Roua ochilor balsamul buzelor însetate de dor

pe gustul meu urmat de un text plăcut pentru a fi citit.
Cuvintele sînt folosite ca într-un laborator de îmbrăcat idei.

Veșnic îndrăgostită...de cuvinte, Maria.
Adevărată magie, cuvintele desenate de tine.
\"În sunetul de trâmbiță al necuvintelor\", tac și eu. :)

Am citit poemul pe scurt și sună așa doar pentru mine substanța lui deosebit de frumoasă:
Goi
Ne adunăm zilele în palme
Ne întâlnim în tăceri
Lângă inimă
Fără cuvinte
Cu speranța
Multiplu de cioburi.

Hai să tragem cu arcul
Săgeți pe cadran,
Uite sufletele noastre
Cu eșarfe roșii
Se regăsesc prin ape.

Doi necunoscuți
De ceilalți.

Cuvintele sincere înlătură straturile suprapuse ale falsității și ale tainelor până ajung la sufletul transparent, prin care se văd tăcerile și necuvintele ce așteaptă să se nască “în sunet de trâmbiță”.
Zilele strânse în palmă conțin în miezul de lumină “figuranții unei iubiri în décor de ceață”.

Gelu – mulțumesc de trecere, dacă azi textul a fost pe gustul tău și te-a făcut să te oprești e semn de bine încă. Îmi place că ai spus că am folosit cuvintele ca într-un laborator, interesant!

Ioane- da, e corect spus: Maria veșnic îndrăgostită, dacă am reușit prin cuvintele poemului să desenez imagini, dacă desenele mele vorbesc prin cuvinte, iar … e de bine!

Vasile- deisgur că ceea ce mi-ai lăsat aici, e superb, mult mai bine decât la mine… faptul că versurile mele te-au determinat să faci un așa comentariu nu poate decât să mă bucure.

Răzvan – tăcerile suprapuse peste necuvintele cuvinte au desigur un rol important, tu ai reușit să înțelegi acea tăcere vorbitoare dusă până la sunetul de trâmbiță.

P.S/ Textul acesta a fost o dedicați și mă bucură că au fost opriri la el și a fost interceptat așa cum mi-am dorit

Uguit și zbor-peste tăcerea frunzei pășește raza.
Aprecieri

Deosebit de reușit finalul! Și întreaga atmosferă surprinde plăcut. Mai puțin îmi place expresia stănesciană, eu nu aș folosi-o deloc, la tine chiar apare de două ori, la interval scurt - cred ca poți renunța la ea sau o poți înlocui cu o metaforă. Altfel, fermecătoare atmosferă, dincolo de superbul final, iată ce remarc: \"goi până la suflet ne adunam zilele în palme
ne întâlnim în tăceri așezându-le de-a dreapta și de-a stânga inimii\" și \"între noi doar tăcerea rămâne fidelă
zămislind în palme întoarcerea în doi\", ceea ce devine plusul poeziei.
\"Armonie\", acesta ar fi cuvântul potrivit aici.