deci

Dana,
aproape cu totii apasam mai mult sau mai putin pe un/o pistol, sapa, pedala, pe... daca asta ajuta, misca, muta etc., in plan si spatiu, in fond si forma ceva... de ce nu, incearca!...

cu prietenie,

dana, nu prea
da-i incolo pe cei care da sfaturi
renunta la banalitati
si fa exact ce vrei tu
si exact ce stii
ca te reprezinta
de altfel si florin chilian zice
apasa pedala\\te-astept in furtuna
cred ca altul e stilul tau
asta e ceva marca agonia
cu drag si incurajari

@Petrut Parvescu: multumesc pentru lectura si pentru (inca un) sfat.
@Aida H: stii, eu scanez destul de superficial textele de pe ago, insa stiu ca stilul e unul de metaforizare, adjectivare, lamentare, poetizare excesiva. Si eu vreau sa fac exact pe dos. ca si cum as scrie un haiku. incerc sa fixez un moment din viata mea (pentru ca am cam renuntat sa mai scriu despre ce e in luna si stele) fara sa apelez la prea multe mijloace literare. cumva poezia a murit, traiasca numai clipa plina de ea. uite, de ex as vrea sa pot scrie o poezie despre muncitorii abrutizati din fata blocului. sa observi, sa relatezi si apoi sa ingrosi pentru a scoate un text literar. habar nu am daca imi iese mereu. daca as avea guts, as trece la proza. dar nu e.

cam asa sta treaba. mersi de trecere.

p.s. tocmai ca pana si eu stiu ca nu trebuie sa renunt la banalitati, adica trebuie sa ma hranesc, altfel devin invizibila, trebuie sa fac lucruri , trebuie sa sa sa, things that keep me on track:) altfel deraiez/i.

depinde cu ce aparat privești
mie titlul mi se pare jucăuș, însă nu foarte.
este o asumare liberă și fără ornamente, deci veridică.
adică nu poți scrie un astfel de text, dacă nu simți EXACT AȘA.
ceea ce îl face, deci, credibil și, deci, măcar din acest punct de vedere, valoros.
ai fi putut spune pistol. însă faptul că ai zis pistol cu apă i-a atenuat gravitatea, a evitat sforțarea, a aerat, lăsând, în același timp, o umbră de genul \"și dacă vorbesc serios? și dacă din pistolul cu apă ar ieși un glonte?\" pentru că, de obicei, scenariul e exact invers: pistol real și gloanțe oarbe.

este un soi de umplere a golului de care zici
printr-o aparentă joacă de-a comuniunea.

ca o iubire, aproape.

zău.

așa văd io.

Dana Stănescu, știu că te străduiești să scrii un text literar, (cum singură mărturisești), dar cu versuri inutile, de felul: \"priviți cum dau calmă din brațe înainte înapoi\", (dai și nervoasă?), vers de umplutură, sau:\"spuneți-mi voi mie\"- exprimare pleonastică,(spuneți-mi, logic că voi, mie), nu cred că vei reuși. Cât despre pistolul umplut cu apă la tâmpla primului venit, eu zic să te abții, pentru că, după textul în discuție, s-ar putea să nu-și dea seama că ești poetă și să te cârpească, pentru absurdul și imaturul gest. Cu simpatie,

datul din brațe înainte înapoi
asemeni unei păpuși trase de sfori
mie îmi sugerează condiția de marionetă la care
ne supune viața, în general, situațiile, anumite situații,
anumite cutume, de genul celor pe care le și enunți în prima strofă

SFORȚÃRI ALE NORMALULUI ÎNCHIPUIT

iar textul tău refuză normalitatea și asta este cel mai bine. :)

înseamnă că vrea să-și iasă din limite. :)

Li, asta e si ideea, nu e nimic jucauș aici. titlul e pus pentru ca trebuia sa umplu campul title. da, acel what if...
dar să îi răspund lu\'
Dl Jorz, că nici nu știu cum să vă spun, acum când simt că devenim din ce în ce mai familiari si mai amicali așa în amicalitatea noastră... E clar că mi-am asumat și reacții de genul \"împușcă-te\", na. cu cîrpitul, nu știu de unde vii mata, dar pe aici lumea s-a mai civilizat.

cât despre greșeală... hm, e doar un amărât de complement indirect de întărire în cazul Ac, adevărat e că nu sună literar dar folosit acilea la țară la mine.

