Poezie
Cutitul de argint si...un bulgare de aur!
1 min lectură·
Mediu
Cuțitul de argint și….
….un bulgăre de aur !
Nu am uitat nicicând, era o sfoară
Ce atârna-ntr-un cui, lângă sărar,
Pe un perete coșcovit de var
În casa bătrânescă de la țară ;
Am regăsit-o în același loc
De ani uitată, părea plictisită,
În cuiul strâmb cu floarea ruginită
De un mănunchi uscat de busuioc ;
În plita sobei, rece, prins-zăcea
Vechiul ceaun ce-n vremuri n-avea pace,
Săreau copii ca să îl dezbrace
De crusta care încă strălucea,
Iar într-un colț, sub un ștergar, o ramă,
O poză-ngălbenită contura….
Au coborât de dor ce le era
Și mama și bunica și-a ei mamă ;
Parcă în sobă văd un pic de jar
Și din ceaun un bulgăre de aur,
Bunicu’ împărțind acel tezaur,
Cu sfoara ce-atârna lângă sărar.
Valeriu Cercel
073.312
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valeriu Cercel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeriu Cercel. “Cutitul de argint si...un bulgare de aur!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-cercel/poezie/156853/cutitul-de-argint-si-un-bulgare-de-aurComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EMEMElena Munteanu✓Valeriu, am citit, cu inima strânsă, versurile tale. Mi s-a făcut dor de bunici, de vremuri demult apuse, și o lacrimă mi s-a rostogolit în colțul ochiului... Îți mulțumesc.
0
MCÎmi amintesc de-acele triste vremuri,
Când nestemată era coaja de posmag.
De-atunci, bădie, s-au scurs ani în neguri,
Dar nostalgia tot m-aduce-n prag…
La casa noastră cu salcâmi în poartă
Și vișini înfloriți lângă cerdac,
Văd mama veșnic porăind în vatră
Sau pantalonii cârpind la vreun crac.
Țin minte cum se chinuia sărmana,
Să facă din copil netrebnic om,
Cum deseori primeam pomana
Cu vărguța ruptă dintr-un pom…
S-au dus deci toate pe a gârlei apă,
Doar cu amintirea am rămas,
Iar timpul-rugină mereu ne sapă -
Hai să facem, neică, un popas…
Valeriu, meriți toată lauda.
M-ai inspirat. Am scris și eu în grabă niște rânduri.
Sărbători fericite!
Când nestemată era coaja de posmag.
De-atunci, bădie, s-au scurs ani în neguri,
Dar nostalgia tot m-aduce-n prag…
La casa noastră cu salcâmi în poartă
Și vișini înfloriți lângă cerdac,
Văd mama veșnic porăind în vatră
Sau pantalonii cârpind la vreun crac.
Țin minte cum se chinuia sărmana,
Să facă din copil netrebnic om,
Cum deseori primeam pomana
Cu vărguța ruptă dintr-un pom…
S-au dus deci toate pe a gârlei apă,
Doar cu amintirea am rămas,
Iar timpul-rugină mereu ne sapă -
Hai să facem, neică, un popas…
Valeriu, meriți toată lauda.
M-ai inspirat. Am scris și eu în grabă niște rânduri.
Sărbători fericite!
0
FDFelicitări, Valeriu! Frumoasă poezie, împletind duioase amintiri. M-am dus - nuș\' cum - cu gândul la Coșbuc.
0
VCAsta este una din putinele amintiri frumoase ce le mai am din tara mea. Casa bunicilor unde am copilarit.
Ca ai un an nou fericit si multa sanatate!
Craciun fericit, Valeriu
Ca ai un an nou fericit si multa sanatate!
Craciun fericit, Valeriu
0
VCNene Mihai, frumoase versuri mi-ai scris! Despre timpul de popas, nu stiu ce sa zic! Timpul mai mult ne alearga. Ma bucur ca tia placut amintirea mea in versuri si a matale este la aceeasi inaltime. Sa ai un an nou fericit si viata lunga, Valeriu
0
VCAmintirile ne duc cu gandul departe in timp si parca...a fost ieri!
Cu bine, Valeriu
Cu bine, Valeriu
0
VCIertati-ma cu totii-am fost plecat
Cu treburi, ca asa-i la noi in sat(!)
Doar ce-am venit, muierea mea ma striga:
La masaaa...ca am pus de mamaliga!
Cu treburi, ca asa-i la noi in sat(!)
Doar ce-am venit, muierea mea ma striga:
La masaaa...ca am pus de mamaliga!
0