Poezie
în alb și negru
1 min lectură·
Mediu
se desparte ziua de noapte cu același gest cu care dai la o parte părul de pe chipul femeii abia trezite dimineața
se face apoi o incizie adâncă bărbătească precisă în carnea de melc a zilei
noi înșine suntem făcuți la modul simplist dintr-o parte moale și una tare
prea expuși privirilor până alegem ce și cât și cum să arătăm
la final se taie lumea felii și se atârnă în clești la fereastră
și acum vorbiți-mi despre tăcere
0248.294
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Stanescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 6
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Stanescu. “în alb și negru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-stanescu/poezie/143417/in-alb-si-negruComentarii (24)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DSpana gasesc alta formulare pentru ce vreau sa spun, am mai modificat. multam de trecere
0
CHDistincție acordată
In Schwelm, resedinta districtului in care locuiesc se organizeaza anual serbarea locala (cam cum sunt zilele Craiovei de exemplu) cu bilci, cu toate cele, ocazie cu care lumea (in special in cartierul vechi) isi prinde in carlige sus la ferestre toata rufaria alba pe care o are la dispozitie: ismene, camasi de noapte, servete, toate albe, brodate, dantelate, o splendoare.
Nu prea am inteles acest obicei, dar nici nu prea are legatura cu linistea pe care o pretinzi in acest moment al zilei ca o secventa de film alb negru mut si in ralenti.
Imi place \"zgarcenia\" cu care ai tratat acest text. Probabil ca mai mult de atat ar fi balast, ar fi incarcat prea mult imagistica. E genul meu de poezie.
Nu prea am inteles acest obicei, dar nici nu prea are legatura cu linistea pe care o pretinzi in acest moment al zilei ca o secventa de film alb negru mut si in ralenti.
Imi place \"zgarcenia\" cu care ai tratat acest text. Probabil ca mai mult de atat ar fi balast, ar fi incarcat prea mult imagistica. E genul meu de poezie.
0
AN\"...carnea de melc a zilei\"
moale? da! dar si cleios (biac!), alunecos. ei bine... iarasi da! numai ca, in mod tragic, alunecam prin numaratele zile cu o viteza mult prea mare. deh... zile incete ne-am dorii atunci cand suntem cu cei iubiti.
moale? da! dar si cleios (biac!), alunecos. ei bine... iarasi da! numai ca, in mod tragic, alunecam prin numaratele zile cu o viteza mult prea mare. deh... zile incete ne-am dorii atunci cand suntem cu cei iubiti.
0
DS![\"Image](\"http://img.photobucket.com/albums/v479/botticelli/kyoto-garden6.jpg\")
in lume, distantele se masoara in timp, nu in unitati de masura. exemplul de detagaduit al existentei noastre, este trecerea timpului...
uite un piriu al pietrelor care vorbesc despre tacerea apei..
Linea
0
DC\"cu care\" n-o fi cacofonie? (sper sa ma insel?)Oricum nu suna bine. S-ar putea renunta la strofa a 3-a. In rest, ...atat!
0
IGar putea fi, eventual, o cucafonie... stay cool, boibili, ca se supara gardul pe oistea cu care intri in el...
poemul e bun.
versul trei este de nobel. expresiv, minunat. da!!!
poemul e bun.
versul trei este de nobel. expresiv, minunat. da!!!
0
EL\"noi înșine suntem făcuți la modul simplist dintr-o parte moale și una tare
prea expuși privirilor până alegem ce și cât și cum să arătăm
la final se taie lumea felii și se atârnă în clești la fereastră
și acum vorbiți-mi despre tăcere\"
Finalul mereu în felii, finalul mereu în tăceri, nevorbite, început incizat, chirurgie necesară, tăiat necesar de viață, totul aici se doare, se amuțește de între bărbat și femeie, între cuvinte. Nici pietrele nu tac, nici oamenii nu pot vorbi.
Poem meditativ, elegant ca expunere, scris în echilibru fin afect-gând, cu o mână sigură. Poem impecabil, de la început până la final, ca idee și coerență a ei, ca sensuri, ca mesaj, ca și construcție, ca și temperanță între expresie și impresie, ca liric, ca tehnică.
Un poem rar, pe care orice iubitor de literă l-ar păstra în colecția sa.
