...

Iată sunt eu tîrîind prin praf ca o promisiune mîna stîngă cea care nu poate să apuce decît cu încetinitorul (ea caută prin nisip) ceva din visul fericit pe care l-am folosit de fiecare dată (ca o ușă) pentru a ieși în lume îmbrăcat doar cu țeasta La drept vorbind e confortabil. Pe lîngă mine trec umbrele trecătoare ale trecătoarelor și își croștează viața cum pot asist ca o lampă de petrol în noapte lîngă niște șine iluzorii adorm cu fața trasă ca o locomotivă pe o linie moartă gîndurile se scurg greu ca pasta de dinți acolo palpită cîteva leșuri înainte ca marea să le arunce la țărm toate aceste schelete sunt ale mele ochii lor scoși din orbite lucrează la transcripția conversației în sidef atunci o iau încet dar sigur la vale jos, destul de jos ca să nu mai conteze toate acestea trebuie depozitate