poemul meu din munții Azi

Ei, da, prima iubire - tentația, mușcătura... poate de aceea nu se uită. Și iată, cum tot ea face să se nască poemul acesta care are o melodie nuanțată spre regret, aducere aminte și parcă...întinerire.
Nu selectez nimic pentru că totul a fost ca o reverie frumoasă.

Un final de rămâi... încremenit!

Ottilia Ardeleanu

toate bune - parerea mea e ca ar merge taiate altfel versurile in functie de ritmul discursului - parca nu merge peste tot acelasi ritm aceeasi tonalitate

ottilia, multumesc de trecere si semnul lasat. seara buna
veronica, hai ca ma uit acum peste poezie sa vad ce si cum. la taierea versului ma refer:) multumesc si tie seara buna

: am taiat altfel poemul. parca suna mai bine. multumesc veronica :)

poemul meu din munții Azi

dacă mi-aș reîntâlni prima iubită/
odată cu bucata de măr uitată în gât/
ochii mei uscați după tine ani la rând/
fără ajutorul sforilor de păpușar se deschid către lume//

ar fi o dovadă că totuși/
nu îmbătrânesc așa cum mi-am propus/
să caut zile-n șir prin oglinzi chipul de atunci/
și parcă l-aud făcând înconjurul lumii tale cu tramvaiul/
să o conduc pe fata din tine acasă//

luna ar da să intre în cameră ca o pisică pe fereastră/
să-mi bea tot laptele din inimă/
afundată în pieptul meu ca umbra beduinului pe nisipuri mișcătoare//

și ce aș face atunci/
fără teama că vine ziua de mâine/
probabil aș visa ploaia aceea/
care începea de la trei metri deasupra pământului/
pe când scriam cu săruturi primele poezii pe spatele tău//

dacă ai redeveni prima iubită așa cum te-am știut/
pendula în formă de târnacop s-ar opri din scobitul în carne/
atâta vreme ca toți necunoscuții să treacă prin fața mea/
și să mă aranjeze ca pe un tablou într-un cui/

ștefan ciobanu


Sper să îți placă. Cu prietenie, liviu

: multumesc pentru varianta, pentru timpul acordat sa rescrii versurile.
eu o sa raman la varianta gasita de mine, pentru ca se spune intr-un fel anume.
oricum iti multumesc pt citire si semn lasat.

Un poem memorabil, cum de altfel
sunt multe dintre poemele Dumneavoastră...

Iubirea care încetinește
curgerea timpului...

iubirea care convertește tot...

iubirea care ne veghează
și ne ocrotește...

și, în fine, iubirea
care oprește timpul
infatigabil...

Iubirea - aer tare de dragoste
pe crestele munților...

Si eu cred că nu e nevoie de altă variantă...

domnule aurel, imi place sa cred ca am creat o atmosfera in acest poem care se sustine cap coada. oricum mai astept si alte pareri.
va multumesc de citire
o zi faina