Poezie
ce nu se spune când se lasă noaptea
1 min lectură·
Mediu
ce nu se spune când se lasă noaptea
nu este o buluceală de neliniști și nici
potaia pământului mugind prinsă cu piciorul
în ușa ultimei doze de amurg generos.
tot gălăgie, dacă vreți, generic vorbind, dar una
capitonată; intri îmbrăcat în alb și constați
că ai surdină la omuleț și doar faptul că te congestionezi
la față mai are capacitatea de a te distinge în peisaj,
așa că te ceri afară, de unde ai venit, dar
afară nu mai e afară, ci un înlăuntru al regretelor,
viața fără de moarte într-o dictatură care
nu îți mai dă voie să trăiești, nu îți mai dă voie să viețuiești.
te ghemuiești, regresând până la mustățile unui iepure șchiop,
aduni un chiștoc din alte timpuri, care ți se pare o eternitate
și îl aprinzi cu o iască pe care mai devreme îți lăsaseși capul să viseze.
tragi cu nesaț fumul în piept și lumea, așa cum o știai,
dispare.
0151.626
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Geana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Geana. “ce nu se spune când se lasă noaptea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-geana/poezie/14191596/ce-nu-se-spune-cand-se-lasa-noapteaComentarii (15)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘȘșters✓la poemul domnului Gorun Manolescu, despre tăcerea dinaintea cuvântului. Buluceala de nelinişti este bine reliefată, argumentată. Poemul are un anumit crescendo, strofa finală fiind, din punctul meu de vedere, cea mai reuşită. Desigur, liniştea, gălăgia, sunt stări pe care le simţim diferit la vârste diferite. Uneori le căutăm, alteori fugim de ele. Sau, pur şi simplu, tragem un fum în piept, pentru a ne da afară din suflet. Felicitări!
0
ȘCImaginea „iepurelui șchiop cu mustăți”
Da, e cam mult. Mustățile + șchiopătatul + chiștocul + visul = o densitate prea mare pe o singură imagine. E un caz de overwriting liric: imaginea se vrea simbolică, dar e prea fabricată, prea „meta”. Iepurele e deja o figură fragilă, iar „șchiop” + „mustăți” + regresie infantilă devine o triadă forțată, riscă să pară kitsch în contextul serios al finalului. Dacă vrei să păstrezi iepurele, renunță la un detaliu.
Poezia are momente foarte bune (prima strofă e foarte cinematografică), dar e ușor dezechilibrată în dozajul de simboluri și abstracțiuni.
Da, e cam mult. Mustățile + șchiopătatul + chiștocul + visul = o densitate prea mare pe o singură imagine. E un caz de overwriting liric: imaginea se vrea simbolică, dar e prea fabricată, prea „meta”. Iepurele e deja o figură fragilă, iar „șchiop” + „mustăți” + regresie infantilă devine o triadă forțată, riscă să pară kitsch în contextul serios al finalului. Dacă vrei să păstrezi iepurele, renunță la un detaliu.
Poezia are momente foarte bune (prima strofă e foarte cinematografică), dar e ușor dezechilibrată în dozajul de simboluri și abstracțiuni.
0
Șe regresie de la mistrețul cu colți de argint, fioros, ce zilnic își schimbă în scorburi ascunse copita și blana și ochiul sticlos... la mustăţile unui iepure şchiop. Cred că trebuie analizate cu foarte mare atenţia nu numai simbolistica, ci şi conexiunea, consubstanţialitatea, cu alte poeme aparţinând marilor poeţi. Este un soi de palimpsest, ascuns după mai multe straturi de hârtie galbenă. Desigur, Bogdan a scris ce i-a trecut prin cap, dar eu simt că în adâncul fondurilor lexicale şi ideatice, se află un reper, aproape inconlştient, ce zgîrie cu colţii de arint. Cât despre concentraţia de simboluri şi abstracţiuni, asta nu este o mare problemă la Rene Char sau Octavio Paz. Cred că, până la urmă, e o chestiune care ţine cont de gusturi. Nu rezonez mereu cu Bogdan, dar cred că i-am dibuit şmecheria poetică.
0
ȘCErau / sunt sugestii legate de compozitie nu de traire. De percutant in vers. De traire nu m-am atins. Desigur,pt atata lucru pot primii un avertisment, oricum era o gluma, speram sa nu ie luata atac la petsoana. Speram ca putem si spune surplusul vazut de cititor, chiar daca nu e pertinent pt autor.
Cu consideratie pt alte poeme scrise in trecut, voi mai reveni. Indif de decizie.
Tot sper ca nu e cu suparate
Cu consideratie pt alte poeme scrise in trecut, voi mai reveni. Indif de decizie.
Tot sper ca nu e cu suparate
0
ASDistincție acordată
O poezie foarte senzorială, cu accente onirice, trimiteri culturale și la folclorul românesc. Îmi place mult începând cu prima imagine care mi se pare foarte senzorială.
