Tablouri suprapuse III

peste permanentul freamăt al mării
se arcuiește un cântec
al evadării


de acolo se aude necontenit glasul inimilor noastre, ce iti admira sufletul frumos, de-aproape si totusi parem atat de departe, fara sa te fi simtit cu adevarat vreodata...asa cred ca s-a nascut evadarea...

te recunosc în umbra întunecată a întunericului

lumina luminii, as mai adauga, printre soapte...

\"cerul își privește
chipul plângând
cu stropi mari
oglinda sufletului
când vă rostesc cuvinte\"

cerul tau, miezul fiintei inzestrate cu darnica intelepciune, asa cum murmurul e vocea interioara a lui si soapta e vorba sufletului. intr-o singura lacrima pot exista o infinitate de nuante de albastru, si atunci ea devine picatura de ploaie, pentru ca aduna in ea atata albastru cate sentimente si emotii sunt amestecate la un loc..
tu esti cel mai senin cer din cate am vazut..
o prietena spunea ca atunci cand un om este amar, trebuie sa priveasca cerul. deci nu mai ai nici o scapare, maria.:)
incanta-ne cu privelistile tale, pentru ca esti frumoasa frumoasa si cand esti ploaie si cand esti senina.
cuvintele tale sunt de partea mea acum:
\"când vă rostesc cuvinte
înmulțesc simțul pământului în mine\'...

pretiozitati, clisee, declaratii de intentie. poezie dupa reteta. sensibiloasa si plangacioasa. fara substanta. fara valoare.

Ideea poeziei se concretizează mai degrabă în ,,Tablouri interpuse\". Fragmente desfăcute din
,,farmecul dureros de dulce
al amintirilor\"
Versurile
,,în drama tinerei
ce-și așteaptă mirele dar…\"
au rădăcini terestre, imagini prozaice tv.
În final, ,,curcubeielor\" este scris în grabă(greșit). Corect ,,curcubeelor\"

Maria draga, mie imi place mult poezia, reuseste sa imi ajunga la inima intr-un mod deosebit.

In ceea ce priveste \"greseala\" din ultimul vers, va rog sa imi dati voie sa lamuresc eu problema, deoarece intamplator am avut acces la un dictionar si din curiozitate am verificat:

\"CURCUBÉU, curcubeie, s.n. 1. Fenomen optic care se datoreste refractiei, reflexiei totale si dispersiei luminii solare în picaturile de apa din atmosfera si care are aspectul unui imens arc multicolor desfasurat pe cer. ¦ Fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cereasca. 2. Planta erbacee cu frunzele si cu tulpina paroase, cu flori mari, rosii-purpurii si cu fructele capsule (Lychnis coronaria). – Et. nec.
Sursa: DEX \'98\"

Cu drag,
Mihai

http://www.agonia.ro/index.php/personals/17255/
Sinistre curcubee
de Radu Herinean [RaduLucian]

http://www.agonia.ro/index.php/poetry/4379/
Curcubee
de Radu Herinean [RaduLucian]


http://www.poezie.ro/index.php/poetry/53504/
Au mai rămas curcubee în noapte
de Florin Andor [Dreamer67]
Poezii cu stelute.

Marin Constantin Daniel - nu vrei sa fii explicit... să înțeleg că am copiat din textele respective sau ce ???

Doamne fereste! Am facut referire la ortografia ,,curcubee\", existenta in texte apreciate.

Frumoasa Mariuca, si poezia ca tine! :)
Cam trista incepi, chiar trista, apoi te mai imbarbatezi, ca finalul sa fie plin de speranta ...
Cu drag,

primul vers - dihotomia simplista alb negru. contrastul cel mai simplu, se arata cu degetul. pana la finalul strofei intai reteta e simpla. se arunca niste cuvinte de \"cantec de dragoste\" (sa nu zic manea) si se lasa cititorul sa gaseasca legaturile dintre ele (sa le inventeze, mai degraba). mormant, inima, chip, plans, etc etc. aici cititorii mai sensibili isi pregatesc batistutele pentru mai tarziu. ma intreb ce ai putea rosti in afara de cuvinte. moartea, in general, nu miroase prea bine. crizantemele isi condenseaza bla bla bla e exemplu de pretiozitate. plus ca e o presupunere hazardata in versul ala, nu toti cititorii gasesc crizantemele frumoase, mie nu-mi plac, spre exemplu. pacea universala imi suna a discurs de miss ceva. noptile sfioase :)) - pretiozitate & cliseu. mister, sete de absolut, bla bla bla bla. in final era imposibil sa nu existe un curcubeu. ma intreb de ce n-ai aruncat si cate un inger pe aici. \"umbra intunecata a intunericului\" - supralicitare de incepator. suna mediocru daca lasai umbra intunericului. asa suna de-a dreptul slab.

Si mie imi place sa evadez si vad ca si tie..dar cu o singura conditie: intoarcerea, eventual cu forte noi.
Nu imi place sa te stiu suparata si daca mai zici si de moarte nu nu..

Asa cum am mai spus, consider ca site-ul Agonia reprezinta o evadare din cotidian, o idee frumoasa, un lucru care ar trebui sa-i uneasca pe membrii lui, nu sa-i dezbine. Cand vine un comentariu de corectie sau de exemplificare a greselilor facute, acest lucru este deosebit de valoros, pentru ca toti, dar absolut toti, facem greseli. Asta duce la corectarea textului si la imbunatatirea calitatii lui. Cand insa vine un comentariu uricios, parca extras din Piata Obor, atunci el nu mai este valoros si provoaca alte comentarii, o cearta absurda sub o poezie sau orice altfel de text, text muncit de autor. Nu cred ca astfel de sfaturi sunt bune si mai ales daca apar sub textele celor abia inregistrati pe site. Nu-i cazul Mariei, de care, doar cei nou veniti n-au auzit.

Sau poate ar trebui sa comentez in acest fel: ... ca orice poezie de calitate, poezia X are versurile de-o lungime scurta. Aici vedem ca primavara e cald si pasarelele tuturor se intorc din tarile calatoare. Tot din poezie, intelegem ca romanul e frate cu natura si codrul secular care-l ajuta pe roman in momentele dificile, aducandu-i fragi si mure. Spre deosebire de poeziile tragice, poeziile vesele au in general un deznodamant vesel.

Stiu si eu cum e mai bine? Gusturile nu se discuta..
Mariei, cu drag.
st