Pentru cei care nu înțeleg ce se întâmplă, acu un timp i-am zis domnului de mai sus că o poezie de-a lui e varză, și mai mult, am văzut că are ceva de împărțit și cu alina livia lazar, așa că opiniunea dumnealui nu mai are crezare în fața mea.

poemul este deosebit. as incerca sa-l evidentiez altfel, dar nu am nimic pe limba.
pur si simplu tonul este captivant, iar diferenta senzoriala dintre prima si a doua strofa te captiveaza.
mai intai e o femeie domesticita, cautand sa se regaseasca dupa regulile lumii.
in zadar.
femeia se despleteste, se revolta si duce pistolul cu apa spre tampla lumii.
versuri curate, simple, puternice.
citit placut,
cu prietenie,
andrei t

Dana Stănescu, textul este unul nerealizat, cu sau fără \"spuneți-mi voi mie\", finalul fiind, mai degrabă, unul de anecdotă la care nu râde nimeni. Cât despre început, ce s-ar putea spune? Trebuie să fii sfătuită pentru a lua micul dejun sau pentru a face curățenie? Relizezi cât de banală și ineptă este chestia asta? Golul din tine îți produce o dorință turbată să umpli pistolul cu apă și să stropești primul venit... Unde este poezia din acest text? Cu prietenie,

P.S. Nu înțeleg de ce o amesteci pe Alina, aici? (Se amestecă ea și singură).

Are o fervoare, o dinamică sănătoasă, e direct și cărnos. Bun text. Ironia cu pistolul cu apă trădează puterea autorului. Multă baftă!
cu stimă, tama

Andrei, sa stii ca initial era \"tampla lumii\", dar m-am temut ca o sa vina cineva sa imi reproseze ca lumea nu are asa ceva, si a trebuit sa ma multumesc cu primul individ iesit in cale. multam de semn de citire.

Dle Jorz, schimbul asta de replici nu are pentru mine nici un farmec, imi dau seama ca avem sensibilitati diferite si ca sunteti cam obtuz la anumite lucruri mai mult decat evidente.

Tamara, multumesc. de fapt, de aceea am pus un astfel de text aici. sa vad ce reactii poate starni.

textul e misto, orice ar carcoti tipii sau tipele care se screm sa emita o metafora noua. mie imi place toata ironia si cinismul danei. finalul e de circ ambulant, un fel de mecanism sofisticat care pribegeste printre noi pentru a gasi un loc unde sa-si instaleze dramele si bucuriile. mie imi place finalul, absurd si foarte moralizator: \"ucide-ti aproapele ca pe tine insuti, numai cu pistoale de apa trade mark!\"
danutza, nu e la misto comentariul meu, textul e de reco, sa stii
f amical, como siempre

hai ca am avut ceva emotii cand am vazut numele. credeam ca dai cu textu de toti peretii. ma bucur ca tie ti-a placut. pe data viitoare.

Sfatul meu sincer, referitor la acest poem, este ca ar trebui o virgula intre oul si ceaiul, chiar daca tu nu folosesti asemenea semne de punctuatie si nici altele. Insa, acolo, chiar trebuie o virgula - pentru ca virgula ar insemna un axis mundi, o punte de legatura intre oul - desigur ca simbol, nu ca omleta, domnilor poeti! - si ceaiul, la capatul unui drum sau a unei cai sau chiar la capatul celalalt al lumii.

Alt sfat, tot sincer, e sa nu te pui cu domnul Jorz, ca domnia sa are 5 de premiul I si 4 de marele premiu. Bashca 2 de volume de poezie. Iar tu n-ai nica. Nici eu n-am, asa ca poti sa apesi fara grija.

tu stii ca eu sunt mai rusonoasa de felul meu, gata, nu ma mai iau de el. cat despre virgule, pun numai daca vor fi o cale spre shambala sau ceva de genul asta.