Poezie

E ziua ta maicuta!

pentru tine, cea care ai plecat atat de repede....

161 min lectură·1 aprilie 2004

Mediu

Cat de mult te iubesc , nu pot sa spun!

Dar, cat de mult te-am iubit imi este cu neputinta.

Tu esti olarul , ce mi-ai dat forma,

Ai plamadit in lutul galben dorinta

Cu lacrimi in nopti de nelinisti.

Mi-ai dat iubirea de viata

Si dragostea zambetului curat,

Era, doar, ... o noapte de decembrie,

Iar dincolo de timp si-ntuneric

In brate mereu m-ai purtat.

E ziua ta, maicuta!

Tu mi-ai modelat voce cu vorbele tale,

M-ai invatat sa rad o data cu tine,

Mi-ai luat dezamagirile si mi-ai lasat doar, visurile

Ca bucurandu-ma sa nu-mbatranesti niciodata.

Ai fost o mama minunata!

Ma voi ruga ingerilor

Sa te aduca in aceasta zi,

Sa-ti dau,... o sarutare.

Oricat as vrea, nu te pot uita ,, mamica mea\'\'!

Gânduri nocturne

poezie [ ]

când timpul se scurge în toate părțile

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-05-18 | |

singură în lumea adormită

delirez pe potecile gândului

solitari în noaptea deplină

gândurile – demoni neîmblânziți

în ochi mi se cufundă chipul tău

o viață o dramă variată

pe-a mea frunte cauți un mormânt

pe luciul privirii te cunosc în adâncuri

cu pas albit de stele câteodată ne-nșeală zborul

vedem doar plutirea - magice cuvinte

simțirea-mi amorțește ceva mereu îmi scapă

port mii de regrete

cu umbra-ți mă-nvelește

mi-i frig

Mă încăpățânez să exist

poezie [ ]

doi singuri

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-05-23 | |

răsturnat în țărână orbecăind în noapte

cuvântul tăcut e ca mormântul

doar sufletul pe buze se așterne

aștept un nu știu ce

să treacă peste vârste și peste ani să zboare

noian de neguri în jur

amurguri plânse agonic

strigăte dureroase înalț spre nelegiuire

ființa mă doare

înfometată

în trupu-mi

soarele apune

Cînd voi cere să fiu cu tine

poezie [ ]

îmi ești mai mult ca oricând

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-05-27 | |

nebunia din mine

mâzgâlește pereții

a verde tainic de lumină

născocesc povești

la uși și ferestre bătute în cuie

struna inimii învârte pământul

durerea uitării arde

dinspre iernile fără soț

Mă scuturam de frunza ce-o să moară

voi avea grijă ce gândesc de acum

mâncarea lumii să nu fiu

pe jarul clipelor vestale

înflorește piatra

iubite

tu nu mai

ești

Desenează-mi chipul pe o frunză amară

poezie [ ]

pentru ziua copilului din tine

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-02 | |

mă ghemuiesc între dorințe sub geana ta

pletoasă

ca firul de praf pe pervazul inimii îmbrac o

părere

sugrumate de vremuri amintirile

fisurează trecutul

captiv în neputințele norilor negri mă-neacă

fântâni

mi-i bine

alerg drumul pe secundele ceasului să-mi fac

semnele mute

pădurea despică speranța în zbucium de gemeni

trupul înghite hăul în căderi sugrumate de tălpile

noastre

dinainte de rugăciunea nopții

lumina lunii numără secunde

cuvinte înjumătățite

pe pereți se preling mocnit

gândește-mă în rânduri nescrise

atâtea păsări au plecat din mine

pe așternul alb de așteptare

un pumn de țărână se ceartă cu cerul

noapte întinsă peste zi

salcâmul își despoaie trupul prin sita parfumului

alb

singurătatea se întinde și respiră un cerc

nu găsesc drumul ce se zvârcolește în mine

scriu rânduri pe șina de tren

doar vântul mai clatină drumurile

tristețea își poartă securea pe umărul drept

tu cobori dintr-o poză

să-mi mângâi durerea

ce umblă-n picioarele goale

copacii se miră ca o șoaptă prin păr

amurgul îmi sună deșteptarea

aprinde zăpezile în locul cuvintelor

e un doi de iunie întors cu fața spre noaptea ce

vine

însetat și flămând la colț de stradă

bătăile inimii între gând și cuvânt

învăț să număr – într-o joacă de copil!

