Eseu despre presentiment, înainte de a trece strada sub ochii omulețului verde și a unor rochii vii
Chestia cu preSentimentul e ca și chestia cu Doamne - Doamne. Adică, poți spune EU CRED! dar când începi sa îl teoretizezi, din orice unghi l-ai LUA (hindus, ortodox, musulman, esoteric și altele),
ȘCștefan ciobanuMarea ciulire
Iată-ne ascunși într-un lan de vârfuri cu urechi. Cine știe de când suntem pe drum. Ne-o fi prins și o ploaie peste ochi, ehei! Ghidului îi vedem doar măciulia toiagului și îi auzim, fiecare în
ȘCștefan ciobanurestul lumii și hârtia
când vreau să fug de toate iubito ies din mine trântesc ușa și mă duc să stau la snoave cu tom sawyer dincolo de marginea lumii ca niște piese de șah capturate. râdem de ne aude soarele. ne lăsăm
ȘCștefan ciobanumoment
te trezești dimineață (așa și) iți reașezi bolovanul din aer în piept faci semne cu mâna unor amintiri frumoase dai de mâncare din trup la monștri seismul din tine crește ca o viță de vie
ȘCștefan ciobanuCu drezina spre Nirvana
Doar plimbându-ne printre moliile umflate de cortinele pe care le-au ros, vom realiza că părinții sunt mai acustici decât noi. Vom știi clar că suntem urmăriți de un ochi ce abia așteaptă să ne
ȘCștefan ciobanuperon
1. în anumite momente mă trezesc în mijlocul unei câmpii. din aripile păsărilor cad peste mine bulgări mici de pământ. 2. apare cu mâinile pline de bagaje. un rucsac mare abia îi dă pace să
ȘCștefan ciobanuți-e frig
ne depărtam de sat lăsam în urmă ceața în formă de case și garduri lângă mine bunicu țipa la caii mari care scoteau aburi pe nas ca niște dragoni dar și pentru a ține în lupi inima cât un
ȘCștefan ciobanutoamna
să strângem pumnii simetric iubito să adormim treji să ascultăm pianul din soare și să vedem cât suntem de suprapuși în unghiurile noastre moarte să punem pe umeraș și cerul peste haine foto:
ȘCștefan ciobanuvis
am visat un copil dormind pe o pasăre în zbor. pleoapele erau strânse ca niște pumni. pasărea zbura fără să se depărteze de buricul cerului. și mai scotea câte un sunet care în visul copilului se
ȘCștefan ciobanuacumuri
am 30 și 1 de ani acum îmi place tot ce nu îmi aduce aminte de mine aș vota pentru o lege ca toți care merg cu mijloacele de transport în comun fie ei oameni sau alte ființe să folosească un
ȘCștefan ciobanuPană de curent
s-a lăsat un întuneric în casă. unul din miile care stau deasupra orașului. îmi vine să mă urc pe tavan și să mă transform în bec. să aștept curentul electric să mă traverseze să intru în hora aceea
ȘCștefan ciobanuhaiku
▲▲▲ │ ∞ │ ▬▬▬
ȘCștefan ciobanuîndrăznește-mă
singurul avantaj în urma fugii din rai este că murim separat. cu amintirile care gâfâie în fiecare gest. în fiecare mângâiere. chiar și numai pentru asta cred că fiecare declarație de iubire ar
ȘCștefan ciobanum-am întors să ne iubim mai bine
ai mei tocmai se despărțiseră în urma unui fluier de arbitru nevăzut. am simțit despărțirea lor în frigider unde era din ce în ce mai puțină mâncare. clipea acolo de nu puteam să dorm noaptea.
ȘCștefan ciobanupoemul meu din munții Azi
dacă mi-aș reîntâlni prima iubită în gură mi-ar apărea o bucată mușcată de măr ochii s-ar mișca pentru prima oară după foarte mulți ani singuri fără ajutorul sforilor de păpușar ar fi o dovadă
ȘCștefan ciobanuniște oameni
foto: ștefan ciobanu
ȘCștefan ciobanuumbrele de pe tavan s-au transformat în ploaie
după țipătele acelea veneau niște săruturi ca o ploaie torențială după tunete apa dispărea în glastre spre alte țărâmuri ne făcusem din buze plase de pește și ne căutam peștișorul
ȘCștefan ciobanutreizeci de ani
toate sunt la fel cana galbenă de pe masă cât o fântână cărțile înșirate în baie în loc de gresie periuța de dinți cu zâna măseluță ascunsă în ea scrisorile ei împachetate frumos am
ȘCștefan ciobanuașa nu
această foaie se numește decembrie e târziu să scot ochii păpușilor indiferente din camera cerc amețesc în fiecare vis de la perna pumn ce îmi împunge capul ghicește în cărți suedeze când pică luna
ȘCștefan ciobanucum te uiți în zare chiar lângă tine
în ramele tale de icoană umbra fragmentată va fuma țigara de lumină până când prin crăpăturile lumii îți voi vedea degetele lăptoase cum încearcă să decojească tapetul firimiturile
ȘCștefan ciobanus.f.-ul prima dragoste
misiunea lui era să se ridice de la pupitru cu butoane din vremea ultimului reactor programase să facă asta copilotul nu rezistase la viteză era pierdut undeva între steaua cleioasă și planeta
ȘCștefan ciobanu