ReVino la străvechea ta lumină

un text plăcut,asemenea unei steluțe de zăpadă, în care se regăsesc elemente de \"ars poetica\":
\"poetul știe în farmece să își așeze pasul\",
\"ți-i nobil doar cuvântul transpus în șoapte\",
\"nu căuta aiurea văpăi de aripi
nici mândra-nfățișare
doar fantezia mai hrănește
aroma din grădină și înțelesul
șerpoaicelor \"
sugestivă și asemănarea Artei cu Mefisto, demonul operei lui Dante
o \"re\"chemare la valorile autentice ale poeziei,
sinceritate & prietenie, Narcis

Maria, m-ai imblanzit cu acest poem revarsat din inima... da am sters acel text, sincer, ceva ceva, acum nu o sa dau detalii, nu mi-a placut... era doar un fragment... astazi m-a navalit starea de neputinta/depresia, nu m-au durut cuvintele, reprosul, chiar am avut porniri belicoase, desigur ca regret, nu sunt eu acela!
Ma nauceste gandul asta imposibil al poetilor de a cauta pana la absurditate nemaivazutul,
in fond aceasta cautare a lor de a fi este atat de artificiala, formala, lipsita de viata incat totul devine superficial, bombastic, fortat pana la Dumnezeu! Asta se crede ca este poezia!
Multumesc de semn si sinceritate! ganduri bune

Iau si \"rererecitesc\":

\"nu căuta aiurea văpăi de aripi
nici mândra-nfățișare
doar fantezia mai hrănește
aroma din grădină și înțelesul
șerpoaicelor ce mușcă
cu limbi ca o săgeată
tăcera apelor
gonită în
pustiu\"

am uitat sa-ti sun ca o sa-l repostez asa cum era el in forma initiala si intreg!

\"spun!\"... vechiul meu tabiet care ma costa!

Narcis – mulțumesc de citire și să știi că îmi place comparația cu steluța de zăpada, chiar dacă la prima atingere se topește. Tu ai comparat arta cu Mefisto, și desigur că poate fi și așa, pot fi diverse interpretări, în mintea mea a fost cu totul altceva, dar dacă pot exista diverse interpretări e un lucxru minunat pentru cel ce scrie.

Doru - dorul dorului de doru, toate poemele se revarsă din inimă, doar cele prelucrate, au altă tentă, dar se simte, ce nu ți-a plăcut nu am de unde ști, gândesc că nu e vorba de poemul meu anterior, dar am prins acea stare de fierbere interioară, a răzvrătirii celui care vrea să dăruiască și o face cu drag și în schimb, dar... toate sunt trecătoare, să nu te mai năucească decât ceea ce vrei să dai mai bun din tine, fiindcă oricât am vrea nu reușim să întoarcem ,,lumea,, pe partea cealalară, decât daca ea dorește.

Și eu iar \"rererecitesc\":

\"nu căuta aiurea văpăi de aripi
nici mândra-nfățișare
doar fantezia mai hrănește
aroma din grădină și înțelesul
șerpoaicelor ce mușcă
cu limbi ca o săgeată
tăcera apelor
gonită
în
pustiu\"

maria, tu îi ceri poetului să renunțe la ce are el mai de preț - \"văpăile aripilor\" - dar o ceri atât de frumos încât cu siguranță o să-l îndupleci, doar ca să ardă apoi și mai \'nalt! plăcut textul tău!
p.s. cred că \"mușcă cu limbi\" nu sună prea bine, nu te supăra, așa-mi pare.

vezi ca fiecare are \"darul\" lui?:-)
sunt doar arome diferite, limbi mai mult sau mai putin \"ascutite\", aripi mai mult sau mai putin invapaiate...
\"ti se prelinge chipul\" - fain