Vedenii

înainte de toate depindem de timp el devine palpabil (și nu doar în deșert) ca o trezire mult amînată mă trezeam cu unele transcripții din propria măduvă care nu era nici măcar acolo dar nu pregetam să (mă) vegetez îmi fumam degetele e o plăcere ciudată aceasta ignorat de respect, umplut de praful trecutului, făcînd genuflexiuni cu Cauza Primă în spinare ... îmi place bronzul acesta de vedenie, de apă curgătoare voi mai rămîne printre nori nu se poate să nu mă recunoască, sunt făcut din același material (capul evaporat) plutirea ubicuuă, dorința de a te menține acolo cît mai mult gonesc, las praful în urmă pe cîmpii care nu se termină nici măcar în vis soarele ca o armă contondentă mă scalpa cu blîndețe soarele contestat - pentru că rămîne mereu în urma acestor spărturi care sunt cuvintele vine orchestra pe care vîjîitul sîngelui o aduce împreună cu vedeniile (niște praguri de sînge) mirarea îmi ține loc de suflu pe tarlalele pustii e o destul de mare liniște acolo așa cum ți-am promis