Cu brațele deschise spre cocori

Nu e tradare-n clipa care vine...nu pentru tine, Maria...dau voalul la o parte de pe sufletul tau atat cat se poate si vad altarul plin de haruri-daruri...si parca ea, clipa ce vine, sta-n usa templului cu mana-ntinsa spre a da...inca un dar femeii numite Maria...pun si eu aici, in usa templului tau...sufletul meu...

Îți mulțumesc de perceperea mesajului, tu încerci să dai voalul la o parte, vrei să pătrunzi misterul , mai mult nu spun...poate...

\"imi voi aseza sufletul la marginea noptii\"...si voi mai ramine o clipa aici, sa ma odihnesc intr-o liniste \" cu bratele deschise spre cocori\"
mariei, cu stima si drag

frumoase cuvinte maria, deosebita dedicatie;

m-au impresionat foarte mult tipatul aproape din subtitlu

mi-e dor de tine nu te-am vazut niciodata

m-a parasit nevoia de tine
e nefiresc si groaznic,

felicitari si la multi ani nichita!

Carmen – cred că din tot ce-am scris acest: \"imi voi aseza sufletul la marginea noptii\" îmi place cel mai mult, fiindcă știu că acolo îl pot aștepta, poate într-o zi când cocorii vor veni sufletul acela va știi că sunt doar eu, nimic mai mult! Îți mulțumesc!


Mae – da, e o dedicație, poate fi și pentru Nichita, darul ei a fost cuprins în acel eseu dedicat în mod special, unde am încercat împreună cu colaboratorii de pe site să-i facem un portret cât mai aproape de realitate.

Această dedicație e pentru un El care s-a născut tot în ziua de 25 ianuarie și pentru că ``distanțele`` dintre suflete unori se adâncesc, într-o aducere aminte am încercat să pun darul acesta de inima aici. Iubirea spirituală e mult mai profundă decât cea carnală. Poate fi numita nu numai o dedicație, dar și o declarație: Maria iubește mai presus de fire!

Am un regret - au fost prea puține cuvinte aici, dar dacă darul a ajuns acolo unde a fost trimis, bucuria este mult mai mare decât orice altceva.

Vă mulțumesc!

mi se pare ca astepti pe cineva in acest text de o melancolie covarsitoare, in care parca cel iubit nu mai vine. si atunci, tu \"îti vei așeza sufletul la marginea nopții încercând să deslușesti poteci către el\" strivind sub tălpi
o patimă închipuită... frumoasa imagine.
apoi : \"sufletul tânjind după
noi
m-a părăsit nevoia de tine
e nefiresc și goaznic
mă simt trădată de clipa care vine\" pentru ca aceasta clipa trece si inca tot nu vine cel asteptat.

In final, soseste si el, intarziatul, prilej pentru a-i spune: \"iar tu
cobori pe aripă de înger
te întâmpin: La mulți ani!\"

A venit și părerea unui bărbat, mă gândeam cum percepe masculinul acest poem, spui tu o melancolie covârșitoare, ai atins și tu acel vers care îmi place mie enorm și dacă aș scoate din acst text tot, aș lasa numai cele două versuri și cred că ar fi suficient să fiu înțeleasă ce am vrut să spun. Mă opresc, îți mulțumesc de trecere și mai ales de persepție. Oare va veni?

Am mai trecut pe aici. \"Fascinat de frumusețea cuvântului\", n-am putut să scot un cuvânt. :)
Este o poveste despre o dragoste atât de pură, încât să poată exista cu adevărat doar în imaginația ta neîntinată, în sufletul tău frumos, în trăirile-ți dureros de dulci. Sunt încântat și adânc mișcat.
Cu drag,

In slendoare tac, aceasta ilustrare unduita inspre noi de tine... Iti asterni cocorii-ginduri pe brate de suflet si te invalui intr-o aripa de inger, ochii tai neacoprindu-si lumina. In ziua lui tu te faci descatusare de aripi.
Cred ca imbratisarea ta palpita de zboruri departe.
Drag,admirindu-te
Ela

Ion - Tăcerea e singurl lucru care mă omoară! Nu vreau să te contrazic cu nimic, doar atât referitor la spusele tale: la cei curați toate sunt curate!

Daniela - Așa mi-am văzut gândurile precum cocorii care pleacă și vin, ce frumos mi-ai descifrat cuvântul, mult mai frumos decât l-am gândit, repet de mii de ori : frumusețea stă în ochiul privitorului!

Observ o tendință de schimbare a stilului, și în bine. Am remarcat sensibilitatea versurilor care mi-au plăcut mult:

uite așa plecăm dintr-o iubire
ca din amurgurile toamnei
strivind sub tălpi
o patimă închipuită

Un text frumos, sensibil. Poate spre final ar mai trebui lucrat.

Uite ca după atăta amar de vreme acum cînd îmi fac un inventar al textelor descopăr că e valabilă și acum spusa:

uite așa plecăm dintr-o iubire
ca din amurgurile toamnei
strivind sub tălpi
o patimă închipuită

Sperăm într-o revigorare a anilor ce au trecut. Eu chiar mulțumesc tuturor pentru faptul că am reușit să cresc aici!