în noaptea ce clipe se-mpleteau în nemurire
mă înfășor cu voi în sufletul pliat arome
de crin de albastru și mult galben
fundal de curcubeie diafane
și v-am prelins în suflet în cântecul viorii
când
Dana Ștefan
Pictură realizată de Dana Ștefan
Nu stiu daca povestea invatata e intocmai. Mi-a ramas mie asa, pentru ca ea contine o imagine in miez, care m-a ajutat sa inteleg cum realitatea devine
poemul meu o ploaie cu gust de cianură
peste mine prăpastie
gînduri nenuntite în negru
într-o dialectică a vieții și a morții
lupta demult era pierdută
doar moartea trăsnește în josnicia ei
pătează
diminețile ne poartă anii prin lumină și întuneric
arderile și-au găsit trecutul spânzurat de lună
nimic nu s-a schimbat de atunci
doar relele le-am învins adunând rid după rid
în despletirea
doamne mai este timp de iubit luna
în clinchetul stelelor ce-mi despoaie
gânduri
mai este timp să țes pe vânturi
Sonete
să strâng în hărmălaia cea mai de pe urmă
amurguri năpădite de culori
ne
pe ochelarii tăi se întind năvalnic semne
degetele fine de-a pururi clandestine
într-o neîncepută stare de dor
se irosesc într-un neterminat
poem de iubire
rămâi mereu între două
Motto: am să visez că îți sărut tăcerea
poate fi așa cum stăm îmbrățișați sinonim liniștii care ne desenează pe inimă pe aceeași inimă fibre de frunză în bătaia vântului și știi noaptea asta poate că
să ducem noaptea cât mai departe
voi destrăma toate veșmintele
să-mi las goliciunea peste câmpul brăzdat de flăcări
tremură firul ierbii copleșit de mângâierea trupului
taina nenuntită de
Săptămâna Patimilor
Luni - 5 Aprilie
Faptele bune - sunt foarte importante în viața fiecărui om, fără dragoste nimeni nu este în stare de sacrificiu propriu. Dacă inima ta nu este plină de iubire
glasuri sfinte mă ajung uneori din urmă
jertfa firii peste noaptea din mine ca o umbră
vom adormi pe fundul mării
îndrăgostiți…
drum hărăzit în vrejul de întuneric
în profunde sensuri
chipuri
în seara asta îți voi vorbi despre mine
mirosul vag al neîmplinirilor
îmi răscolește amintirile
cu broboade de gânduri pe frunte
îmi place să ascult cântecul inimii
îmi place versul chiar
în dimineața ambiguă de primăvară
goi până la suflet ne adunam zilele în palme
ne întâlnim în tăceri așezându-le de-a dreapta și de-a stânga inimii
dincolo de orice îndoială
pe harta sculptată cu vise haotice pipăi cu inima toamna despodobită de vraja mirosului de floare doar doruri călătoare mă liniștesc și simt în mine strângerea negurilor vremi
frunzele se joacă cu
Terry Pratchett ne-a agățat Octarinul de colțul inimii
ne-a trimis în peregrinările de Doi
nămolul ne-nglodează umerii
încerc să cred că muzica din adancul sufletului
se vrea reflexii de
E dimineață! Soarele deja și-a făcut prezența peste lume. Este o zi ca toate celelalte și totuși o zi ce pentru unii poate însemna enorm. Pentru el, această zi înseamnă mult mai mult și anume
Ninge dens
Cu priviri ascunse
Lacrimi de flori
Drumuri închise
Minciuni și vorbe
Despoaie suflete
Muguri de floare
Respiră
În cântec
Buze fierbinți
Săruturi de
cu fruntea ridicată închinăciune
Vasile Lupu ridică în inima Moldovei broderie în piatră
înnobilând istoria cu ramuri renascentiste
patina timpului dă strălucire vârstei
luptătorii bisericii
de unde vin și încotro mă îndrept
trecut-au anii trecut-au clipe poate și milenii
iar eu fac spre lume cale-ntoarsă
pe lespedea unei zile aprind candela nopții
în zori fac pași spre vremea
E mult, e puțin să fii neclintită? Și stâncile pot fi mutate din locul lor, doar prin credință și răbdare!
dacă tu ai fi iedera care te prinzi ca zborul păsării de inima mea eu stâncă fiind … mă voi
Mamă. Ce vag îmi aduc aminte de tine. Gura ta pronunța cuvintele cu un farmec deosebit. Ochii mei te caută pe întinderea deznădejdii și totuși farmecul misterios al amintirilor te îmbracă în
Poezia și cântul în cadrul Cenaclului din ,,Pod\'\' a prins și culoare prin participarea Mădălinei Brăteanu cu o expoziție de grafică. Aceasta a conținut atît lucrări inspirate din poeziile
poetul știe în farmece să își așeze pasul
cu noul cântec ce privirea-ngheață
ți-aș umple pieptul de săruturi tandre
ca un Mefisto alergând prin noapte
ți-i nobil doar cuvântul transpus în
joc si margele colorate
Stateam la geam
in brate cu fotografia ploii
si comparam sunetele.
Tot \"tic tac toe\"
si aici
si dincolo,
numai ca acolo,
in strada, cateodata,
chiar si pietrele din
nu mai aștept nimic mi-ai sugrumat până și tăcerile nu mai pot pleca
ma plimb pe holurile labirintului cu traume pe sufletul dezlănțuit în imagini
cine mă mai poate vindeca de această boală numită