poezie [ ]

să nu uiți că e abia începutul...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-03 | |

privesc viața prin sentimentul iubirii

distincția sufletească semnează pacte

mă pune să născocesc cocoșii

la cântatul apusului

când luceferii se prăvălesc peste somnu-ți

stând de veghe cârmuitorul nopții

te reprezint grafic pe jumătate de infinit

abstract

cifra patru de la facerea lumii

desparte lumina de întuneric

mă învață să-mi fie dor

e flexibilă grammatical

se numără 1, 2, 3 și …

oate că ...mă vei ține ancorat la mal

poezie [ ]

învăț să număr – într-o joacă de copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-04 | |

pe întinsul tăriei cerului

apele dau peste maluri

cuprind cu mintea valoarea numerică a lui cinci

în căușul ei ființa ta se destramă ca pânza

neascultătoare

strâng degetele corabie și te plăsmuisc din nou

degetul mic încarnează puterea toreadorului

mijlociul prinde foșnetul stelelor

spre afirmarea de sine a infinitului

cel mare îmbracă haina de nuntă a ulciorului

în drumul său spre venus

arătătorul te caută printre constelații poveste

cel ce-a început să scrie dorințele pe imaginea

inelar se numește

iar eu

am revenit ca o floare târzie de mai

să dăm noi sensuri ființei

Răsuflarea brizei

poezie [ ]

învăț să număr – într-o joacă de copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-05 | |

pământul se odihnește de trudă

făptura-și împărtășește misterul

într-un concert polifonic

slobodă de dureri și griji

suntem un caleidoscop de senzații

ne-am lăsat ispitiți de cifra

șase

te-ascult biologic întrebându-mi firea

poezie [ ]

învăț să număr – într-o joacă de copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-06 | |

mintea Creatorului este trează

în țărâna pâmântului și-a odihnit

palmele Sale

ne împlinim viața de har urmând căi misterioase

îmi vorbești adesea despre Cele Șapte Taine

într-o naștere spirituală a mirului

ne scufundăm în numele infinitului

la jumătate

să devenim bărbat și femeie

Nu-ți fie teamă să fii altfel

poezie [ ]

învăț să număr – într-o joacă de copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-07 | |

Terry Pratchett ne-a agățat Octarinul de colțul

inimii

ne-a trimis în peregrinările de Doi

nămolul ne-nglodează umerii

încerc să cred că muzica din adancul sufletului

se vrea reflexii de lumină

timpul se iuțește

ne aflăm între șapte și nouă

turnurile vanturilor de la răsărit spulberă

petalele de lotus ce ne acoperă poveste

a fost odată...

știi stelele erau de piatră

iar oamenii fosile

și dragostea improvizată

într-un spectacol

la teatrul umbrelor din oase

gândește-mă în rânduri nescrise

poezie [ ]

învăț să număr – într-o joacă de copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-08 | |

triade de îngeri ne cîntă

povestea…

dacă te-aș deziluziona

n-ai mai crede în povești

feți-frumoși nu te-or mai purta

pe cai albi sau în calești

ca simbol al dragostei Dante

pune ordinea universului într-o lună nouă

ieri era optul azi tu impar

geometric ne întâlnim într-o inimă

primește-mă fără cuvinte

poezie [ ]

învăț să număr – într-o joacă de copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-09 | |

dac-aș bate-ncet la ușa ta

vei deschide fără să privești

cum se-ntorc pe aripi din povești

visurile care le-ai uitat...

fac mâinile căuș și te sorb cuvinte

știam că scrabble e un joc în doi

desenezi cu mine puncte un jeton fără suflet

plimbându-ți cuvintele pagini de jurnal

decupaje de reacții și percepții

voluptăți retrăite în amintire

relatate în culori sobre sau țipătoare

când ai ajuns la punctaj maxim

m-ai abandonat hazardului și întâmplării

539 939

poezie [ ]