Felicitări, Dana, eu Recomand acest poem în calitate de membru simplu al site-ului și de cititor de aproape 30 de ani de poezie.
prea expuși privirilor până alegem ce și cât și cum să arătăm
la final se taie lumea felii și se atârnă în clești la fereastră
și acum vorbiți-mi despre tăcere\"
Finalul mereu în felii, finalul mereu în tăceri, nevorbite, început incizat, chirurgie necesară, tăiat necesar de viață, totul aici se doare, se amuțește de între bărbat și femeie, între cuvinte. Nici pietrele nu tac, nici oamenii nu pot vorbi.
Poem meditativ, elegant ca expunere, scris în echilibru fin afect-gând, cu o mână sigură. Poem impecabil, de la început până la final, ca idee și coerență a ei, ca sensuri, ca mesaj, ca și construcție, ca și temperanță între expresie și impresie, ca liric, ca tehnică.
Un poem rar, pe care orice iubitor de literă l-ar păstra în colecția sa.
Felicitări, Dana, eu Recomand acest poem în calitate de membru simplu al site-ului și de cititor de aproape 30 de ani de poezie.
0
DSCristinuta, habar nu am ce insemna obiceiul cu atarnatul rufariei albe la ferestre, oricum stiu ca as avea tare putine, mai ales la capitolul izmene. o fi opusul spalarii rufelor in familie? Glumesc:) multumesc mult pentru steluta, pentru aprecierea de la tine ca stiu ca iti plac ciudateniile si daca m-am incadrat acolo cred ca e bine. scriu mai \'zgarcit\' ca asta e stilul meu, desi as putea trisa, filolog fiind, si as putea scrie cum as vrea.
andrei neagu, nu am inteles chiar tot dar am retinut ca zilele se scurg intr-un ritm diferit. intr-un fel ai dreptate, are legatura si cu persoana iubita. la fel de bine cum si fiecare poate manipula iluzia asta numita perceptie temporala.
linea, pietrele uneori fac apa sa vorbeasca. cuvinte in cascada. iti multumesc pentru raspunsul la intrebarea mea.
dorin cozan, te urmaresc destul de amuzata de cateva zile. da, citind \'cu care\' pare deranjant. o sa ma gandesc la o modificare, ceva, dar nu acum ca nu am chef. strofa aia nu o sterg, nu imi plac mereu poemele liniare, mai are omul voie sa deraieze de la firul aparent logic.
ioana. da, si eu tin la imagine dar mi-e greu sa explic cum am ajuns aici, drumul e tare sinuos, ca o dara lipicioasa printre oameni...
multam de semn
\'Nici pietrele nu tac, nici oamenii nu pot vorbi.\' uite cum faci tu frumos poezie, poate si mai frumos decat spun eu unele lucruri. Tu , Ela deja ma cunosti si stii ce lucruri au importanta pentru mine. poezia mea e a mea cu reusite sau nu, unii l-ar putea gasi prea simplist, altii frumos, ca voi... eu nu stiu.. ma bucur cand cineva rezoneaza. oricum, m-ai emotionat si nu e prima data.
andrei neagu, nu am inteles chiar tot dar am retinut ca zilele se scurg intr-un ritm diferit. intr-un fel ai dreptate, are legatura si cu persoana iubita. la fel de bine cum si fiecare poate manipula iluzia asta numita perceptie temporala.
linea, pietrele uneori fac apa sa vorbeasca. cuvinte in cascada. iti multumesc pentru raspunsul la intrebarea mea.
dorin cozan, te urmaresc destul de amuzata de cateva zile. da, citind \'cu care\' pare deranjant. o sa ma gandesc la o modificare, ceva, dar nu acum ca nu am chef. strofa aia nu o sterg, nu imi plac mereu poemele liniare, mai are omul voie sa deraieze de la firul aparent logic.
ioana. da, si eu tin la imagine dar mi-e greu sa explic cum am ajuns aici, drumul e tare sinuos, ca o dara lipicioasa printre oameni...
multam de semn
\'Nici pietrele nu tac, nici oamenii nu pot vorbi.\' uite cum faci tu frumos poezie, poate si mai frumos decat spun eu unele lucruri. Tu , Ela deja ma cunosti si stii ce lucruri au importanta pentru mine. poezia mea e a mea cu reusite sau nu, unii l-ar putea gasi prea simplist, altii frumos, ca voi... eu nu stiu.. ma bucur cand cineva rezoneaza. oricum, m-ai emotionat si nu e prima data.
