ștefan ciobanu

Multumesc pt oprire, pt rezonanta asiatica si pt invitatie. Voi incerca sa inregistrez si sa trimit, sper sa ma descurc. O sa adaug si un a care mi-a scapat in text, sper sa nu pierd recomandarea.

@emilian: imi e greu sa vorbesc despre lucruri grele pastrand o distanta demna. Multumesc pt observatii!
@stefan: multumesc de semn
@ottilia: ai observat frumos mutilarea tacuta, dar cronica.

Va multumesc pt trecere!

Un final puternic si sincer. Ma bucura dominoul poetic nascut in dumneavoastra.

Imaginea mormântului ca fantomă ce suflă „aerul rece până la cer” – vizual, gotic, ca un suflu cosmic al morții. „Floare ca un șarpe” – o metonimie violentă, frison liric brutal, între ofrandă și venin.

Dricurile care nu se opresc – imagine de alienare istorică, moarte fără oprire, fără ritual, fără întoarcere.

Discurile serigrafiate cu istoria omenirii – splendidă metaforă postumană: istoria ca înregistrare rece, mecanică.
Soarele–fluture – contrast delicat cu toată greutatea morții; un clipeș ezitant de viață într-un peisaj încremenit. Nu mai zic de trecerea timpului.

Erau / sunt sugestii legate de compozitie nu de traire. De percutant in vers. De traire nu m-am atins. Desigur,pt atata lucru pot primii un avertisment, oricum era o gluma, speram sa nu ie luata atac la petsoana. Speram ca putem si spune surplusul vazut de cititor, chiar daca nu e pertinent pt autor.
Cu consideratie pt alte poeme scrise in trecut, voi mai reveni. Indif de decizie.
Tot sper ca nu e cu suparate

Imaginea „iepurelui șchiop cu mustăți”
Da, e cam mult. Mustățile + șchiopătatul + chiștocul + visul = o densitate prea mare pe o singură imagine. E un caz de overwriting liric: imaginea se vrea simbolică, dar e prea fabricată, prea „meta”. Iepurele e deja o figură fragilă, iar „șchiop” + „mustăți” + regresie infantilă devine o triadă forțată, riscă să pară kitsch în contextul serios al finalului. Dacă vrei să păstrezi iepurele, renunță la un detaliu.

Poezia are momente foarte bune (prima strofă e foarte cinematografică), dar e ușor dezechilibrată în dozajul de simboluri și abstracțiuni.

pentru inceput ma folosesc de aceasta ocazie pentru a-mi cere scuze: știu că am primit comentarii și chiar stele la care nu am răspuns din cauza unei perioade de in care sănătatea se clatină

george, virgula este o plasă de siguranță, ține de pariul lui Pascal, dacă totuși...

otilia, semnalul morse se dă în neant, poate poate aude cineva sau ceva. am o înregistrare făcută pentru micul colaj video urcat pe canalul de youtube. o să îl trimit dacă voi scăpa de stângăcia vocii și a cătorva împiedicări.

daniela, mă bucură că se vede firul luuuuung al veiozei pe care o pot plimba dintr-o parte în alta a strofelor.

va multumesc pentru citire.

Multumesc pentru citire.
deesigur, ''pentru că ,,,'' se refera la trecerea in nefiinta, dar virgula asigura o speranta ca sfarsitul nu'i aici. sau chiar daca e, ce vine dupa virgula ramane viu in cei care inca stau in partea vie de virgula.
ma bucur ca simbolurile introduse, avand grija sa le dau gust cu mici deviatii de sens, au fost totusi receptate cel putin de un vechi si drag cititor.

da, la o recitire le-am vazut si eu. le voi corecta in speranta sa nu se piarda rosia. revin si cu raspuns

Acest poem e un vis febril în trei tablouri succesive, unde dorul și așteptarea capătă forme halucinante. Ironia tandră și metaforele incandescente (cicatridina, daimonul fumător, garsoniera arzând) transformă suferința într-un spectacol tragicomic. Dragostea neîmplinită e tratată ca o arsură, iar vindecarea — iluzorie — e aplicată cu unguent poetic, în timp ce realitatea și fantezia se întretaie precum străzile din lumi paralele. Un text viu, plin de imaginație și melancolie lucidă.

Multumesc, Bogdan!

Cum se fac inscrierile?

ma bucura daca aceste randuri reflecta experientele unui cititor. cat despre traseu, cu atat mai mult. multumesc pt destainuire.

stiu Ionut, stiu ca nu m-ai acuzat (ce cuvant greu acuzat). Cat despre Pessoa, la cat mai multi!

atmosfera venita dinspre César Vallejo ar fi benefica in valoarea poeziei de fata. ma bucur ca ati vazut ideea, in n culturi zeii se fac oameni sa simta omeneste, platind cu nemurirea. cati oameni nu viseaaza sa fie nemuritori si reci. de ambele parti este o singuratate in creatie.
va multumesc pentru lectura.

mi s-a pus pata? pe aceasta ghicitoare.

blazon. ca si asta-i greu

Dragi colegi,

Vă mulțumesc pentru comentarii și pentru timpul acordat citirii poeziei mele. Doresc să clarific câteva aspecte în urma discuțiilor și observațiilor primite:

În primul rând, aș dori să subliniez că inspirația este personală și autentică. Temele abordate în poezie/artă plastică/filme, precum singurătatea, destinul sau condiția umană, sunt universale și, inevitabil, pot rezona cu alte lucrări artistice prin imagini aparent identice. Cred că literatura și arta, în general, funcționează pe un teren comun al sensibilității și al reflecției, iar similitudinile tematice si de imagine, ( v vocabularul limitat) apar natural atunci când explorăm emoții profunde și întrebări existențiale.

În al doilea rând, scopul poeziei mele nu este de a ataca viziuni religioase neortodox, ca o revoltă juvenilă. Dimpotrivă, îmi privesc creația (mai mult cea de față) printr-o perspectivă mistică, explorând relația dintre om, divin și existență folosind imagini contrast.
Cred că arta are puterea de a invita la reflecție și dialog, iar intenția mea a fost aceea de a transmite o căutare personală a sensului vieții, nu de a ofensa sau de a provoca o imagine prinsă într-o dogmă musai de respectat/repetat.

Fiecare creație își are propria identitate și sursă de inspirație, iar aceasta reflectă viziunea mea personală asupra lumii și a condiției umane.

Vă mulțumesc încă o dată pentru că ați citit și ați interacționat cu poemul meu, chiar dacă nu ați făcut decât să vă referiți la propriile poezii și scrieri. Apreciez sinceritatea opiniilor voastre, considerându-vă furați de mine dar vă asigur că nu așa stau lucrurile. Văd că Ionuț a clarificat cele spuse și apreciez.

Cu respect,

sau o stemă

coroana