învăț să număr – într-o joacă de copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-10 | |

am auzit poetule că micile bucurii le transformi

în intime sărbători

că anii scurși au îngropat durere amarul a rămas

mă dor cuvintele se-adună călătoare primăveri

cu doruri simple

îți scriu acum pe-un ton ce nu mi-l mai cunoști

îmi controlez și mersul și atunci când mă opresc

mărunțișurile-mi scapă ca suspinu-n colț de

suflet

optimistă nu pentru ziua de azi ci pentru cea de

mâine

cuvintele ce-ți vor fi de vreun folos le-nchide în

pivnița minții

socoteală să-ți dea poruncindu-le îți vor vorbi

și m-am jurat pe viață astâmpăr neînțeles

nebună mă vei crede îți voi șopti în taină culori

nu-mi lua greșeala drept pedeapsă vrând să mi-o

plătești

decât să râzi de alții mai bine…

vino dar aici lângă mine ai răbdare și ascultă

ce-ți voi spune

ziua aceea nu știu de mai ții minte când toată

sfiala în vinuri am tot pus-o

sleită de puteri voi pune cuvinte născătoare

știi totul poate fi estimat mai puțin sentimentele

fascinate de necunoscut

lumea în jur prinde contururi geometrice te caut

mă caut mă întorc în zumzetul străzii

mi-ai spus cândva în spatele cuvintelor se

desfășoară o complexă viață

ne unim în zbucimul căutărilor altcevaului

țesem ca păianjenul pânze răsucite în iluzia

schimbărilor

de când mă știu am iubit deopotrivă slăbiciunile

le știu

voi îndrepta vremea ce se joacă la noroc

și poate… undeva într-un ungher al minții îți râzi

fii tu deci acuma mie aspru judecător

ochii tăi devin tot mai floare cu spini

perdea verde de deasupra apei

haide să desfacem figurile geometrice până la

nivel de dreaptă

doar acolo se plămădesc enigme și tot acolo se

dezleagă

…să ne întâlnim

în culcușul minții

Popas

poezie [ ]

învăț să număr – într-o joacă de copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-11 | |

mi-am legat gândurile pe o insulă în largul mării

cu mâinile aproape putrezite încerc să prind

verdele

în respirație

tăcerea de fildeș a spinilor alină necuvintele

nu e decât un scurt popas

toate semețiile pământului s-au adunat

umed și pierdut ochiul tău mă privește

sufletu-mi cunoaște toate firele tainelor rupte

fie că plouă că ninge sau râzi

seamăn mereu cu mine

Vitraliu

poezie [ ]

învăț să număr – într-o joacă de copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-12 | |

actul întâi: în patul lui Procust ne-mbrațișăm

o ploaie între noi

si-un râu de așteptare

o plută ce-o abate din drum

un vânt în larg

îndrăznesc să mă caut în mine

cu privirea îmi cuprind inima

clepsidră

și surâd

în actul doi: lumina printre pleoape

irisii spintecă picturile abstracte

sunt aruncate-n valuri

de-un matelot care picteaza pe pânza de catarg

Când noaptea își flutură veșmântul

poezie [ ]

învăț să număr – într-o joacă de copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-13 | |

doamne mai este timp de iubit luna

în clinchetul stelelor ce-mi despoaie

gânduri

mai este timp să țes pe vânturi

Sonete

să strâng în hărmălaia cea mai de pe urmă

amurguri năpădite de culori

ne va mai da fântâna

răcoarea din adâncuri

oprește-ți lumina în ochii mei popas

să rotunjesc albastru

spre ceasul tainei

rădăcini

prin goana vieții

poezie [ ]

ad joc

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-14 | |

înseamnă-mă pictură în vitraliu

înfășurată într-o mie de culori

să pot păși pe alt tărâm spre tine

dorinței înseamnă-mă pe vălul clipelor de seară

ca neclintiți să stăm de vreme-ndelungată

în preajma noastră să rămână timpul

torent să ne visăm

în depărtare unde pământul începe

înseamnă-mă cuvânt

pe-această margine ce se respiră

crâmpeie de destin învăluite

prin goana vieții

un simplu trecător

țipăt de copilă în ape

poezie [ ]