0
BSdumnezeule, cita incoerenta! incerci, mi se pare mie, sa realizezi un discurs de tip aforistic fracturat, invaluit in forma unei retete de bucatarie si iti iese un text de un prost gust nemaipomenit!
0
NTimpul in sistemul international are si el propriile unitati de masura. Timpul se masoara in secunde, asa precum distanta se masoara in metrii, sau km. cum vreti.
Ideea expusa este exceptionala, insa modificati \"in lume, distantele se masoara in timp, nu in unitati de masura\". cu respect si stima.
Ideea expusa este exceptionala, insa modificati \"in lume, distantele se masoara in timp, nu in unitati de masura\". cu respect si stima.
0
DSdom\'le, si eu care ma credeam o bucatareasa perfecta, nici cum fracturata. am un singur rand care ar aduce a aforism maxima cujetare adanca dar adanca rau. in rest, imi pare rau ca ti-a cazut greu la stomac. poate altadata o sa fie mai bine si o sa gasesti si ceva care sa iti placa.
la al doilea comentariu ma abtin
la al doilea comentariu ma abtin
0
XDistincție acordată
Dana, aceasta secventa este parca desprinsa dintr-un film mut. Aud un pian pe fundal iar totul este in alb si in negru. Parul ei negru care trebuie neaparat \"separat\" de tenul alb si fin al feței somnoroase. A vazut cineva un ten mai alb decat cel al unei femei cand se trezeste greu dimineata? Poate numai fruntea unui clovn trist ce trebuie sa-si faca meseria, in cazul acesta fiind foarte foarte pudrata.(deci nu se pune)
Am simitit nevoia sa revin fiindca mi-a placut ce-ai scris.
Totul este uman, versul este mai uman si mai firesc decat de obicei la tine. Ma gandesc ca poate este numai o chestie de perceptie...
Versurile tale, cele de fata, nu exprima nuante, nu dai voie interpretarilor sa se nasca in nici un fel, totul este clar, ai reusit sa creezi o atmosfera de asteptare la stomatolog: intri si stii ce te-asteapta... Imi dai impresia ca esti un organizator bun, stii sa pui totul la punct pe puncte.
Mai vorbesti si de luatul pe nepregatite, de timpul in care nu poti sa alegi daca vrei ceva sau nu fiindca lumea si nici timpul nu asteapta, nu iarta si nu ignora. Ea si el stau tot timpul cu ochiul printre ulucile gardului sa vada \"ce și cât și cum să arătăm....\"
Chiar daca finalul are iz de \"reteta culinara\", la o \"privire\" mai atenta constati ca nu-i deloc superficial ba din contra: Profundul isi face loc tocmai in penultimul vers, acolo vad eu esenta acestei poezii, ca pe o alegere facuta in cele din urma. Lupta si pana la urma o victorie utopica cu lumea:\"se taie lumea felii și se atârnă în clești la fereastră\"
Poezia ta este de citit si de studiat, mult mai mult decat ar face-o o clona grabita sau ma rog... o neclona grabita...
pe curand,
Am simitit nevoia sa revin fiindca mi-a placut ce-ai scris.
Totul este uman, versul este mai uman si mai firesc decat de obicei la tine. Ma gandesc ca poate este numai o chestie de perceptie...
Versurile tale, cele de fata, nu exprima nuante, nu dai voie interpretarilor sa se nasca in nici un fel, totul este clar, ai reusit sa creezi o atmosfera de asteptare la stomatolog: intri si stii ce te-asteapta... Imi dai impresia ca esti un organizator bun, stii sa pui totul la punct pe puncte.
Mai vorbesti si de luatul pe nepregatite, de timpul in care nu poti sa alegi daca vrei ceva sau nu fiindca lumea si nici timpul nu asteapta, nu iarta si nu ignora. Ea si el stau tot timpul cu ochiul printre ulucile gardului sa vada \"ce și cât și cum să arătăm....\"
Chiar daca finalul are iz de \"reteta culinara\", la o \"privire\" mai atenta constati ca nu-i deloc superficial ba din contra: Profundul isi face loc tocmai in penultimul vers, acolo vad eu esenta acestei poezii, ca pe o alegere facuta in cele din urma. Lupta si pana la urma o victorie utopica cu lumea:\"se taie lumea felii și se atârnă în clești la fereastră\"
Poezia ta este de citit si de studiat, mult mai mult decat ar face-o o clona grabita sau ma rog... o neclona grabita...
pe curand,
0
AGMie, una peste alta, mi se pare ok textul.
