ștefan ciobanu

o iubesc pe ann mi-am repetat asta de mii de ori începând chiar cu bastonașe mi-a dat întâlnire undeva pe la universității parcă dar nu a ajuns sau nu a venit încă ziua oricum oamenii or

au ieșit din mine în sfârșit să mă scoată afară să îmi spună că vor trece baloane avioane aeroplane și vor trage fermoare de fum pe cer poate o să fac cu mâna la contururi la epiderme și la vreme

mama împletea culori pe scheletul timpului când o ploaie nu numai cu apă m-a înșirat în ora amiezii prin paharele prăfuite din bucătărie strângeam în pumn cele unsprezece ceruri ale

fix la ora asta mă uit la cureaua ceasului care îmi strânge încheietura din ce în ce bezna stă cu șira spinării lipită de zidurile umede în vene ne mișună ceva și îi e foame parcă suntem vânați

dacă ar fi aici aș schimba geografia asta transpirația ar curge pe spatele meu în aplauze preschimbându-se într-o colonie de melci munții nu ar mai aduce bătăi de cap în palme împietrtite vor

ne plimbăm dimineața prin venele bucureștiului în celule pline de adn-uri dacă îți zâmbește unul atunci vine un regizor format din t să zicem tarkovski și face cu tine o rotire de treisuteșaizeci de

raiul este locul unde copiii sar de bucurie și le cad părinții din cer când se deschid degetele omul iese din pământ ca dintr-o burtă cu mama pe umăr în ziua aceea doctorul este îmbrăcat

merg încet cât să fiu încă o dată până la ea o văd cum își împinge visele prin uluci le duce în camera ei unde pereții s-au umflat ca un balon pe mijlocul străzii se trage fermoarul

uite cum pune cablurile de alimentare pe umăr să nu se încurce la mers cum trage după el acel transformator în care omuleții dau din picioare pentru a menține w după 2000 și cum stai să

ștefanul înșira sare peste felii mari de pâine afară un bulb de fier s-a așezat în aer la creștetul clădirilor pentru prima oară autoritățile au dat din degete au scos pe toți ăia din case au adus

dacă aș avea oasele de aur carnea s-ar face cenușă galbenă sub privirea ta ține mâinile să vezi cum văd eu fanta din viață prin care se subțiază lumina trosnindu-i șira spinării vizavi de

bocancii de lut adânciți în tâmpla pământului îmi strâng oasele tălpilor într-o boccea de piele cu șireturi lungi privirea poartă caschetă din barbă curg curelușe de bale cocoașa de

afară plouă o vorbă veche a faptului că dumnezeu aruncă apa cu ligheanul în noi pe străzile ude oamenilor le cresc streșini și burlane iar copiii încearcă să prindă fantomele de cretă ale

ploaia miroase a spumă de ras briciul crestează orice mișcare degetele care ies din baltă trebuiesc curățate apretate când mă trezesc cu pielea franjuri pe osul frunții de la atâtea perne oglinda

uite cum se mișcă pe sub anvelopele de cauciuc pietricică cu pietricică goală și întinsă șoseaua își face de cap sub ochii mei fierbinți îmi aduc aminte de un drumar care după ce te-am

pe marginea drumului iarba își caută verdele în sân au început ăștia să îmi lege coase de glezne cică să se vadă pe unde merg mă simt domnitor la fântână scuip în apă după ce reflexia m-a mușcat de

vioara aceasta nu are valuri pe margini copilul prins în mâinile ei urlă cu sunete reci frunze de lumină acoperă secvențele ființelor înșirate pe străzi eu ghemuit sub o palmă

în ramele tale de icoană umbra fragmentată va fuma țigara de lumină până când prin crăpăturile lumii îți voi vedea degetele lăptoase cum încearcă să decojească tapetul firimiturile

amestecată cu pene clipind din aripi te înalți aduni oamenii în stradă îi faci să aplaude să caște gura eu dintr-o mașină cobor geamul electric aerul îmi trosnește firele de păr în

se joacă roșu-ascunselea în pumnii ghemuiți tropa tropa pe covorul de unghii momentele sepia se vor tatua sub pleoape într-o toamnă cubică ornată cu pietre gemene fachiri călcând pe

camera mea a început să transpire îmi picură peste hârtiile pline de lighioane albe care îmi șoptesc melcii urmează căderea pe serpentinele auzului lăsând în urmă sunete de staniol și

miroase a galben ars pe haine iubito marchează frunzele cu o cretă grea pe aici se da câteodată uite drumul arlechin din șold încearcă să eviți pendulul de sticlă luna nu este lună pe