învăț să număr – într-o joacă de copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-14 | |

cu mirosul acela alb

mă încumet la drum poate îmi dai de veste

iubesc sufletul insulă

focul frânt la vreme de seară

dincolo de marginea unei nopți

există amintirile tu

zămislești un uluitor început

nisipul fierbinte încinge clepsidra

sticlește pe luciul apei umbra pescarului

amator

țipăt de copilă în ape

barcă nu avea catarge

pânzele se umflau de râsetul celui ce aruncă

mreaja

timpul pe cadran iluzoriu numără

adolescentin

în primăvara trupurilor însângerate de dragoste

poezie [ ]

învăț să număr – într-o joacă de copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-15 | |

culcată-n spaime privesc legănate de înger

tăceri înfiorate

uriașele ape depărtează malurile – durutele

tărâmuri

ochii sămânță fără bucurie – paparude derutante

amarul acesta de pe buze – orgoliu slăbiciune

încrustez pe ziduri – seninătatea gândului

aripi desfrunzite– buchete de strigăte

m-asemăn ierburilor fără floare

ce din putere și-au pierdut

sângele bate în tâmple

voi căpăta cu timpul

sensul luminii

nebună sunt

că nu pot

crede

că

Poti să mă întrebi de ce sunt atât de fericită

poezie [ ]

învăț să număr – într-o joacă de copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-16 | |

în zorii zilei mi-am propus să visez și poate să te

visez

o nouă zi și un început de vis

chemare a inimii niciodată tristă – șoimul în zbor

rănit din pricina versurilor goale – îți faci vara

sanie

sfârc îmbobocit în roșu - ne învârtim în cerc

strugure mustind a lapte dulce – adevăr și

longevitate

atingem cu mintea muzicalitatea – copaci

înveșmântați

mărturiile stau la pânda tăcerilor – cărări de

râuri

îngerul cu aripi de argint - lume de fantasme

cu glasul privirii neștiuți de nimeni – imn al zorilor

aș fi împlinit șaptesprezece ani – număr magic

cred

desfoliere

șoimul în zbor

nici un soare nici o pasăre

nici un prieten nici o fericire

cărări și drumuri

fantasme

mască

povoara

unei

zile

De azi sunt majoră

poezie [ ]

învăț să număr – într-o joacă de copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-17 | |

Cuvintele ne-au fost cifrate

Dumnezeu ne-a umbrit

cărările

grăuntele

cpntemplă eternitatea

aprinde în iubire

verdele

Rugă

poezie [ Vizuală ]

de douăzeci și câte or fi până la sfârșit...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-19 | |

Duhule rourează peste noi picăturile adevărului

în chipul limbilor de foc

nepărtinitor al darurilor sfințește-ne

mintea neîncetat să vestească lumina

inima înnoiește-o fă-o locaș al harului

văpaia patimilor să nu ne întunece auzul

plecând genunchii să călătorim

spre Ierusalimul ceresc

Astept fructul sa se coaca

poezie [ ]

învat sa numar din doi în doi – într-o joaca de

copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-21 | |

de unde vin si încotro ma îndrept

trecut-au anii trecut-au clipe poate si milenii

iar eu fac spre lume cale-ntoarsa

pe lespedea unei zile aprind candela noptii

în zori fac pasi spre vremea neîmplinta înca

pânze întunecate se strecoara-n inima aceasta

gata sa amuteasca

vino si întrerupe gândul

plânsul meu e contopit cu pamântul

suflarea

închide taceri

zidesc

iubiri ce-si asteapta ceasul biruintei

hai sa ne smulgem în afara noptii viitoare

sa nu mai bâjbaim malurile

noi doi plus umbrele noastre vor face

ziua mai lunga

decât

zorii

La inceput de sanziene

poezie [ ]

învat sa numar din doi în doi – într-o joaca de

copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-24 | |

rasturnata in adancuri linistea noptii toata

tu suflete prins in mreaja unui cuib ascuns

dezveleste-ti chipul mistuit de bezna

strabate-mi cantul

mireasma trupului atinga izvoare

ti s-a cimentat sangele

cifrele mele nu sunt mincinoase

vom rostui casa de piatra pe piatra

cu bucuria stransa in acest miez de noapte

Atât de nicaieri în mijlocul lor

poezie [ ]

