ghemotoc

franturi de momente traite imaginar, atat de imaginar incat simti ca doare. cu alte cuvinte, reconstructia realului fragmentat, adica in stilul lui stefan.
ce ma indeparteaza pe mine, incidental, ca un fulger, de acest text, este prezenta celor doua diminutive, care probabil coaguleaza, intaresc un sens, o sugestie, a marunteniei. numai ca daca in loc de pungute vad pungi, contrastul mi-ar intari imaginea cerurilor generoase.
finalul e de un pragmatism resemnat din care se presimte o iesire.

ai perfectă dreptate, diminutivele nu își aveau locul în atmosfera creată.
viața este un șir de fragmente prăfuite iar ieșirea un comutator de fulgere.
mulțumesc de ochiul tău în plus...înseamnă că ai și tu \'cheiță\':)
numai bine

un poem sensibil, mama are acest rol de a deschide cu intelepciune poarta gandurilor si a viselor tale. observ in strofa a doua o imagine a inocentei \"stangeam in pumn cele unsprezece ceruri\"...\"..si radeam\". \"cheia imaginilor\" sensul unui univers imagistic al unei usi care se deschide in tacere si doar uneori in decursul timpului. un poem mai deosebit decat ceea ce scrii tu de obicei, mai linistit, mai asezat. mi-a placut. te imbratisez, bia

ai simțit bine că poemul este scris altfel decât scriu eu de obicei.strânsul celor 11 ceruri vine ca o inocență dar în același timp și ca o asumare a destinului ce urmează.
mulțumesc de vizită
numai bine

rolul mamei de a-mi despleti drumul a fost văzut de tine.oricum de multe ori tu ești printre versuirle mele și le vezi așa cum sunt.
mult drag
numai bine