Poezie
retragere
dincolo de tranșee linguri de aluminiu
1 min lectură·
Mediu
bocancii de lut
adânciți în tâmpla pământului
îmi strâng oasele tălpilor
într-o boccea de piele cu șireturi lungi
privirea poartă caschetă
din barbă curg curelușe de bale
cocoașa de catarame
varsă
amestecat
toată
pielea și frica
camarazii fac din vene
balonașe roșii de moarte
alții îi sar în cârcă
și nechează apocaliptic
o să rămân aici puțin
la radio se caută posturi
nici o știre de la tine
pe brațe a apărut o hartă
cu nordul aiurea
vă scriu scrisoare verde
stunt doar un om cu o cutie poștală
să nu vă amintiți de mine
o să mă regăsiți probabil
cândva numărând
din doi în doi oamenii rămași pe planetă
înfig în buzunare mâinile
până la amprente
fluier gloanțe
parcă și văd peste ani
la televiziunea de plasmă
în emisiunile de știință
cum vă veți holba la urmele mele
carbonizate
073.852
0
eu precis voi fi număr impar
sau dacă începi cu unu
invers!
treaba cu mâinile sper să fie în buzunarele tale
nu de alta dar...
scrisoarea a ajuns la mine galbenă din pricină de toamnă
sau vederea mea...!
privirea ta de pompier îm place
și poemul