Poezie
Durere romaneasca VI
1 min lectură·
Mediu
De două’ș-cinci de ani plecat,
Trăind printre străini, departe,
Venind în țară-am constatat
Un lucru ce-l găsesc aparte ;
Aici, în țara ce trăiesc,
În Babilonul peste ape,
Toți emigranți și toți vorbesc,
O limbă englezească-aproape ;
Căci fiecare,-n felul lui,
Această limbă o stâlcește
Fiincă timp de-nvățat nu-i,
Tot omu-aici, nene, muncește
Și-o-nvață-așa, din auzite,
De scris, e vai de mama lor (!)
Și cu accente diferite
Nu are treabă-acest popor (!)
Căci chiar dacă vorbim stricat
Și nici cuvinte nu știm toate,
Ne ințelegem minunat
Iar viața merge...ca pe roate ;
În România, toți au școală,
Da’ nu de asta eu mă leg…
Ei au o limbă națională
Și cât de greu...se înțeleg !
Valeriu Cercel
042364
0
DF