Primele strofe sunt cuprinzătoare, simple, naturale. Expresive și foarte proaspete.
Carnea de melc a zilei mi-a plăcut mult. M-a dat pe spate. Am avut un respiro acolo, m-am întors și am recitit: \"car-nea de melc a zi-lei\".
Apoi m-a secerat o a treia strofă, ca pe-un păpușel ce mă aflam...
Cumva, \"strofa a treia este diferită de primele două\" nu pare o afirmație suficient de cuprinzătoare.
Spui foarte puțin în prea multe cuvinte. Din primul vers, de exemplu, dacă scot \"noi înșine\" și \"la modul\" nu schimb cu nimic sensul. \"suntem făcuți simplist dintr-o parte tare și una moale...\"
În versul doi, nu mă mai pot lua de formă, și asta doar pentru că problema cea mai mare aici este conținutul...
Ce-ai vrut să spui prin: \"prea expuși privirilor până alegem ce și cât și cum să arătăm\".
Înțeleg de-aici \"prea expuși până ne ascundem [...într-un fel sau altul/...care cum poate/... mai mult sau mai puțin]\".
Nu te întreb unde e poezia. Te întreb doar dacă nu ți se pare o exprimare ușor redundantă. E din ciclul \"prea puțin până mai punem\", nu crezi?
Nu mi-o lua în nume de rău, dar respingerea celei de-a treia strofe este cu atât mai mare cu cât m-au apropiat de text primele două strofe.
IV și V sunt reușite, dar distanța între mine și poem este deja mare, ca să le simt. Le citesc doar. Sunt ok. Da, toată poezia e ok. Dar poți mai mult. Sau mai puțin, în cazul de față...
[Zâmbet]
Primele strofe sunt cuprinzătoare, simple, naturale. Expresive și foarte proaspete.
Carnea de melc a zilei mi-a plăcut mult. M-a dat pe spate. Am avut un respiro acolo, m-am întors și am recitit: \"car-nea de melc a zi-lei\".
Apoi m-a secerat o a treia strofă, ca pe-un păpușel ce mă aflam...
Cumva, \"strofa a treia este diferită de primele două\" nu pare o afirmație suficient de cuprinzătoare.
Spui foarte puțin în prea multe cuvinte. Din primul vers, de exemplu, dacă scot \"noi înșine\" și \"la modul\" nu schimb cu nimic sensul. \"suntem făcuți simplist dintr-o parte tare și una moale...\"
În versul doi, nu mă mai pot lua de formă, și asta doar pentru că problema cea mai mare aici este conținutul...
Ce-ai vrut să spui prin: \"prea expuși privirilor până alegem ce și cât și cum să arătăm\".
Înțeleg de-aici \"prea expuși până ne ascundem [...într-un fel sau altul/...care cum poate/... mai mult sau mai puțin]\".
Nu te întreb unde e poezia. Te întreb doar dacă nu ți se pare o exprimare ușor redundantă. E din ciclul \"prea puțin până mai punem\", nu crezi?
Nu mi-o lua în nume de rău, dar respingerea celei de-a treia strofe este cu atât mai mare cu cât m-au apropiat de text primele două strofe.
IV și V sunt reușite, dar distanța între mine și poem este deja mare, ca să le simt. Le citesc doar. Sunt ok. Da, toată poezia e ok. Dar poți mai mult. Sau mai puțin, în cazul de față...
