nimic nou pe front

așa gândeam și eu până m-a atins asfaltul străzii -
și a fost lungă atingerea
ca o dâră de sânge

cu respect,
pt.

well, nu iti face probleme, o sa vina cineva sa faca ceva curatenie dupa. nu ma lua in seama, nu sunt intr-o dispozitie prea buna pentru comentarii, de aceea ma si abtin.

multam de citire

mie mi-a plăcut aerul din text. e un echilibru frumos și un control al stării poetice deci implicit a figurilor de stil care mie mi se pare fain.

l-aș scrie mai clasic, cu punctuație etc. și neapărat fără acel \"răbdare\" concluziv în mod inutil, și inexpresiv. dar tot finalul merită lucrat un pic, pt că simpla eliminare a lui \"răbdare\" nu ajută, încă.

oricum, e fain.

Câtă oboseală
marșul printre-atâtea suflete chircite...
Mă întreb:
unde se duc oare toate
durerile, tristețile, inimile sparte,
acum când terenul de joacă
e ocupat de soldații noii lumi?
Stau pe aici,
aștept gloanțele salvatoare,
nu mai privesc pe nimeni în ochi,
nimeni nu mai atinge pe nimeni.
Se va termina totul rapid.
Trebuie doar să aștept.


asta cu aeratul nu imi suna bine, dar asa a iesit, so...