Când Dumnezeu a oferit
Pământul, omului creat,
A arătat că nu-i zgârcit
Căci toate gratis i le-a dat :
Dealuri și munți cu creste-n soare,
Câmpiile cu rod bogat,
Iar apele, de la
Când omul a descoperit prostia,
Mândria-n sinea lui s-a-nfiripat,
Iar de atunci, cu toată bucuria,
Cu deștu-arătător s-a indicat;
Chiar mai târziu când a evoluat
Și proștii arătau mai
Cățeluș cu păru’ creț,
Fură rața din coteț,
El se jură că nu fură,
Dar să vezi ce-ntorsătură
La ‘curte’ s-a petrecut
Cu-acest caz, ca și-n trecut,
Când legea se respecta,
Ca și azi, așijderea
S-a plictisit mai ieri, prostia,
De pe planeta cu pământ
Și luând cu ea și fudulia
Au dispărut așa, în vânt…
Examene la facultate
Nu se mai dau, nici la liceu,
Iar tezele de doctorate,
Se
Vecina-mi puse o-ntrebare,
Cam curioasă cum e ea,
Acum un ceas, referitoare
La ce se-ntâmplă-n curtea mea ;
Noi stăm afară din oraș
Și-avem și câteva găini
Și-un foarte tare, nărăvaș
Cocoș,
Am luat tot pe furiș
(Ǎsta fi\'nd și felul lui !)
Un nărav numit…bacșiș,
Dintr-un neam al nu știu cui,
De-a ajuns tradițional
În conceptul românesc,
Că-mi părea chiar ireal
Pentr-un
Eram și eu copil odat’
În primul an de școală,
Când profesoara a-ntrebat
O chestie…banală :
Câte picioare-are un pui ?!...
Dar eu isteț, nevoie mare,
Ridic mânuța și îi spui :
Muulte picioare
Prima poveste
(despre minciună; Matei:Cap.30)
Duminicî am fost la liturghii,
Așa cum i-obișiei la noi în sat,
Șî lumi brie (!) cried sî hi fost vreo mii,
Cî slujba pi la doiș’pi s-o
După o grea și lungă operație,
Ce soacră-mea-a avut-o la retine,
Făcea și ea o mare comparație,
Cam cum vedea, si-acum, că vede bine ;
Bărbatu-meu, s-a bucurat nespus
Că mă-sa a scăpat de
În fiecare toamnă retrăiesc,
Aceleași amintiri cu nostalgie,
Când perele în pomi se rumenesc,
Mă aflu în a mea copilărie :
La noi în sat, pe-atunci, aveam de toate,
Gutui și prune și atâtea
S-a petrecut un fenomen paranormal,
(Fi\'ncă așa au unii ghinion)
De au ajuns printr-un miracol în spital,
Doi buni amici, Vasile și Ion :
Cu-o seară înainte s-au cinstit
Ca de-obicei, la
Doresc să contrazic “sexul frumos”,
Care-i privește pe bărbați cu ură,
Considerând că n-au nici un folos,
Fiindcă-s vicioși peste măsură :
Că sînt bețivi și-apoi scandalagii,
Că leafa când o
Mi-a pus un ins cu-o minte prematură,
O întrebare cu întorsătură :
Dacă ar fi cumva o legătură,
Între cultură și agricultură (?!)...
Cu toate că-s cam mic eu de statură
Și studii am
Săracu’ Darwin ! a avut dreptate :
Numai privind maimuțele în pom,
Găsim că sînt la fel organizate,
Precum se vede bine și la om,
Căci fiecare-i la câte-un nivel
Pe ramuri, însă foarte
Iera parcî-o zî di sărbătoari,
Că-n șientru la Pașcani or apărut,
Prin prăvălii șî pi Ulița mari,
Chiloți atât di mulți și n-am văzut,
Șî ni miram cu toți privind la iei,
Fi\'ndcî la noi, pi
Această săptămână-i specială
Și Taurul și Leul sînt pe cer,
Fecioara a pășit în boreală
Iar Racul s-a ascuns într-un ungher;
La început, primești o veste bună :
Auzi că soacra-ți pleacă la
S-a întâmplat un tragic accident,
Banal și pot să zic, chiar foarte rar,
Când soacra lu’ Ion (și el prezent),
Mortal, a fost lovită de măgar ;
Și-atâta jale pe bietul Ion
Și plânsete pe coana
Doar s-au dat jos din avion
Veniți cu-afaceri la Paris,
Marin, Vasile și Ion,
Să fac’o tură, au decis ;
Căscând ei gura prin vitrine,
Ajung în zona deocheată,
Ce expunea doar manechine
Cu
De două’ș-cinci de ani plecat,
Trăind printre străini, departe,
Venind în țară-am constatat
Un lucru ce-l găsesc aparte ;
Aici, în țara ce trăiesc,
În Babilonul peste ape,
Toți emigranți și
Îmi amintesc, anii de școală,
Când profesoara ne spunea,
Că toți eram, ca într-o oală,
EGALI, adic’ așijderea,
Dar exista chiar la intrare,
Înconjurat de-o flamură,
Panou-acela
A fost cândva un despot, care
Poporul nu și l-a iubit,
Însă poporu-acela mare,
Cu mult umor, a viețuit,
Căci el tiranul, tot dădea,
În fiecare zi decrete
Și legi teribile făcea,
Poporul, să îl
Vreau să vin cu-o explicație,
Ce e “Bursa de valori” (?!)
Fiindcă nici o publicație,
Poate de vreo două ori,
Doar așa, a pomenit
Doar în treacăt, puțintel,
Că unul ce nu-i școlit
Nu are habar
A încercat și el odată
O scuză mai…adevărată,
Că-ntotdeauna a sunat
Și șefului, a motivat,
Că astăzi nu face prezență,
Având problemă de urgență :
A pierdut cheia de contact,
Sau că îi trebuie
Dragii mei români fârtați,
Două vorbe-mi ascultați :
Chiar de voi le știți pe toate,
Viața în străintate
E mai rea decât otrava
Sau ‘năuntru la Jilava,
Căci oriunde m-aș afla
Și