Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Noaptea moșului Nicolae

2 min lectură·
Mediu
Motto: am să visez că îți sărut tăcerea poate fi așa cum stăm îmbrățișați sinonim liniștii care ne desenează pe inimă pe aceeași inimă fibre de frunză în bătaia vântului și știi noaptea asta poate că nu se va termina niciodată poate că sărutul pe care îl împărtășim ca o minune ne va transplanta cu tot cu rădăcini într-un mâine care va fi azi pentru încă de șapte ori câte șapte lumi și planete și universuri tăcute visate ***** e noapte! harul mirului de mult preț coboară peste mine ca o împărtășanie întru seninătate și iubire cântul stelelor mângâie sufletul inima ta culcuș gândurilor mele visuri neîmplinite în marea așteptare izbucnesc izvoare printre pietre sărut umbra lunii reflectată în căușul palmelor deslușesc chipul plin de himere fulgii de nea îți vor dezmierda obrazul mă vei naște ca nor în zori iar eu mă voi reîntoarce la tine spre seară și tu mă vei primi așa cum primește arșița bobul de rouă sau cum primesc potecile culorile însetate de cer
cuvinte cuvinte fiecare cuvânt e o pagină o literă o înserare tăcere fiecare tăcere e o zi petrecută cu tine vise fiecare vis păstrează în el amurgul semnul trecerii mele prin odaia gândului cuvintele acele dimineți în care te aștept pagini în care iubirea vorbește tăcerea mâinilor dincolo de bucuria luminii înserarea umbrelor de înger în căutarea ta amintire derizorie a norilor purtând nume de basm era doar visul alunecam în brațele tale... singurătate
054.738
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
243
Citire
2 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Maria Prochipiuc. “Noaptea moșului Nicolae.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-prochipiuc/poezie/97030/noaptea-mosului-nicolae

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu
Din căutarea neobosită a comorilor ce nu arareori stau presărate printre textele acestui site, iese o nouă străduință creatoare.
Cu adevărat, străduința aceasta încearcă să egaleze măcar valențele textului inițial, să-i prelungească reverberațiile. Este o străduință care mărturisește, odată în plus, generozitatea ce te caracterizează.
Referindu-mă strict la poezia rezultată, recunosc o preluare deseori prea ferventă și frecventă a triadei cuvânt - tăcere - vis , mulându-se însă pe nevoile de prelungire a unei idei ce stă la originea creației în stare sensibilă.
0
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc
Pavel, e versul care mi-a plăcut enorm: \"am să visez că îți sărut tăcerea\" nu e paradoxală ecuația \"tăcere-cuvînt--vis\"- e doar visul ce în tăcere visează cuvinte, cuvinte care își spun în tăcere visul…și pot continua. Mai mult nu mai spun fiindcă tu ești dincolo de cuvintele mele. E trist Decembrie?
0
@ina-simona-cirlanICIna Simona Cirlan
Nu-i trist Decembrie, Maria!
\"fiecare tăcere e o zi petrecută cu tine\", si ele pot spune mai multe decat o mie de cuvinte!
Eu tot ma stradui sa te inveselesc!:)
0
Ca o rugaciune e, parca, aceasta poezie. Sper ca la voi toti sa fi venit cu daruri Sfantul Nicolae, si sa va dea pace sufleteasca si multa, multa iubire in suflet. Pentru ca numai avand iubire in voi, deveniti generosi si buni.
0
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc
Adrian – da am preluat ce mi-a plăcut ( trebuia să iau tot) de la autorul cu privina, era starea care mă caracteriza, strădință am, dar de egalat textul celui de la care am pornit mai am mult dum de făcut. Triada cuvânt tăcere vis e ceea ce a vrut să fie. Mulțumesc, nu te-am mai văzut de mult! Ina – ai repetat ce îmi place atât de mult e versul lui Mihai, care mi-a pătruns acolo unde doar visul își găsește sălaș. Tu mă înveselești mereu! Nicolae Bogdan – darul e cuvântul fiindcă după cum știi la început a fost cuvântul și cuvântul a fost la Dumnezeu, iar Dumnezeu fiind iubire și-a reversat cuvântul Său și asupra noastră.
0