Moale ca

Moale ca Moale ca pămătuful de stuf, moale ca o albină, moale ca mierea și moale ca fierea Moale ca o aripă de fluture care abia atinge geana zilei Privesc, iubesc și degeaba trăiesc fără aripa ruptă, fără aripa putredă a omidei Primul act prima cortină, primul dans ziua senină Pielea moale, pielea fină strălucește în lumină Moale ca untul și moale ca lutul, moale ca sfârșitul și moale ca începutul Pielea moale de felină nu mai e la fel de fină Doar o pată pe retină, doar un zumzet de albină Trage ultima cortină Uneori este doar o figură de stil Tandrețea atâtor clipe policandrul acela stă peste noi nici nu-l vedem Scuturăm presupuneri. Brumele trec, petalele trec, trecutul trece și el prin noi Ascult și nici măcar nu-mi place Ascult și nici măcar nu știu ce ascult Ascult același pâns care este doar tăcerea din mine Ascut aceleași gânduri care sunt doar rumoarea din mine Ascult și tăcerea-mi vorbește Ascut zgomotele și după ce le-am ascuțit de ajuns le alung Sunt ca o frunză pe apă și apa neîncepută lasă sfârșitul nesfârșit Cuvintele nu au aripi, frazele nu au sfârșit Dar îmi aduc aminte toamna. E și asta ceva