Ultima dorință

Mă doare în gît ca o flegmă imensul val al realității trebuie să vină ei repede, mîncînd aripi de nori mă ascult la microfon cum salivez mă interesează oasele mult prea lustruite praful care se așterne pe ființa mea defunctă ceața mi se pune ca o folie peste ochi peste gură încep să urlu găsesc un soare de scos și de aici ca din fîntînă un fel de pește cu bec pe interior nu va fi tîrziu nici cînd voi purta la butonieră o pată rumenă de ulei voi merge spre plutonul de execuție și mă voi conversa cu neantul întreb de ce este soarele păros pe derdelușul văzduhului aluneci cît vezi cu ochii încerc să scot la iveală măscăriciul din fiecare merg de-a-ndoaselea cu fața la ei cu soarele șiroind pe cozoroc