ciorne și alte câteva

nu toate ploile seamănă între ele
muzica din textul acesta este subțire, un fundal ca un perete umed transparent între amintiri și chinul din miezul lor
până și ecoul plânsului de copil
se prelinge răsucit
îmi place acum să mă închipui acolo aproape tine să privesc de sub o frunză împlinirea ploii tale
Valu pleacă mulțumit

Claritatea imaginilor face din lectura acestui poem o sărbătoare. Aparent simple, versurile pun enigme, de pildă, a trebuit să mă gândesc o vreme până mi-am dat seama de ce \"vioara nu are valuri pe margini\" (foarte original!), totuși cred că se mai poate interveni pentru a schimba \"arcușurile ploii\" cu o expresie mai altfel. Sfârșitul e extraordinar: voi spăla fața copilului/ și îi voi reda pe alocuri/ chipul\". Să aveți o toamnă frumoasă în continuare!

Vioara este ca un copil botezat de sunete armonioase, eufonice, “nu are valuri pe margini” fiindcă este un instrument din care țâșnește o muzică ce se extinde către infinitul aspirat de om.Lichidul muzical purifică spațiul de materia inertă, murdară, și spală cu fluidul pur al sunetelor “fața copilului” ascuns în spatele ochilor.

o poezie ce poartă în ea oaze de limpezime, corpul textului e bine proporționat și reușești să păstrezi cu grație echilibrul, subtitlul este unul cu chemare, părerea mea,

vdg,
mă bucur că ești mulțumit și că ai ascultat așa frumos muzica poeziei,
prețuire
tamara,
valurile viorii, fac sunetele sa se scurgă spre noi.părerea mea
și ție o toamnă frumoasă
razvan,
mulțumesc de trecere, ai văzut ce trebuia
dana,
și ție îți mulțumesc, vizita ta mă bucură tare ca și aprecierile.
numai bine