Bibelou

porți marea pe umeri și zâmbetul tău e greu ca o sirenă soarele stă nemișcat printre nori nici nu transpiră cu ochii la părul tău la acel șuvoi în care își prinde cârligele de lumină eu îmi scot ghearele, zgârii întunericul cu unghia mă îmbrac într-o cămașă de apă cu cătușe elastice îi beau mânecile largi îi umplu pieptul cu vise îmi cuibăresc urâtul între frunzele uscate de pe umerii tăi umerii tăi ca un val greu care mereu coboară și se ridică mereu peste toate astea tumultul arenei începe să se reverse cu gânduri multe dar mărunte