[Zâmbet]
0
BSsimt nevoia, in urma lecturii ultimelor comentarii, sa explicitez cit de cit atitudinea mea fata de acest text. nu neg ca textul este scris cu rafinament, insa foloseste instrumente atit de vagi, intuibile numai in interiorul unei anumite paradigme textuale, tocmai cu intentia de a forta anumite subtilitati posibile. de exemplu: carnea de melc a zilei imi apare ca o expresie mult prea la indemina, prea pare luata de-a gata printr-o atare sinteza din poezia jumatatii de secol trecut, apoi mai sunt si dihotomiile pedante (care in definitiv ce vor sa demonstreze, ca autorul e bun la scris pedanterii?), cum ar fi \" partea moale si partea tare\".
sfirsitul mi se pare in totalitate ratat,inca de la \"taierea lumii felii\" (cum vine asta?) spectacolul superficialitatii se pune in miscare cu maxima dezinvoltura, iar incheierea prin artificiul retoric \"si acum vorbiti-mi despre tacere\"-care, e adevarat, se vrea a fi de efect, dar tocmai de aceea- esueaza lamentabil intr-o senzatie (pe care eu am avut-o la lectura) de \"asta a fost picatura care a facut apa din pahar sa dea pe dinafara\"
sfirsitul mi se pare in totalitate ratat,inca de la \"taierea lumii felii\" (cum vine asta?) spectacolul superficialitatii se pune in miscare cu maxima dezinvoltura, iar incheierea prin artificiul retoric \"si acum vorbiti-mi despre tacere\"-care, e adevarat, se vrea a fi de efect, dar tocmai de aceea- esueaza lamentabil intr-o senzatie (pe care eu am avut-o la lectura) de \"asta a fost picatura care a facut apa din pahar sa dea pe dinafara\"
0
DSCostin, am stat ceva sa citesc ce ai scris tu. bine, m-a uimit si steluta, semn ca intr-adevar ti-a placut dar m-a bucurat mai mult scenariul derulat de tine pornind de la atmosfera. asa ca eu te-as sfatui sa iei tu creionul frumusel si sa schitezi un tablou in proza al femeii palide sau al clovnului trist. cred ca ar iesi cel putin interesant. oof rar sunt ceea ce par, dar nu vreau sa vorbesc de asta.
A. H. Gheorghiu, am citit cu multa atentie comentariul si, din afara, sunt de acord si m-ai facut sa ma gandesc serios sa umplu golul vazut de tine. o legatura intre strofe exista numai ca eu nu am facut-o. cum a venit toamna am comparat inchiderea oamenilor in case ca in niste cochilii , de aici si \'partea moale si partea tare\'( aici e de lucru si o sa revin pe versuri pentru a reda mai bine ce am simtit). in copilarie suntem foarte deschisi, inca nu stim bine sa ne ascundem, sa ne prefacem, sa ne aparam eventual. am avut o perioada mare in care nu vroiam sa stie nimeni cum sunt pentru ca asta ma facea vulnerabila. de unde si mastile succesive. asta ar fi trebuit sa scriu in locul celor 2 versuri:)
am aratat poezia unei prietene si, citind comentariile destul de controversate, a zis decat atat: pai asa esti tu, asa gandesti tu... cam asta ar fi.
Ioana, multumesc, ba mai bine nu :))
Bogdan, nu era nevoie. eu am inteles din prima nu trebuie sa incerci sa impresionezi pe nimeni. (18 ani my ass).
A. H. Gheorghiu, am citit cu multa atentie comentariul si, din afara, sunt de acord si m-ai facut sa ma gandesc serios sa umplu golul vazut de tine. o legatura intre strofe exista numai ca eu nu am facut-o. cum a venit toamna am comparat inchiderea oamenilor in case ca in niste cochilii , de aici si \'partea moale si partea tare\'( aici e de lucru si o sa revin pe versuri pentru a reda mai bine ce am simtit). in copilarie suntem foarte deschisi, inca nu stim bine sa ne ascundem, sa ne prefacem, sa ne aparam eventual. am avut o perioada mare in care nu vroiam sa stie nimeni cum sunt pentru ca asta ma facea vulnerabila. de unde si mastile succesive. asta ar fi trebuit sa scriu in locul celor 2 versuri:)
am aratat poezia unei prietene si, citind comentariile destul de controversate, a zis decat atat: pai asa esti tu, asa gandesti tu... cam asta ar fi.
Ioana, multumesc, ba mai bine nu :))
Bogdan, nu era nevoie. eu am inteles din prima nu trebuie sa incerci sa impresionezi pe nimeni. (18 ani my ass).