învat sa numar din doi în doi – într-o joaca de

copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-06-30 | |

stii cuvintele le-am interpretat

uneori

doar pentru tine

calea îmi masoara pasii

trupul vibreaza cu un glas înaintea mea

privirea-ti se îmbata cu albastru alteori cu verde

despui somnul sa te realcatui

sa-mi dezlegi tainele

la-ntorsatura noptii

Ne-am împotmolit în hârtoagele noptii

poezie [ ]

învat sa numar din doi în doi – într-o joaca de

copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-07-01 | |

în seara asta îmi voi sapa groapa

ma înstrainez de mine

ajuta-ma Doamne sa gasesc o scurtatura pâna la

tine

poate sa sar din treapta în treapta

sa-mi iau zborul cu propriile aripi

îmi este atât de greu sa strig si sa fiu mereu

singur

îmi simti vocea nu ma lasa sa cedez

în piept totu-mi bate nebuneste

au înghetat peretii templului

ierburi moarte brazdeaza

cugetul înabusit de tine

culoarea lucrurilor odrasleste nelinistea

urca în mine o mare mâhnire

gândurile se departeaza nici un gest nu mai

lumineaza firea

din înalt cade un sarut rupând frunzele padurii

O zare poarta-n ea o alta zare

poezie [ ]

învat sa numar din doi în doi – într-o joaca de

copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-07-04 | |

tu aminteste-ti când inima-ti simteam în mugurii

proaspeti

când gândurile faceau tumbe pe obrajii aprinsi

trupul crud chircit la lumina lunii îsi face culcus

în dupa-amiaza te-am prins prunc si barbat

tainic cercetam fiinta în miez si în strafunduri

singuratati amare plutesc spre norduri

priveste-ma pâna la istovirea timpului în

penumbra

ca într-o dezordine a nasterii

universul sta agatat în lumina orizonala a mintii

sa ne pierdem târziu departe mereu

deznoada-mi prisosinta amintirilor la ceas de

noapte spre cinci

calatoriile sunt deja încheiate

ca într-o alba hora strigatele toate delir pârguit

ascunde albastru râului ce ne desparte

în tara coiotilor ce nu se pot hrani cu dragoste

poezie [ ]

învat sa numar învat sa învat tot într-o joaca

de... matur

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-07-05 | |

poezia mea se scalda într-o respiratie de copil si

rafalele plânsetelor înabusite sub masca

între nelinistea complicata metafizic de frigul

adânc al singuratatii

vrea sa se înalte în revarsatul zorilor din golul

launtric

haituita de tipatul pasarilor te hranesti din

nostalgia cerurilor ascunse sub riduri

zvâcnesti uneori în aduceri aminte raspândita

prin nevoile lesurilor putrezite

alteori te ascunzi prin smârcurile mocirloase de

teama voluptoasa ce se scurge prin vene

ma chemi printre lucruri ireale drumuri ratacite

printre morti

ca o fiara nimicind ritmuri dezgustata cu sufletul

pribeag îti cauti numele

în fiecare anotim îti schimbi masca în functie de

renuntari si dezechilibru

cu parfumuri fierbinti despletesti legendele

desarte cântec de nebuni

duhoare oribila împrastii uneori din trupul

însângerat de istovirea mâinilor calau

adu-ti aminte ca nu te poti depasi pe tine însati

când din rana mea vrei sa-ti faci balsam / altar

otrava cuvântului vrei sa para miere

gura-ti este plina de mormântul minciunii mânjind

zorii

dupa gâlceava vrei sa-mi arati prietenie cuminte

melancolica

transformând visurile în pasari sinistre

poezie

tu nu esti decât o lectie de groaza ca vei ajunge

curând batrâna?

te doresc goala de toate acestea

nud desavârsit sa ma poti binecuvânta

doar tu poezie

stii sa-mi primesti capul în mâinile tale

Cuminte ca un miel în ziua de Pasti

poezie [ ]

