ți-e frig

ne depărtam de sat lăsam în urmă ceața în formă de case și garduri lângă mine bunicu țipa la caii mari care scoteau aburi pe nas ca niște dragoni dar și pentru a ține în lupi inima cât un cărăbuș mă întreba dacă îmi e frig căruța stătea să se desfacă printre frunzele ce-mi păreau niște lame de coasă văzute prin magazia lui răspundeam târziu că nu mă țineam de buzunarul vestei lui sperând că vom zbura amintirile acestea mă lipeau cu fruntea de geamul școlii unde toți băieții erau buni la bătaie numai eu eram neîntrecut la visat cu ochii deschiși în praful stârnit de la atâta alergat în banca șubredă colegul țipa lângă mine dar nu mă întreba dacă îmi e frig