0
GDPentru ca nu sunt critic, am sa fac doar o observatie de ordin estetic. Versul \"la final se taie lumea felii si se atarna in clesti la fereastra\" imi aduce aminte de poezia \"Liniste\" a lui Lucian Blaga, care incepe asa: \"Atata liniste-i in jur de-mi pare ca aud/ cum se izbesc de geamuri razele de luna.\"
0
OBSenzitiv-oceanic. Valurit, valuritor. Un fictional poematic care infasoara lumile acvatice. Am fost valurit de acest fictional. Oare pot spera la o poematica semnata Dana Stanescu despre Universul Valurit de la Imaginar la Astrofizica si Dragoste?
0
DSG Deaconu, multumesc pentru trecere si ganduri.
Cat despre valuri, m-am gandit, m-am rasucit, nu prea imi iese acum... poate la o alta provocare.
Cat despre valuri, m-am gandit, m-am rasucit, nu prea imi iese acum... poate la o alta provocare.
0
VSEu nu voi fi atit de analitic precum ceilalti colegi.
Mi-a placut mult, si, mai ales, sfarsitul.
As fi scos \"la modul simplist\", dar nu e obligatoriu.
Mi-a placut mult, si, mai ales, sfarsitul.
As fi scos \"la modul simplist\", dar nu e obligatoriu.
0
GAn-am rabdare sa citesc ce au scris altii, la urma urmei nici nu conteaza, nu?:)
e al treilea poem al tau pe care il citesc in dimineata asta, de ce m-am oprit? pentru ca are acel \"ceva\" care mi se potriveste azi, pentru ca are niste imagini clare si inalte, fiintandu-ma altfel. asa ca, multam:)
e al treilea poem al tau pe care il citesc in dimineata asta, de ce m-am oprit? pentru ca are acel \"ceva\" care mi se potriveste azi, pentru ca are niste imagini clare si inalte, fiintandu-ma altfel. asa ca, multam:)
0
DSiti multumesc si eu pentru citire. eu am o relatie mai ciudata cu ceea ce scriu, ceva de genul love/hate. acum sunt in faza de hate si ma feresc sa revin pe textele mele ca nu se stie :))
0
RSAm citit si eu aceasta poezie, intrucat era cu 2 stelute... Parerea mea este ca exprima idei interesante intr-un mod unic, ceea ce da o nota aparte creatiei artistice...Merita cele 2 stelute, mai pe scurt. Insa totodata as dori sa imi iau revansa fata de dumneavoastra, sau mai bine zis, sa ma exprim in legatura cu critica pe care mi-ati lasat-o la poezia \"Psalm\". Nu seamana nicidecum cu \"Luceafarul\" eminescian, intrucat in poemul respectiv apare iubirera irealizabila, intre o fiinta pamanteasca inferioara- Catalina si una superioara-Catalin si totodata apar teme si motive de circulatie internationala precum ar fi evaziunea in vis, lumea ca teatru, geniul. In \"Psalm\"-ul meu nu apare niciuna dintre aceste motive , iar tema nu este iubirea, ce dorinta de a crede in DUMNEZEU. Si intradevar poate fi inclusa in tiparele ROMANTISMULUI (ca si \"Luceafarul\"), deoarece contine motive romantice (soare,luna,stele) cam ca si toate poeziile mele...
Imi cer scuze ca pe aceasta cale mi-am permis sa iau contact cu dumneavoastra, dar nu am gasit nici o alta cale...
Sunt interesante si poeziile moderne, insa eu raman conservator, la cele cu rima si in strofe.
Imi cer scuze din nou...
Sarut mana
PS: Ati scris la inceputul criticii : \"merita\"...dar totusi ce ???
Imi cer scuze ca pe aceasta cale mi-am permis sa iau contact cu dumneavoastra, dar nu am gasit nici o alta cale...
Sunt interesante si poeziile moderne, insa eu raman conservator, la cele cu rima si in strofe.
Imi cer scuze din nou...
Sarut mana
PS: Ati scris la inceputul criticii : \"merita\"...dar totusi ce ???
0
RSNU am sa vorbesc despre tacere... AS dori doar sa va invit sa cititi o incercare de a mea , de a scrie poezie neomodernista, precum vad ca o fac 99% din membrii acestui site... Insa nu am citit Shakespeare precum mi-ati indicat... am dorit doar sa vad cum suna din buzele mele si mintea mea... o poezie cu totul alt stil...
0
pe curand