învat sa numar învat sa învat tot într-o joaca

de... matur

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-07-20 | |

disputele publice nu sunt pentru iesirea din

marea singuratate

amintirile le-am pecetluit în labirinturi de piatra

navigam fara cârma pe-un petic de cer

eu sunt femeia pe care trebuie s-o stii nu s-o

cauti

nici macar nu trebuie sa-mi dai un nume

tacerea îmi pedepseste privirea pe reversul

sufletului

doar jocuri de cuvinte

dragostea ratacea pe degetele femeilor osândite

ochiul strapunge norii cersind

o raza de lumina

iubirea unui vis neîntrerupt

ma cresti si ma ucizi în poezie

în vitrina de sub perna ti-ai asezat

somnul linistitor

cu miscari repetate spre palma caus ma

ademenesti

într-un stravechi gest ritual-religios

suntem rezultatul unui experiment despatimit de

pacat

numitorul comun

cincizecime

Diagrama cu doi de cinci

poezie [ ]

învat sa numar sa-mi numar zilele într-o joaca

de copil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-07-26 | |

poemul meu o ploaie cu gust de cianura

peste mine prapastie

gînduri nenuntite în negru

într-o dialectica a vietii si a mortii

lupta demult era pierduta

doar moartea trasneste în josnicia ei

pateaza sângele în albul gradat

de halucinatii vizuale

aude culori si vede sunete

pasii ti-i porti pe ruinele pântecelui

ce ti-a construit cercul nemarginirii

angoasa a iubirii maternale

început de zi si miez de noapte

pas coborând spre adâncuri

ai nevoie mereu de plânsetul meu pâna la refuz

cavaler al mortii cu exponent rational

nici cuvântul nu te mai dovedeste

îti despui chipul

unica bucurie

ca…

m-ai învins

contopit cu pamântul

Vise între ziduri

poezie [ ]

ce vrei sa-ti spun?... te ascult ... vorbeste,

vorbeste, eu nu am niciodata nimic de spus...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-08-08 | |

coardele rupte ale timpului deapana

speranta copacului ca va ajunge padure

peste inima-mi zdrobita

mirare

noaptea îmi umple absenta ta cu umbre

mincinoase

ruginit soarele îsi întinde poalele

zdreantuite de amintire

ce-ti pasa de lacrimile norilor

îmbratisez doar o absenta

te-am asteptat te-am asteptat

convulsii ma pravalesc în infern

esti demonul buimac si trist al noptilor mele

cerul zideste neîncredere

încerc sa te iert pentru tacere

te vei mira ca mâine

pe buza întunecata

timpul îsi prelinge dulce

gol peste culmi

destinul

Pe potecile nevegheate cea care vii esti tu

poezie [ ]

memorez zilele chiar daca am uitat jocul

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-08-18 | |

Motto: Anii nostri s-au socotit ca pânza unui

paianjen; zilele anilor nostri sunt saptezeci de

ani; iar de vor fi în putere, optzeci de ani, si ce

este mai mult decât acestia, osteneala si

durere; ca trece viata noastra si ne vom duce

(Psalmul 89)

ea umbla în haine de lumina se lungeste peste

trup

în chipul celor ce se boteaza

nu sufla nici o vorba ci doar zâmbeste

sta cu zilele sa-l astepte

n-o doare suspinul

vrea chiar sa odrasleasca

e mireasa noptii

cuprinde cu somnul greu întunericul rece inert

doar îngerii plâng în altar

venim pe lume fara sa stim de ce

plecam fara sa stim unde

ma dau erou îmi spun sa nu-mi fie frica

dintii zâmbesc zgribulind cu lacrimi

sa fie intensitatea suferintei o taina

l-am uitat pe Dumnezeu?

din când în când ma retrag în adâncurile mintii

ascund o boala rara sau poate femeie

de ochii ce ar izbucni în râs

anulez anii pe rolul ingrat al neîntelesului

dezolarea în spatiul ruinat al dorintei

vreau oare odihna vesnica?

