Uneori

uneori, în liniștea din mine, e o urmă stingheră pe nisip e aerul stătut dintre ruine sau mirarea așternută pe chip cu chipul dublat de îngrijorare și teamă cu nopțile mutate din ramă în ramă cu gemete uitate pe canapea pot să-mi adulmec trecutul și spaima e toată a mea