Poezie
nespecificat
1 min lectură·
Mediu
acum știu că toți durii ascund de fapt un bâlbâit
care și-a întărit oasele mâinilor împărțind pumni
în stânga și în dreapta
așa cum mai știu că-n fiecare
fricos se ascunde un sâmbure de caisă
în care îți rupi dinții
dacă încerci să muști
din carnea lor ca dintr-o plăcintă moale
veniți să vă botez în numele
domnului
aliniați-vă aplecați-vă
oile domnului
dar eu am pățit asta acum treizecișiceva de ani
domnule
și nici măcar nu îmi amintesc
dar tu ar trebui să știi asta deja
scormonește bine prin memoria aia comună a voastră
trebuie să am un semn pe aici pe undeva
pe frunte
și când tac
se-nvolbură apele negre
și când nu mai văd
mă-nghesuie lucrurile în colțul
camerei obscure
acum știu că ei își vor împărți lumea
și eu nu sunt printre ei
(cincispreșaseianuarie)
054178
0

E un portret destul de bine mulat pe real.
Durii și fricoșii de care vorbești nu pot fi decât oameni din timpul nostru.
Nu toți bâlbâiții sunt asemeni grecului Demostene sau biblicului Moise.
Se poate intui o anumită superioritate, un ton de sus care nu prea merge.
De la a fi botezat în Numele Domnului până la roadele Duhului Sfânt e o cale mai lungă sau mai scurtă, iar poezia, e numai o piatră de pe acest drum.
Cu prietenie.