Cățelul pământului, o creatură psihopompă, mugește fiindcă și-a prins „piciorul în ușa ultimei doze de amurg generos”. E teama aceea instinctivă pe care o simțim toți când dăm atenție înserării. Dar nu e vorba numai de asta. Iepurele șchiop (jumătatea de iepure șchiop) vine ca consecință și că o imagine în oglindă a cățelului. Și-a prins piciorul și e de așteptat să fie șchiop. E iepurele pe care îl urmărește Alice, dar și iepurele care îl însoțește pe Statu-Palmă-Barbă-Cot.
E despre moarte în sensul cel mai grozav cu putință: exiști fără să ai posibilitatea de a trăi. E un dublu sens pe care îl văd q. O dată, regretele te pot paraliza și împiedica să trăiești ceea ce numim viață. Și al doilea sens: moartea ca atare poate însemna existență conștientă și goală. E senzația aceea pe care o ai în vis când vrei să vorbești și nu poți, vrei să te trezești și nu reușești.
Și totuși… Poate reușești să tragi viața (sau iluzia ei) în piept. Alt dublu sens. Aprinderea chiștocului mă duce cu gândul și la omida care o întreabă pe Alice cine este și o ajută să controleze felul în care crește sau se micșorează. Poate până la urmă există o modalitate prin care se poate ieși…
Cățelul pământului, o creatură psihopompă, mugește fiindcă și-a prins „piciorul în ușa ultimei doze de amurg generos”. E teama aceea instinctivă pe care o simțim toți când dăm atenție înserării. Dar nu e vorba numai de asta. Iepurele șchiop (jumătatea de iepure șchiop) vine ca consecință și că o imagine în oglindă a cățelului. Și-a prins piciorul și e de așteptat să fie șchiop. E iepurele pe care îl urmărește Alice, dar și iepurele care îl însoțește pe Statu-Palmă-Barbă-Cot.
E despre moarte în sensul cel mai grozav cu putință: exiști fără să ai posibilitatea de a trăi. E un dublu sens pe care îl văd q. O dată, regretele te pot paraliza și împiedica să trăiești ceea ce numim viață. Și al doilea sens: moartea ca atare poate însemna existență conștientă și goală. E senzația aceea pe care o ai în vis când vrei să vorbești și nu poți, vrei să te trezești și nu reușești.
Și totuși… Poate reușești să tragi viața (sau iluzia ei) în piept. Alt dublu sens. Aprinderea chiștocului mă duce cu gândul și la omida care o întreabă pe Alice cine este și o ajută să controleze felul în care crește sau se micșorează. Poate până la urmă există o modalitate prin care se poate ieși…
0
GPMă voi opri doar asupra unuia dintre aspectele relevante din text, anume ideea dreptului de a trăi, subsecventă ideii de a supraviețui prin ceva, fie și prin creație, chiar dacă plutește parcă asemenea unei fatalități ideea vieții ca fum. Deși s-ar putea spune că amurgul nu semnifică neapărat apropierea de sfîrșit, ci, mai degrabă, momentul când „ochiu-nchis afară înlăuntru se deșteaptă”, ca să trimitem și la un reper al poeziei reflexive.
Să spun și de ce am recomandat textul: pentru simbolistica sa inspirată, pentru buna ponderare a ambiguității ca tehnică poetică și, nu în ultimul rând, pentru trăirile și reflecțiile pe care mi le produce lectura acestuia, existând și o subtilă trecere din subiectiv în general-uman.
Să spun și de ce am recomandat textul: pentru simbolistica sa inspirată, pentru buna ponderare a ambiguității ca tehnică poetică și, nu în ultimul rând, pentru trăirile și reflecțiile pe care mi le produce lectura acestuia, existând și o subtilă trecere din subiectiv în general-uman.
0
EPPotaia pământului, având în vedere urmarea, mi se pare un alt câine ( același pedigree cu al câinelui lui Mat) care spune altfel:
„mori omule
mori pe mine
acum
cât te mai pot lătra
cât mai ești culpabil
cât îți mai ies de sub unghii
păreri’
Iar iepurele ăla șchiop poate fi la fel de bine iepurele care i-a tăiat calea lui Pușkin
„mori omule
mori pe mine
acum
cât te mai pot lătra
cât mai ești culpabil
cât îți mai ies de sub unghii
păreri’
Iar iepurele ăla șchiop poate fi la fel de bine iepurele care i-a tăiat calea lui Pușkin
0
ȘPmult titlul...
În rest același ton apăsat,
un poem așa cum ne-ați obișnuit
cu imagini puternice,
ideatic bun,
final percutant...
Felicitări!
În rest același ton apăsat,
un poem așa cum ne-ați obișnuit
cu imagini puternice,
ideatic bun,
final percutant...
Felicitări!
0
LAcu reala ingrijorare ambitia de a avea ultimul cuvant si de a lua la linie pe oricine nu va accepta sau va comenteaza negativ textele. aici a fost mereu un spatiu in care cineva isi spoate spune parerea liber, si sper ca asa sa ramana. textul, asa cum spune domnul ciobanu, e plin de pretiozitati si jonglerii linvistice, obositoare, chiar daca are deschideri frumoase pe alocuri, arata o inconsecventa si o natura arbitrara a scrisului. sper sa tineti cont si de parerea mea, ca sa nu imi pierd vremea sa va arat mai mult.
0
LAatata vreme cat va expuneti textele asumati-va parerile si criticile celorlalti
0