Prietenia cel dintâi sărut

Răspuns la poemul: pescărușul

degetele sfios plăpânde încep a scrie vagi cuvinte
și din album strivite gânduri se rătăcesc în noaptea vieții

amice filele încet s-adună în ochiul vag de timpuriu
născânde clipe ne-mbracă să-i dăm și formă și durată
cuvântului născut din ape

și mă cuprinde-un dor mă văd ca-n depărtare
sub semnul păsării ce-și mistuie-n zare zborul
spre cerul larg deschis răpiți de timp să prindem harul vieții
și feciorelnic luminile se vor aprinde și vor cădea
cântând sub frunze suavă simfonie
pe buze pâlpâind miresme

și pieptul însetat ascunde îmbulzeală
a mâinilor prelinse lângă corp
înfiorate de ascuțimea
cuvântului ce n-a țășnit la timp

să risipim pământul ce se-nghesuie-n privirea
copilului din noi
si de putem să rătăcim în noapte
să țesem pe-al sferelor acord
izvor de liniște și pace

și-apoi

rostindu-se în noi
prietenia și iubirea

s-o așezam pecete pe o carte