Poezie
Clipa următoare
1 min lectură·
Mediu
norii scutură coamele de promoroacă
totul pare un pustiu fără capăt
stelele cad dezmembrând carul mare
doar oiștea stă sprijinită de răsărit
sfinții fac numărătoarea inversă
ochii se pierd în așteptare
totul e vânt
șuierând straniu un cântec
acolo nu este durere nici...
doar viață veșnică
speranță
065.453
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Prochipiuc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 47
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Prochipiuc. “Clipa următoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-prochipiuc/poezie/13997496/clipa-urmatoareComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MVE o aglomerare de elemente ale naturii care irită (nori, promoroacă, pustiu, stele, vânt, șuierături). Sfârșitul e copilăresc, lasă impresia unei acute lipse de inspirație; eu aș mai fi lucrat această poezie. Postată așa e slabă; poate imaginea aceea cu oiștea să rămână, dar parcă am mai citit-o pe undeva.
0
MPDomnule Diviza,
ai remarcat calmul poemului, dincolo de cuvinte e acea lumina lina ce marcheaza trecerea, trecerea prin viata aceasta spre cea de dincolo. Am renuntat de data aceasta la metafore interpretabile pentru simplitatea cuvintelor.
0
MPMarian,
Ai intuit foarte bine dupa o atenta analiza a textului ca sunt multe elemente ale naturii, nu mai am ce face asa era natura atunci cand am scris. Sunt si momente cand inspiratia ne paraseste, eu de fapt fac un exercitiu de inspiratie. Voi reveni asupra textului dar dupa un timp, Te rog cand afirmi ceva sa si argumentezi, chiar ma intereseaza cine si in ce fel a folosit imaginea cu oistea. Multumesc!
Ai intuit foarte bine dupa o atenta analiza a textului ca sunt multe elemente ale naturii, nu mai am ce face asa era natura atunci cand am scris. Sunt si momente cand inspiratia ne paraseste, eu de fapt fac un exercitiu de inspiratie. Voi reveni asupra textului dar dupa un timp, Te rog cand afirmi ceva sa si argumentezi, chiar ma intereseaza cine si in ce fel a folosit imaginea cu oistea. Multumesc!
0
MPRaul Ionut, multumesc! Voi reveni pe text.
0
E multă trăire în acest poem, dar o trăire calmă, filozofică, înțeleaptă, marcată de conștientizarea dureroasei, meteoricei noastre treceri prin această lume, de asumarea resemnată a propriului destin, de "lumina lină" a colindelor ce ne-au răvășit de curând sufletul și, nu în ultimul rând, de balzamul atotvindecător al credinței/speranței. Un poem frumos care exprimă, în cuvinte puține, sensuri și trăiri profunde.