Labirintul sunt eu
Noaptea labirintul sunt eu tenacitatea urâtului, luminile multicolore dușul rece al nopții mă spală de lucruri și de șoapte știu că soarele este gri pentru că e normal să fie cineva care să
Cuvinte
Destul am înghițit cuvintele și sarea destul mi-am căutat cobza legată peste suflet și sufletul de care nu știu ce să cred dar razele laser fac simfonia mai plăcută și omenirea tastează într-o
Uneori
uneori, în liniștea din mine, e o urmă stingheră pe nisip e aerul stătut dintre ruine sau mirarea așternută pe chip cu chipul dublat de îngrijorare și teamă cu nopțile mutate din ramă în ramă cu
și
am gura plină de cuvinte care mă ascultă și mă mint am gura plină de cuvinte ascuțite și de lacrimi printre care cânt și uneori dau înapoi și mă macin și mă mint așa cum soarele se pune în
Santinela
ca un diapazon uriaș dar sfărâmat marea oftează și geme prea obosită să creadă în discul lunei în trecut și viitor o învie doar vântul ieșit în decor ca un soldat pe timp de noapte ascult
Indescifrabil
sunetul pașilor mei sunetul pașilor tăi sunetul pașilor noștrii pe coloare, pe holuri, pe coridoare prin firide, tainițe, unghere prin tăcere, praf și umbră ca niște păienjeni țesând
Moale ca
Moale ca Moale ca pămătuful de stuf, moale ca o albină, moale ca mierea și moale ca fierea Moale ca o aripă de fluture care abia atinge geana zilei Privesc, iubesc și degeaba trăiesc fără aripa
Viziunile lui Cărtărescu
Îmi place Cărtărescu pentru lipsa de măsură și de realism, exact lucrurile care i se pot imputa, la o adică. Îmi place și extazul dureros din Orbitor care te poartă mereu dincolo de o descriere ca
Nuduri și semne
Noduri si semne Popescu Valentin [12.Jul.11 11:26] Mi se pare mie sau soarele s-a micșorat e cât o boabă de mazăre, cât o gămălie de ac, cât un vârf de codiță de spermie ? Totul este încifrat
Somn
în muchiile mele, în tăieturile din palme se întrevede curcubeul ca un dans al luminii printre riduri se doarme pe jaluzele, pe foi de viță, pe umbre și pe praguri se doarme de sus și de jos se
Bibelou
porți marea pe umeri și zâmbetul tău e greu ca o sirenă soarele stă nemișcat printre nori nici nu transpiră cu ochii la părul tău la acel șuvoi în care își prinde cârligele de lumină eu îmi scot
mașina de spălat
îți agăți colții în păr și soarele într-un măr iei roza vânturilor în spinare și mergi ușor din floare-n floare poate nu mai umblu după adevăr poate nu mă avânt fără preget văzduhul e înalt de un
sunt moale
sunt moale ca un soare molatec sunt rău ca un nor de catifea sau, mai bine, ca tristețea mea doar ea îmi deschide baierele pe unde soarele intră și iese ca pletele unei metrese încerc să așez
Așa a fost
lumina îmi iese prin ochi, soarele îmi iese prin măduva spinării nimicul îmi intră prin pleoape savoarea cu care respir îmi este aproape măcar că țin ochii deschiși și nu mă vaiet respirația tot
în brațele nopții
în brațele nopții se cam îngroașă obrazul se visează violet, se scot artificii pe nări pupila ți se dilată fragedă ca o salată respirația se retrage în scorbură încet ca o șopîrlă amintirea se
dreptul la somn
o panică dulce îmi aprindea ochii ochii mei arătați pe furiș în dreptul abisului ca într-un luminiș ochii mei proaspăt deschiși ca niște nori mari, insulari ochii mei, ce avari în ei apari, în
Îmblînzirea memoriei
Prin invazia tăioasă a poveștilor obscure Care vin ca să mă fure Stau cuminte lîngă geamul aburit de filigean Și privesc pe țărmul pașnic cum năvalnic își asmute marea trene lungi de spumă Ah
Jurnal
Era o taină, un rîset suprapus care-și strivea candoarea în oglindă – una din marile oglinzi cu rame aurite ale palatului. Fiind vară și aerul părea aurit în încăperile acestuia. O senzație de
Colecție de capete (de text)
Pentru că am observat că unii se inspiră din scrierile mele folosind stilul smuls am decis să le ofer gratuit colecția mea de titluri. M-am inspirat masiv din M. H. Simionescu dar fără să confund
Temnița frigului
Temnița frigului ACTUL I VOCEA (stă singură în beznă) Vocea: Iarăși beznă, oare nu am pătimit destul ? Nici un răspuns. Vocea: Ce soartă mașteră și rea ? Nu-i nimeni în preajmă. Oare i-am
nu încerca asta acasă
„Poți vedea unele lucruri prin lentilele ochiului uman, alte lucruri prin lentilele unui microscop, altele prin lentilele unui telescop și altele prin lentilele teoriei sistemelor. Și tot ce ai văzut
Gargui
surîsul șui e tristețea nimănui umbră de gargui
Penal, penibil, politic
Următoarele remarci sunt cu dedicație pentru toți “cumnații, nașii, nepoții, mătușile bune, mătușile nebune, […], tovarășii de la raia, tovarășii din divan, tovarășii de la Înalta Poartă”.(I.D.
