fascinat de frumusețea cuvântului
sufletul candelă arzând
în căușul de miere al palmelor noastre
tâmpla universului dezleagă
tainele nopții albe
sub parfumul măslinilor
mă urmărești cu coada
umbrele se împerechează cu umbrele
goi până la suflet
ne întâlnim în tăceri
dincolo de orice îndoială
refacem din cioburi anii
de șapte ori și câți or mai fi
si de șapte ori câte
Voi ști oare de ce și pentru ce am trăit? Mi s-a dat lumina și-am spart-o în mii de cioburi să pot umbla în umbra ei. Am primit ca dar al nașterii fulgi mari, ca din ei, peste câmpuri, să zidesc
departe de crepuscul zăpezi imaculate mi-ai promis
sub pleoape roșii somnul gigant caută
izvoarele se preling cu ochi de rouă
petale uscate lan de mărăcini urma sarutului vremii
mă caută dincolo
Inspirată dupa textul >>>> Opt noiembrie
a mai trecut un an la cuvintele tale
clipele
aștern covoare toamnei
în zâmbetul tău
motivez aducerile aminte
prin ani
răscolesc
în câte o lacrimă
așezată
în abisul morții se zvonea
că tu ești parte din mine
punctele deveneau segmente bahice
bântuite de începuturile atâtor iluzii
stimulate de zboruri dresate de dependențe spasmodice
mă îmbrăcasem nu de mult în albastrul cerului așteptând să vii cu zurgălăii iernii târzii într-un sfârșit de Făurar atunci când flăcările s-au transformat în scrum și orele au devenit stânci
parcă a fost mai ieri într-un vis întâlnindu-ne
ne scurgem viața în clipe – nemărginită zare
între maree respirație tulburătoare
mi-am pus eșarfă roșie
între un ieri și-un azi suntem noi
nu
în noapte
lucidă cobor în calvarul cuvintelor
minciuna îmi face din mâna pe treptele lăsate de îngeri
alunec în neguri de ziduri
se-ntunecă mâna cu care îți scriu
sinceritate se
Imprevizibilul destin îți dă emoții și trăiri , puritate și dăruire, o dispozitie sufletească aparte. Miracolul iubirii joacă un rol important, te copleșește și te înalță, te poartă pe aripi de
La mulți ani !
Ieri, mi s-a părut că te aud bătând în geam. Îmi spuneam, când fugeam să-ți deschid: \"Domnul nu m-a uitat, Domnul nu m-a uitat!\". Dar atunci nu știam că mă hrănesc cu o iluzie,
întru adormire cerurile preaslăvesc numele tău
izgonind întâmplările morții cu înainte vestire
mutare către cele înalte
de la marginile lumii norii devin căi tainice
înflorind trandafirii în
norii scutură coamele de promoroacă
totul pare un pustiu fără capăt
stelele cad dezmembrând carul mare
doar oiștea stă sprijinită de răsărit
sfinții fac numărătoarea inversă
ochii se pierd
E mult sau e prea putin, cine mai poate ști, încerc singurătăți dincolo de mine sau poate dincolo de ce nu a fost niciodată. Eram doar păreri care ne căutam, două umbre care din când în când la o
Cat de mult te iubesc , nu pot sa spun!
Dar, cat de mult te-am iubit imi este cu neputinta.
Tu esti olarul , ce mi-ai dat forma,
Ai plamadit in lutul galben dorinta
Cu lacrimi in nopti de
Iubita mea cu buzele obscene,
Inlănțuit de noduri gordiene,
Am să mă tai, de dragul tău, la vene,
Și-o să dispar, în salturi browniene,
Călare pe-o cămilă fără gene.
Așa își face intrarea pe situl
coardele rupte ale timpului deapănă
speranța copacului că va ajunge pădure
peste inima-mi zdrobită
mirare
noaptea îmi umple absența ta cu umbre mincinoase
ruginit soarele își întinde
ne-am închis în somnul târziu al toamnei
stăteam fiecare în pragul inimii
ne azvârleam mânioși nisip în ochi
memoria de la castele la flori
o îngrămădisem într-un singur pahar
am pus la
mă mir cum anotimpurile trec prin mine
cuvinte
mâna mă-ndeamnă să trag cerurile spre apusuri
îmi scapă esența mișcării
e felul meu de a înțelege
alergarea licuricilor prin univers
uit
lumina alunecă erotic peste livezile încărcate de floare
parfum plin de culoare agățat între cer și pământ
chipul ți se răsfrânge peste anotimpuri
iar primăvara s-a golit cu totul în
ce face sufletul meu? plânge cu lacrimi de bucurie dar mai ales de… brațele tale se împreunează într-un sărut al palmelor ghemuite într-o inimă care ascunde atâtea mistere de spaimă neliniște și vagă
Motto:
am ani în vatră se coc ușor pe partea lumii
presar nucșoară și-un pic de miere savoarea tainelor să aibă
laptele vieții de-o mamă strâns îl sorb ca și ieri
mi-e amiază și mi-e liniște în