Poezie
pentru luminița albastră apăsați
\'e timp\' îmi tot zice cel mai învârstă om de pe planetă
1 min lectură·
Mediu
merg încet cât să fiu încă o dată până la ea
o văd cum își împinge visele prin uluci
le duce în camera ei
unde pereții s-au umflat ca un balon
pe mijlocul străzii se trage fermoarul cerului
de unde cad
unu doi trei patru cinci
trec la mâna cealaltă
șase șapte opt nouă zece
degete dumnezeiești
iau momentul ăsta
îl agăț în cui
arunc pe el un pumn de praf
și
dacă din ceafa ei ar coborî o scară
aș deschide umbrela să nu plouă pe trepte
întunericul joacă șotronul pe umbra mea
conturul alb îl împiedică
să facă salturi mortale
undeva dincolo
și nu arăt
sperietura se plimbă
într-o lesă
064.383
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ștefan ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
ștefan ciobanu. “pentru luminița albastră apăsați.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/215004/pentru-luminita-albastra-apasatiComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
sunt fericit să fiu lăsat de cuvinte să mă joc cu ele.
numai bine
numai bine
0
undeva arati:). arati de la bun inceput, atragi atentia. si asta prin numaratoarea momentelor de dumnezeire, chiar daca in afara, pe strada; prin uluci (prezente si in alta poezie a ta, daca nu ma insel, prin ele vedeai femeia); prin temporizare; prin felul in care iti construiesti protectia (praful, contururile albe).
dar raman cuiul, sotronul, umbra curajoasa, lesa, adica un spatiu, culmea, al libertatii de a risca. si mai ramane rabdarea.
uite ce cred ca ai aratat in poezia asta, prin secvente dozate precum culori, pana ce a inceput sa palpaie luminita albastra.
dar raman cuiul, sotronul, umbra curajoasa, lesa, adica un spatiu, culmea, al libertatii de a risca. si mai ramane rabdarea.
uite ce cred ca ai aratat in poezia asta, prin secvente dozate precum culori, pana ce a inceput sa palpaie luminita albastra.
0
frumoasă culoare are poemul tău
iau momentul ăsta
îl agăț în cui
arunc pe el un pumn de praf
și
dacă din ceafa ei ar coborî o scară
aș deschide umbrela să nu plouă pe trepte
iau momentul ăsta
îl agăț în cui
arunc pe el un pumn de praf
și
dacă din ceafa ei ar coborî o scară
aș deschide umbrela să nu plouă pe trepte
0
totul e să începi, să închizi ochii, să plimbi sperietura vizavi de tine.nu știu dacă e un remediu dar e o cale.și da,
lumina albastră se aprinde din ce în ce
mulțumesc
numai bine
lumina albastră se aprinde din ce în ce
mulțumesc
numai bine
0
ploaia vine odată cu prima treaptă
nu crezi?
numai bine
nu crezi?
numai bine
0

Cu drag
Djamal