Ceața unor mâini înghețate

\"te simt după mirosul întâmplărilor
îmi aplec privirea
spre inimi\"

Cu multa usurinta memoram mirosul intamplarilor. Orice intamplare poarta un anume miros. Aduceri aminte :)

Codrina, de mult nu te-am văzut prin grădina căutărilor mele... era târziu și era doamnă??? Mirosul iernii tărzii adus în plină toamna.

... și privirile mele cãutau \"ceața unor mâini ce nu mai vãd\"....

Maria.. E atat de frumos si parca seamana..., nu stiu. Nu mai stiu. Un text fantastic, ca un fel de...

Uite: \'te simt după mirosul întâmplărilor îmi aplec privirea
spre inimi\'.

Sau: \'dragostea noastră reteza ultimele frunze galbene
ploaia așezându-le în coloane ale uitării eram îmbrăcați în culoarea jertfei\'
Felicitari, Maria.
st

imi plac multe imagini (si) de aici... as putea sa ma joc cu unele din ele...

toamna si-a strans
inca o data
frunzele moarte
inca iti mai simt
sarutul de roua
mai simt inca
imbratisarea mainilor
tale de ceata
mai adorm
cu mangaierea cuvintelor
ce cladeau temple
inca mai gust
din fructele transparente
ale timpului

Am corectat, am scris și sursa acestor versuri.

Inseamna ca asta a fost motivul pentru care textul mi-a placut atat de mult. Ma regaseam printre randuri...
Cu drag,
sorin

textul incepe incoerent. sezonier, toamna peste toamna. fara substanta, din nou. dialog poetic cu un text la fel de slab (text pe care nu ma voi obosi sa-l comentez). e incredibil cat de usor \"prind\" textele astea. as putea scrie mii. \"cerul de plange iubirea\" iata ca o formatie muzicala a spus asta mult mai interesant: \"cerul isi plange stelele in ochii tai\". toamna sunt ploi, deci hai sa scriem si despre asta (imediat dupa lacrimi - un procedeu extrem de facil)

frunzele moarte
îți simt sărutul
în lacrima îmbrățișărilor
tale
reci
duritatea cuvintelor
dărâmă templul
fructelor transparente
ale timpului

te caut
te aștept

visez

M-am jucat și eu, dar la tine acum, te mai aștept.

Textul începe incoerent: a mai trecut un an la cuvintele tale, apoi ‘’sezonier’’- aici ai gresit, textul e scris în plină primăvara, dar am schimbat anotimpul si l-am așezat toamnă peste toamnă, fără substanță- pai nu erai tu pe bancă acolo? te simt după mirosul întâmplărilor și din nou acel dialog poetic la fel de slab ( crezi ca e vina mea, dacă tu nu reușești să-i găsești valențe? ) Din acele O MIE de texte te rog numai UNUL pentru mine. Uite vezi la mine și cerul DePlânge iubirea dar așa cum știe el s-o facă doar pentru mine, mă gândesc că ar fi interesante și notele muzicale, da toamna mai sunt și ploi și nu numai, parcă și în alte anotimpuri…

Te aștept de fiecare dată cu sugestii și critica!

Am spus odata ca primavara ne indragostim, vara iubim, toamna se probeaza iubirea si iarna ne acoperim cu ea. Imi place tare mult primavara, dar toamna imi pare cea mai potrivita cu iubirea. Nu stiu sa spun nimic despre valoarea acestor versuri, nu stiu sa punctez anumite tehnici, stiu doar ca am citit o poezie de dragoste simpla, fara cuvinte sau expresii soc, dar care aminteste, printre lacrimi si ploi, de ceea ce am trait, cred, marea majoritate, intr-un noiembrie al fiecaruia dintre noi.