nimic nou pe front
câtă oboseală marșul printre-atâtea suflete chircite mă întreb unde se duc oare toate durerile tristețile inimile sparte acum când terenul de joacă e ocupat de soldații noii lumi stau pe
nespecificat
acum știu că toți durii ascund de fapt un bâlbâit care și-a întărit oasele mâinilor împărțind pumni în stânga și în dreapta așa cum mai știu că-n fiecare fricos se ascunde un sâmbure de
deci
am făcut exact ce m-ați sfătuit cu toții mi-am luat micul dejun am înghițit cuminte oul ceaiul am curățat mizeria de după weekend ba îmi fac chiar și gimnastica de dimineața priviți cum dau
5 min
așteptam să treacă lehamitea de după ritualul de dimineață pat jos bucătărie ibric computer no unread messages câteva zeci de insemnări insomniace știri pe flux bleah duș dinți față păr haine
intertextualalala
eu râd tu plângi eu plâng tu râzi lumea se balansează pe carapacea unei broaște țestoase dintr-o parte în alta până dă pe dinafară picătură cu picătură se întoarce-n oceanul primar mi-am găsit
howdy world
totul a fost mișto până când am aflat că D nu vine vacanța asta acasă iar eu nu voi avea cu cine bea o amărâtă de cafea îmi venea să plâng pe stradă și de obicei îmi place să mă și
se rostogoleau toate
deci mă aflam în gaura aia de șobolani care este stația de metrou simțindu-mă șobolanul cel mai șobolan umil și provincial când rotițele realității au început să se învârtă din nou să
hai
hai să ne urcăm în primul tren să ne agățăm din mers mi-aș tăia mâinile dacă aș ști că în felul acesta s-ar rupe firele argintii cu care suntem legați de interfața asta numită realitate și am
Încă devreme
orice călătorie trebuie începută din burta nopții stelele își fac toaleta în șinele de cale ferată printre umbre prelungi de câini îi strig pe nume nu mă întreba cum de îi știu botul umed
there is no spoon
și se făcu ora 7 înghit tacticos pilula prozac nr 1 pilula prozac nr 2 nr 3 nr 4 pilula albastră dom’le ce fustă scurtă are azi asistenta noastră da da știu fetele nu ar trebui să se uite la așa
în alb și negru
se desparte ziua de noapte cu același gest cu care dai la o parte părul de pe chipul femeii abia trezite dimineața se face apoi o incizie adâncă bărbătească precisă în carnea de melc a
Imaginary friends
Doi din prietenii mei imaginari: Fetița cu codițe. Fetița cu codițe sare coarda. De câte ori se întoarce îmi poveșteste cum a mai încercat ea cerul cu degetul încă o dată și că norii sunt de
Destinație
Înainte de a citi, cer puțină îngăduință. În ultimul timp, mi se nasc versurile în engleză, nu e snobism și nici experimentalism, cam tot ce citesc acum e în această limbă, asta poate fi o
fotografie lăsată pe prag
ca dintr-un somn cu vise voalate coboară dimineața plâng se aude numai vântul prea liniște decupez bucățica de cer pe care am vrut să ți-o dăruiesc azi pun soarele într-un colț împletesc
pește pe televizor
Înseamnă că m-am tâmpit eu /bărbatul aruncă haina pantofii basca buna dispoziție pe jos aiurea ca pe vremea burlăciei ce vremuri frate/ înseamnă că m-am tâmpit eu și /vecinii deja își lipiseră
Poveste cu turn
Am ales să mă închid În acest turn alb Ascuns. După mine veți trage Porțile mari de lemn țintuite Asurzitor vor cădea peste lume. Până sus am urcat toate cele 200 de trepte. Port 200 de urme
haiku
pe-aceleași cărări căzute flori de salcâm - se-adună norii
Rug
prima zăpadă peste târzii trandafiri- purificare ________________________ În ianuarie a căzut prima zăpadă, vă mai aduceți aminte? Era într-o sâmbătă. Știu doar că m-am îmbrăcat repede, mi-am luat
loading...
și nu e decât o dimineață ca oricare alta ploaia îmi secționează transversal visul fâșiile verticale se așează cuminți în jurnal pe frunze picături gravide nasc în mine sete ce senzație dimineața
Roz
-De ce alegem să fim piatră si nu apă? -Pentru licărul în nopțile cu lună, patina zacerii, adâncul... -Pești roșii înoată pe cerul răsturnat… -De ce adâncimea cearcanelor? Într-o zi de vară am să te
portret
sunt doar un saltimbanc decorator de interioare levitez printre voi sub aceeași cupolă fierbinte a liniștii devoratoare de trupuri cu toții-suflete gheme de întrebări deșirate rătăcesc
chipuri
inchizitorial mă privește aproape și mai aproape până nu e decât un iris uriaș plec umerii, plec capul, mă ghemuiesc în mine, cuvintele se izbesc iuți amare săgeți de tâmple în timp ce îmi cresc
abro la ventana
amantes del viento ascunși sub sombreros tu răsucești țigară de foi te uiți în zare mă întrebi: -E departe? Duc mâna streașină la ochi: -Nu. Încă nu-i aici. soarele se varsă în crăpături strâng
Încă o zi
până dimineața părul îmi creștea atât de mult încât îl țineam în cozi lungi străpungeau patul podeaua pereții nu-l tăiam împleteam rădăcini în grădina promisă abia atunci veneai tu până dimineața
