umbrele de pe tavan s-au transformat în ploaie

după țipătele acelea veneau niște săruturi ca o ploaie torențială după tunete apa dispărea în glastre spre alte țărâmuri ne făcusem din buze plase de pește și ne căutam peștișorul auriu pe trupuri auzeam în noapte cum cineva cioplește îmi ziceai mereu că se lucrează încă la poarta sărutului și îți adunai palma de pe chipul meu palma în care femeia aia în vârstă îți ghicise ceva te durea cuiul în care poza noastră de nuntă nu va sta niciodată