Poveste cu turn

cred ca e vorba de o autoizolare aici in poemul tau. foarte reusita imaginea pe care ai construit-o si atmosfera mi se pare stranie, culeasa parca dintr+un film cu sfarsit necunoscut. m+ai purtat dupa tine pe scari, pe cele doua sute de trepte si asta inseamna ca ai si o putere de sugestie destul de buna. mi+a placut foarte mult
e special textul
te citesc

Turnul alb in care te-ai ascuns
Gandesc ca ar putea sa fie
Locul in care ai visat, ai ras, ai plans
In anii de copilarie.

Buna Dana! Ma cuprinde invidia pentru usurinta cu care poti tese asa ceva. Pentru lejeritatea asta cu care arunci cu cuvinte, bine alese, in noi, bieti nevinovati cititori, facandu-ne sa simtim fie si pentru o clipa dorinta ta incrancenata (200 de urme de lame) de insingurare, dorinta ta de a fugi de lume si de a te contopi cu natura “prin unica fereastră vor trece mai întâi soarele … … … se vor roti anotimpurile cele fără de număr” (sau doar placida asteptare?) hotarata fiind sa platesti pentru asta pretul cuvenit (stiut – in sensul de acceptare, de abandon, daca nu chiar dorit) “privat de simțuri rătăcit în propria minte voi picta icoane-amintiri. in aceeași zi lumea se va sfârși.”
Nu e drept Dana!
“caci poeziile se scriu atunci cand e timpul lor”
Imi pare tare bine ca ai intrat in starea de poezie. Desi, se pare, ca aceasta stare iti aduce si o oarece tristete. Cu siguranta, pentru a tese asa ceva, merita un pic de tristete. Cumva trebuie platit, nu!? Numai de bine Dana!

...uite asa
cu multe turnuri mari in el
...uite asa...

citind poezia ta, melodia asta nu-mi dadea pace. s-a agatat acolo in mintea mea.
nu, nu pentru ca nu as lua in serios hotararea ta de a-ti urca treptele in pofida celor 200 de lame care te vor rani...
si totusi, eu vad aceasta alegere ca pe o renastere...un fel de regressus ad uterum -te inchizi aici pentru a reveni fiinta noua, purificata, si initiata, doar tu stii in ce taine.

iar mi-a placut ce ai scris:)
mai vin:)

Drag,
Lizush

Costin, este si putin din autoizolare, si da cateodata tind sa fac asta dar nu dureaza mult. nu intotdeauna premeditez forta cuvintelor dar am vrut sa imprim un anume ritm chiar monoton.

Tiberiu, m-ai pus pe ganduri si mai ales mi-a placut commul tau in versuri.

Florian, nu stiu daca e usurinta. de multe ori glumesc si spun ca as putea sa scriu poezii pe banda, despre orice, si e adevarat. dar in acelasi timp , poezia e ceva prea intim ca sa fac asta. lamele simbolizeaza autopedepsirea...Eram si un pic trista, recunosc...

hmmm Lizus, un pic de dreptate ai avut, intr-adevar, personajul din poveste nu era chiar unul obisnuit.

Ma bucur ca ati trecut pe aici si mi-ati lasat un semn de citire. si nu uitati ceva, eu scriu povesti

Scrii povesti tu, daaa... si ce povesti! Dar eu aici vad ce poezii scrii! :)
Am citit si dimineata, dar m-a tras inapoi, sa o mai citesc o data, caci mi se potriveste starea asta, nici nu stii cat de bine.
Scrii si poezii, lasa, si o stii foarte bine ca sunt adevarate! Imi place mult ce am citit aici!
Te citesc.
Drag,
Licurici.

povesti, asa le numesc eu pe toate.

lasa ca trece si perioada ta trista si te faci iar cum spune nick-ul si mai e nevoie, cateodata, sa te retragi, sa fii singur si sa ai o discutie rece cu tine.

sanatoase sa fim

ma bucur ca ti-a placut

\"Din mine cresc crengi ca pe pomi, matasoase,
Si insasi natura atotstiutoare
Ea insasi nu stie ce sunt: om sau floare ?
Sau numai un turn ratacit printre case,
Un turn de pe care cad pietre pretioase\" (Pasarea Colibri - \"Corydon\")

multumesc de semn asa de frumos, pasarea Colibri va ramane una din formatiile mele preferate. superba imagine