Poezie
Când eu mă tu…
Dăruind vei dobândi
1 min lectură·
Mediu
în noaptea ce clipe se-mpleteau în nemurire
mă înfășor cu voi în sufletul pliat arome
de crin de albastru și mult galben
fundal de curcubeie diafane
și v-am prelins în suflet în cântecul viorii
când negura nopții uimită
cioplea din vreascuri
un chip uitat de vreme
și am pornit la drumul cel de cu seară
să vă descopăr doar oameni
nu zei ce tăinuie izvoare
flămânzi de nemurie
…………………..
am sângerat pe dinăuntru
o doină se prelinge în murmur de caval
ochii vorbeau - lumină
petale de roșu
a trandafir a crin a verde ce nu moare
cuprinse în mănunchi
să mă îmbrăcați mireasă
în mâinile voastre eu m-am simțit copil
în taina cea ascunsă
cu sufletul mirare
și noaptea era albă
și ochii tăi lumină
și inima ei - cer
în palmele-mi aride
Dumnezeu plângea…
Notă: Poemul acesta este răspunsul meu la Scrisoare la un colț
mă înfășor cu voi în sufletul pliat arome
de crin de albastru și mult galben
fundal de curcubeie diafane
și v-am prelins în suflet în cântecul viorii
când negura nopții uimită
cioplea din vreascuri
un chip uitat de vreme
și am pornit la drumul cel de cu seară
să vă descopăr doar oameni
nu zei ce tăinuie izvoare
flămânzi de nemurie
…………………..
am sângerat pe dinăuntru
o doină se prelinge în murmur de caval
ochii vorbeau - lumină
petale de roșu
a trandafir a crin a verde ce nu moare
cuprinse în mănunchi
să mă îmbrăcați mireasă
în mâinile voastre eu m-am simțit copil
în taina cea ascunsă
cu sufletul mirare
și noaptea era albă
și ochii tăi lumină
și inima ei - cer
în palmele-mi aride
Dumnezeu plângea…
Notă: Poemul acesta este răspunsul meu la Scrisoare la un colț
022950
0
La ziua ce-o sa vină cu ale tale șoapte,
Am coborît la pieptu-ți ce toarce a iubire,
Și ne-am simțit copiii cei minunați din fire.
Noi te-am prelins în suflet cu cîntec-clopoței,
Și ne vorbea Maria... era doar glasul ei,
Iar negura topită era de prea-lumină,
În gînd, în fapt, în toate și luna prea senină.
Așa pornit-am drumul cuprins de liniștire,
Erai cu noi de mînă și dăruiai iubire,
Erai regina noastră, noi paji printre mireni,
Iar heruvimi, în cale, urneau din loc bușteni.
Am sîngerat o clipă, să primenim culoarea,
O doină în amurguri ne poartă și chemarea,
În ochi vorbea lumina cu liră de caval,
Și noi am fost în ceruri primiți medieval!
În mîinile Mariei stă astăzi toată taina,
Culorile cîmpiei și curcubeul-haina,
Cu sufletul pereche în germen de văpaie,
Am colindat castelul lui Dumnezeu-odaie.
În palmele aride a despărțirii frust,
Mai lungă pare calea și timpul mai injust...