abro la ventana

amantes del viento
ascunși sub sombreros
tu răsucești țigară de foi te uiți în zare
mă întrebi:
-E departe?
Duc mâna streașină la ochi:
-Nu. Încă nu-i aici.

soarele se varsă în crăpături
strâng frunze uscate
aștept umbrele să se alinieze
casa să o încline


-Ar trebui să mai mături și tu deșertul asta, femeie!
Râzi și mă iei de mijloc.
-Femeie!

prin casă vântul deschide ferestre
în noi răsună obsesiv
una musica brutal
una musica especial

-Va trebui să inventăm încă o limbă, acum ne ascultă și ne înțeleg prea multi…

de o parte deșertul întins
de cealaltă marea uitării


[recuzita obligatorie:
-un shot de tequilla
-Misia si cantecele ei
-un corb]