Cu ochii deschiși spre primăvară

un poem prefabricat cu elemente ce se trag din emotia kitsch a unor ani de mult trecuti de mult apusi sa folosesc retorica oferita aici !

Unele poeme chiar se PreFabrică – pornești de la o temă și începi să construiești, acum depinde cu ce cărămizi - ceva artificial uscat la soare sau în cuptoare, sau poate din cărămidă refractară ce rezistă la temperaturi ridicate. Dacă în aceste poeme nu pui și ceva sentiment, atunci totul e perefect, te încadrezi în contextul cerințelor, să fii cât mai… ei, dar atunci când ai tendințe romantice, ești predispus de fiecare dată să lași și o urmă de sentiment, cu predilecți considerat de unii kitsch, ce se mulează pe sufletul celor ce au trecut prin niște anii, de mult apuși poate.

Retorica oferită de acest poem e alta, nu e pentru cei ce și-au uitat începuturile, când umblau pe la porțile afirmării, cu comentarii dulcege, poate acelea erau kitsch-uri ce spui? Dacă ai să mergi în paginile lor te vei regăsi așa cum erai atunci, nu astăzi, când ai doar o pagină de stele, ceea ce te face să vezi doar verde în fața ochilor. Când afirmi ceva Dl. laurențiu enache, mai trebuie să, și, argumentezi, fără Argumente nimic nu are nici o Valoare. Un comentator care se respectă folosește și rubrica: Concluzie-Rezumat, folosind cuvinte, nu doar…

e greu cu gramaticile
dar dvs. scrieti frumos, cel mai frumos
de ce va enervati asa ?

primăvara luminează lăuntrul, prăbușind în întuneric margini de \"frământări\" - pentru că ferestrele se deschid, sub foșnetul mătăsii - iarba sălbăticiunilor, libertății - acolo unde amintirile (nu \"aminirile\" - typo, sau \"amânările\"?) se ascund, reluate aici, unde sub arcada frunții se aude sărbătoarea - clopotul/scoică al frunții - poezia, anotimpul din ea

Obs: poate cumva prea încărcat, baroc - poemul, pare ascuns în frunzișul figurilor de stil, ca un fruct, la care se ajunge mai greu sau deloc doar cu dotările grabei,
astăzi când ea, graba însăși, este o figură de stil de recomandat -
de ce? cum de ce? uite așa, \"Pentru că plouă și putem, pentru că vrem...\"

Maria, citind textul(dedicatie), ma simt ca si cum as deschide ochii spre toate anotimpurile din mine, spre mine insami, altfel decat o fac in momentele de introspectie. Versurile tale reprezinta un periplu prin propriile-mi ganduri, rostuite altfel. Un ansamblu reusit, slefiut cu migala. Imi spui un \"la multi ani\" diferit. Nu am stiut ca ma \"citesti\" din umbra, dar acum aflu ca e placut. Multumesc!

*slefuit

lumina ar putea fi un liant intre azi si o alta livada, dintr-un alt timp. este uimitor cum reusim sa retraim acele clipe intr-un cu totul alt loc si nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva ne legam toate trairile de linistea raiului si daca am fost deja acolo, tot ceea ce traim acum sunt doar firimiturile pe care le-am lasat sa cada atunci, cand nu ne ajungea sa semanam?
asta doar in prima strofa si n-am sa continui, pentru ca versul nu se tine de reguli, la fel cum sufletul nu se tine de nimicul care ne inconjoara. am uitat sa fim, am uitat sa ne oprim si poate chiar sa ne intoarcem. de fiecare data imi spun inca un vers si atat, probabil asa ti-ai spus si tu “îmbrăcând această zi în straie de sărbătoare”

victor

am observat la dvs. daruinta pentru cultura
admir acest lucru !
dar cred ca sunt lucruri care ne depasesc iar daruinta dvs. ar trebui sa se indrepte spre http://www.youtube.com/watch?v=8RPpy8Vguv8