Poezie
se rostogoleau toate
n-am
1 min lectură·
Mediu
deci
mă aflam în gaura aia de șobolani
care este stația de metrou
simțindu-mă șobolanul cel mai șobolan
umil și provincial
când
rotițele realității au început să se învârtă
din nou
să deruleze imaginile lent
și atunci am văzut cum scările rulante
coboară siluetele
una după alta
mai întîi
încălțări
genunchi
șolduri
mâini
piepturi
capete
de statui urbane
înțepenite
în posturi teatrale studiate perfect fotogenice
și m-am cutremurat
m-am simțit
ultimul șobolan
umil provincial
stricând reclama
glamurosului
oraș
044.397
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Stanescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Stanescu. “se rostogoleau toate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-stanescu/poezie/1787620/se-rostogoleau-toateComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
deci eu ma bucur ca cineva a sesizat profunzimea abisala a filozofelii acestui poem. caci ce se naste din sobolan, rozatoare se numeste, si ce circula prin tunele, tot pe acolo ie.
0
are parca ceva din iaru, 9zecist. sfarsitul e programatic si glamuros dezastruos. dar cel putin nu e cu rima si ritm si porumbi
0
ah ah ce dragut. dar nu de-a domnu Iaru ma jucam eu aici. mai aveti dreptul la doua incercari.
0

f amical