Poezie

Chiloții din Pigalle

(Satira)

1 min lectură·26 iulie 2005

Mediu

Doar s-au dat jos din avion

Veniți cu-afaceri la Paris,

Marin, Vasile și Ion,

Să fac’o tură, au decis ;

Căscând ei gura prin vitrine,

Ajung în zona deocheată,

Ce expunea doar manechine

Cu șnururi d-alea…cum se poartă ;

Holbați, Vasile și Marin,

Puțin parcă s-au agitat,

Însă Ion, fierbea din plin,

Ud leoarcă tot de-nfierbântat,

Încât cei doi compatrioți,

S-au cam mirat, cum pe Ion

L-au zăpăcit niște chiloți

Sub câte-un scurt combinezon (?!)

Că las-o-n colo ! e om mare !

Și dup-o zi fără Maria,

Doar dintr-un șnur printre buci goale

E-n flăcări tot și…pălăria !

Da’ Ion sărmanul, tremurând,

(Nici aer nu avea de-ajuns)

Privind în gol și lăcrimând,

Zise pe șleau, bufnind în plâns :

De cum ajung acasă-n prag,

Mariei, praf îi fac chiloții,

Am să-i întind și am să-i trag,

În zdrențe-am să-i prefac cu colții (!)

Că să v-o spun pe aia dreaptă,

Nu de Maria mi-este dor...

Chiloții ei, vina o poartă,

Ai dracului …mă strâng de mor!

Valeriu Cercel.

001.764

Valeriu Cercel. “Chiloții din Pigalle.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-cercel/poezie/133717/chilotii-din-pigalle

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.