Corul electoral
Am urmărit dezbaterea electorală cu amuzament. Prea semăna cu un joc de leapșa. Dar să ne imaginăm că ar fi fost o dezbatere sobră și elevată. Am împrumutat niște versuri clasice (Paul Valery tradus
Trăiește viața la limax
Ai văzut cumva un limax Să nu fi ajuns la climax Sau o biată tîrîtoare Care să știe că moare Totuși e frumos sub soare Chiar și viața trecătoare Cu aromă de scînteie Cu aromă de femeie Cine
Ultima dorință
Mă doare în gît ca o flegmă imensul val al realității trebuie să vină ei repede, mîncînd aripi de nori mă ascult la microfon cum salivez mă interesează oasele mult prea lustruite praful care se
Marginea nopții
Dintre aceste poeme am scris măcar unul care începe cu o bucată de nerv și se termină cu o mătură pe o bucată de nerv fiecare îl înșeală pe celălalt cu un lucrător la pompe funebre este o relație
Creative writing
Am observat cîteva controverse aici pe site între cei care scriu pur și simplu (pentru că așa simt) și cei care se școlesc pentru a scrie. Asta mă face să scriu despre ... scris pentru că adevărul
În ziua aia
în ziua aia aveam diabet mi se urîse de crusta de zahăr de pe lucruri din toate direcțiile venea o maree roz lipicioasă am hotărăt să rămîn interzis în interiorul unei alveole, într-un strat
Sfârșitul copilăriei
Dacă simți că soarele a asfințit și sfîrîie ca un ou în tigaie e cazul să-ți iei niște precauții cu plasele întinse în același vînt care nu este vînt cu nervii la pămînt într-o melopee tristă și
Culianu și traducerea imaginarului
Am împrumutat subtitlul de la o conferință de arhitectură. Inițial el se referea la dispariția populației tupi sau a spiritului său. Pentru mine el are mai mare legătură cu întrebarea lui Hamlet
Întrerupătorul
Fiecare a avut vise în tinerețe. Visul meu era să fac o bandă desenată sau un film după un roman. Nu mi-am atins acest vis pentru că nu mă învîrtesc prin lumea scenariilor sau a graficii. Dar vreau
Moartea citește dosarul
Am fost și eu acolo. Nu, nu în Arcadia. La ”Un Altfel de Craciun”, la Național. La intrare un gradian în negru ne-a ștampilat în palmă pe toți care intram. La mine se terminase tușul așa că nu știu.
Arhipelagul golaș
ca o muscă între două geamuri tricolorul aruncă vreascuri sentința decorporată face să mi se zburătăcească nervii Înghițim calupuri de medicamente după care privim soarele gonflabil și se rezolvă
Decalog
Mă gîndesc la un decalog dar toate cunoștințele par compromise, mai ales cele din sfera morală. Decalogul folosit azi este mai mult un deca’ de cunoștințe decît altceva. Cunoașterea ca o chestiune de
Funduri și funde
Acum o săptămînă am primit un spam de pe mail. Din categoria aceea: femeie pakistaneză caută translator ca să își investească averea uriașă în România sau femeia din SUA care caută parteneri de
...
Iată sunt eu tîrîind prin praf ca o promisiune mîna stîngă cea care nu poate să apuce decît cu încetinitorul (ea caută prin nisip) ceva din visul fericit pe care l-am folosit de fiecare dată (ca o
Styxuri
O respirație, o transpirație rece, un reflux al salivei și vomei Da domnule chiar suntem ronțăitori de sticsuri pierdute în Calea Lactee chipul acela de care te rușinezi privindu-l, chipul
Breaking (the) news
...\"Cu educația trasă bine pe ochi ca o căciulă călduroasă mă reconforta să privesc banchizele în derivă (orice aș fi folosit în loc de nervi era compromis).\" * Sigur sunt foarte
Vedenii
înainte de toate depindem de timp el devine palpabil (și nu doar în deșert) ca o trezire mult amînată mă trezeam cu unele transcripții din propria măduvă care nu era nici măcar acolo dar nu
Oglindă
soarele împroșca dimineața cu lumină era aproape empatic aveam nevoie de un fir ca tramvaiul de o șină Mă uit în oglinda din baie ce mișto e așa încețoșată de stropi pun mîna pe săpun dar el îmi
La o margine
universul este un borcan de pulbere stelară nu a mai rămas decît scînteia care să aprindă cioburile insomnia fărîmițează presupunerile le așează peste caimacul temeinic al lucrurilor la
Călăreț prin memorie
gîndirea noastră pe trotinetă în căutarea Capului Bunei Speranțe prin norii care cu ajutorul nostru sunt solvabili îmi caut de drum îmi însiropez carapacea loviturile din pintenul orgoliului
În interior
copacul salivează ca prin propria lui greutate aveam soarele alb în mine ca un pansament inima este un pronume luminos mi-a spus și i se aprind plămînii, îi ies coastele ca la un cal alb din
Sevraj
Concluzia este destul de tenace ca o noapte de mahmureală ziua te răfață încă o vreme cît se va putea intervalul generează câteva situații hilare (ah vraja ah o bucată de carne am găsit și nervi pe
Ca un animal
În orice direcție vei începe începutul poți să-l și termini să-ți consumi calmantele la capătul zării secrețiile tăioase ale amurgului curg în întîmpinarea reperelor din intima lor năruire
TUNELUL
Tunelul este trist la fel ca mine fiecare piatră a lui este o parte din mine nu e de mirare că mă înghite
Antrenamentul incomunicării
un câine latră în ritm de Motzart un soare navetist nu mai ține pas cu trenul se pierde în hățișul de fire construiam armuri complicate biete mulaje de plastic agățate de coada crepusculului mă
