Proză
topică apocaliptică
în ziua a șaptea îmi leg șireturile
2 min lectură·
Mediu
ștefanul înșira sare peste felii mari de pâine afară un bulb de fier s-a așezat în aer la creștetul clădirilor pentru prima oară autoritățile au dat din degete au scos pe toți ăia din case au adus armata au apărut primele somații primele focuri de arme nimic a fost prima zi și prima noapte apoi copiii s-au apropiat de umbra creponată a dimineții reflectând obiectul suspendat ca un glob de crăciun au pus pe margini visele de nisip cu ochii zgâriați de cer a fost ziua a doua și noaptea a doua după care oamenii veneau și se holbau sus din buzunare le cădeau fărâme pentru îngeri puneau urechea pe pământ nu morții iar nu le înviaseră a fost ziua a treia și noaptea a treia la serviciu fiecare avea soare la pachet nu se mai vedeau prin sertare ascunși cu vertebrele capsate a fost ziua a patra și noaptea a patra au adus galantare de jertfe congelate codurile de bare tatuau solzii de celofan a fost ziua a cincea și noaptea a cincea când s-au dezbrăcat violent de pe gulerele cămășii le picurau bucăți mari de sânge cu mâinile se desprindeau de pe trupuri urlau erau aduse în strada mare organe sexuale cu basculanta a fost ziua a șasea și noaptea a șasea ștefanul a curățat masa din bucătărie a scos radioul din priză a ieșit pe geam că stătea la parter a început să cânte un elefant se legăna…sau podul de piatră s-a dărâmat...și în gând
ce știri dau ăștia în noaptea de înviere!
ce știri dau ăștia în noaptea de înviere!
065406
0

efectele celor șase zile ale creației luate în sens invers parcă,
plus una a lui Ștefan
mirajul schimbării din scenariul tău, îl recepționează copii înaintea celor mari
(copiii din ziua întâi)
în ziua a doua, oamenii văd propriile lor griji și neliniști amplificate
apoi fiecare trebuie să-și croiască propriul său univers
(soare la pachet), stereotipizarea cotidianului apare în ziua a patra ca în următoarea
revolta sângelui să fie o consecință istoric periodicizată, iminența ei fiind calculabilă,
ziua a șasea Stefan a scos lumea din priză...
textul pare un jurnal închipuit al unei perspective dincolo de obișnuit
defapt te bănuiesc de poezie
nu știu de ce am impresia că ai încercat întâi o versificare ca apoi să consideri
mult mai compact mesajul prezentându-l în proză
cred că ai făcut bine astfel
încheierea mă nemulțumește un pic dar
mă gândesc la învierea proprie a lui Stefan
pentru a nu orbecăi tocmai după această \"înviere\"
apăs pe plus
și aștept o continuare a acestei atitudini în scris