Intoarcerea acasa

Intoarcerea acasa Deseori drumul spre casa il simte cel mai greu. Uneori are gust de rugina si scrasnet de cutit rasucit pe piatra, miros de nopti nedormite si durere surda in bratul drept. De cate ori alege cararea e foarte atent sa isi calce exact pe urmele lasate la ultima intoarcere. Insemnele nu se dezvaluie unei priviri straine: la dreapta-s urme de foc , la stanga de argint. Uneori isi simte casa atat de departe. Si stie ca daca greseste drumul ar putea rataci ani, secole, nici macar pe el nu s-ar mai putea regasi. O singura greseala si aceea fatala. Nu are nici un drept de alegere. Stia asta inca de cand plecase, de atunci de cand isi pusese in joc si soarta si sufletul. Pe vremuri avea inima, se oprea la rascruci si si-o oglindea in ochiul fantanii. Slabiciune a firii, o lasase intr-o odaie de femeie frumoasa. Drumul spre casa e de cele mai multe ori cel mai greu, caci trebuie sa puna capat ratacirii. Prin lume. Prin viata.