Valeriu Cercel

M-apucă primăvara câte-un dor, Când zarzării încep să înflorească, De-un vechi pridvor, de casa părintească, De satul meu, mirosul de ogor, Dulceața spicului de grâu din pască, Imașul îmbrăcat

Îl caut pe-al meu doctor de trei zile, Căci am să-i pun o simplă întrebare, El mi-a prescris dietă de slăbire Ce mi-a creat dilemă foarte mare ; Mi-a dat aici o listă pe hârtie : Un morcov, un

Zice-o vorbă foarte veche Că “E prost fără pereche”, Însă azi, emancipați, Proștii toți sunt…însurați !

Ajungând ca și-un proscris, (Că de asta eu sunt bun) Fraților, chiar m-am decis : Gura...pe șpriț n-o mai pun ; Că satana m-a tentat Cu un șprițuleț de vin, De făcui mereu păcat, Să mă

Pe \"agonia\", de Crăciun, N-o să mă credeți de vă spun : Pentru cititorii mei, Care nu sunt decât vreo trei, O poezie am postat, Cu titlul mai sus menționat : Acum, pe saitul amintit, E

Pixul meu, bătrân săracu’ De pastă se tot plângea, Căci talent, avea cu sacu’, Foarte bine le scria, Da’ să vezi ce s-a-ntâmplat : Într-o noapte, dracu’ știe (!?) Unei babe i l-am dat Să

Pe vremea când eram copil, Știam un banc nu prea subtil: Care era cel mai bun vin ?!!... Păi…vin americanii, vin ! Căci frații de la răsărit, Cu tancurile au venit Și harașo, n-au mai

Mi-a zis Anghelina frate Și v-o spui ca să se știe, Dau și-n scris, nu pe departe C-ar putea…mamă să-mi fie (?!) Eu, consider că am minte, D-aia mi-este și necaz, Cum să am așa părinte Când

Amicul meu, are o soră Frumoasăăă, da’ frumoasă foc (!) În pat cu ea, cam de vreo oră, C-am început-o dintr-un joc… Și cum spusei, sufăr de-o boală Precis să fiu, chiar la mijloc, Da’ nu știu

A mai rămas în calendar o filă Și parcă ieri în cui l-am agățat, Zi după zi până l-am despuiat Am rupt din el, fără să știu de milă ; Zile senine, zile înnorate, Multe dureri, puține

Cuțitul de argint și…. ….un bulgăre de aur ! Nu am uitat nicicând, era o sfoară Ce atârna-ntr-un cui, lângă sărar, Pe un perete coșcovit de var În casa bătrânescă de la țară ; Am regăsit-o

Amicul meu, de ani de zile, Mi-a scris c-ar vrea ca Moș Crăciun Să nu-i aducă nimic bun, Fin’că el are-acum de toate Și să-i aducă de se poate În sacul lui, câteva…pile; Eu am primit mesajul

Privesc dezamăgit și cu amar, Îndurerat de moartea-i prematură, Tot încercând să uit a ei făptură În țuica tremurândă din pahar ; Nu pot să cred că ea s-a sinucis Cu sânge rece fără să

Omul cât trăiește, frate, Tot muncește și se zbate, Strânge și agonisește Până când se prăpădește, Tot învață și nu știe, Face jaf, economie, Iar ridică, iar doboară, Urcă vârfuri, mări

Mă calcă lumea în picioare Ușor, mai tare, apăsat Și fără nici o supărare Direct în față sînt scuipat ; Se-aruncă cu gunoi pe mine, Chiștoacele cu bobârnace, Fără respect, câte un

La cercul nostrum literar, Ne întâlneam cu bucurie Ca scriitori (precum se știe) În fiecare seară chiar; Nevestele erau făloase, Așa bărbați cuminți eram, Din când în când le recitam Poeme

Pe tabla de șah mai erau doi pioni, Reginele-n turnuri de lucru-și făceau, Regii priveau plictisiți la bufoni, Iar caii pe marginea tablei pășteau ; Era timp de pace, fusese remiză Și pierderi