În ziua aia

în ziua aia aveam diabet mi se urîse de crusta de zahăr de pe lucruri din toate direcțiile venea o maree roz lipicioasă am hotărăt să rămîn interzis în interiorul unei alveole, într-un strat minuscul fac nervi ca mătasea broaștei, ca reflexele de mătase ale cerului din spatele pleoapei fac o dedicație lumina se conservă acolo ca o clătită împăturită în buzunar soarele rămîne și el interzis turnat în cupe de profiterol pe post de glazură mă gîndesc la plăcerea schiorilor de la altitudini înalte care își scot hainele și plonjează în gol soarele pare indiferent dar chiar atunci taie cristalele de zăpadă în vedenii colorate