lumina lumânarilor îmbraca cerul în stele

gest la margine de speranta

mai mult decât era firesc sa sufere un mort

decupez urletul mut în batiste negre

numar bocetul padurii

sa fi fost doar vreo treizeci si ceva de radacini

ce n-as da sa fie doar un poem în doliu

dincolo de marginile amintirilor

rasucind strigatele sa le pravalesc în ruina

sufletului

ochii mei îti vorbesc

eternitatea contempla acele ceasornicului

un nou început

Culcat în spaime

poezie [ ]

doar pentru tine azi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-08-22 | |

ca o fiara prihanindu-ti stelele

pe fruntea cerului cuvântul desfasoara norii

înfloresc cuvintele obrajii trandafirii

e vremea secerisului în iubire

îmi prelungesc sângele prin anotimpuri

asez durerea în rama

pe buzele sterpe

se vor despleti valurile când vântul o sa umfle

marea

opreste-ti pasul

nu-mi cere cât de mult sa te iubesc

îti vad chipul sângerat de lacrimi

traiesc ascultând vântul cum trece

te-ai împiedicat în vârste

hai sa stergem cu gesturi cerul risipit în

constelatii

te astept si acum ca si atunci în pragul usilor

deschise de seara

mâinile fecioarei aduna spicele în pâinea vietii

dezleaga firele albe

poate într-un infinit de septembrie bratele se

vor iubi

doar prin împreunarea palmelor

prinde-ma în causul lor

si soarbe-ma izvor

Suntem vii

poezie [ ]

învat sa numar învat sa învat tot într-o joaca

de... matur

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-08-24 | |

prezentul acesta devine trecut

cuvintele mor când trebuie sa vorbesti

colbul vremii va adaposti zilele

pasul meu pasul tau îsi vor pierde zborul

învat cu îndârjire numarul zilelor

caut raspunsuri

la întrebarea ascunsa sub pleoape

verzuiul ochilor pastreaza fragezimea misterului

împletind siragul gândurilor abandonate

vrerea mea este limpede fara vârsta

doar copilul din mine îmi rareste frunzele inimii

hai sa închidem verdele si capruiul si buimaciti sa

lasam

vremea sa ne adoarma

cu lumina ei

Lumina lina

poezie [ Vizuala ]

un posibil raspuns pentru Serban

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-08-26 | |

oriunde-as fi lumina mi se prelinge lacrimi

si vrând-nevrând ma urmareste într-una

e clipa ce chipul ti-l descrie

pe marginea tristetii- melancolie

tu ma opresti la frângerea pâinii

e trupul viu-lumina

învaluind în stropi chemarea catre Tine

cu sufletul încovaiat în noapte

în hausul stralucitor te cauta

orbul din mine

Timpul numerelor

poezie [ ]

învat sa numar învat sa învat tot într-o joaca

de... matur

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-08-29 | |

genunchii tai apasa pielea pamântului

îsi revarsa greutatea în mâinile împreunate de

câte ori ziua se roteste cu noaptea

inimile noastre pot modela miscarea planetelor

glasul înabusa singuratatea în chemari

buzele primesc conturul firestilor lacrimi

cersetor al cuvintelor tintuite pe cruce

nu vezi

nimeni nu-si întoarce ochii spre tine

nu-mi esti nici barbat nici fiu nici iubit

ci doar eternitatea luând chipul dupa asemanarea

noastra

gesturile se agata unul de altul

linistea cerului ne asteapta

strecurata printre gene

departare

Anunt în ziarul din zori

poezie [ ]

pierdut ziua cu numarul o suta ?

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-09-07 | |

vânturile îsi rasfrâng gemetele în buzunarul inimii

lumina se strecoara ca o sclipire racoroasa

am pierdut aurul rumenit între veghe si somn

într-o lume bidimensionala

oglinzile ametite descopera doar verbele-s desen

animat

pe coridoarele amintirilor

suntem singuri cu gândurile si temerile noastre în

tara unde mergem vom primi imediat green card

timpul face fuioare de nelinisti calatoare pe

clapele unui pian fermecat de degetele

rasucind vârtejuri de nebunie pacate ce uneori

se cer împlinite

sa ne înnodam inimile pe acoperisul viitoarelor

toamne în armonii voluptoase

sub umbra salcâmului unda fluviului încearca sa

ne daruiasca din povestile lumii

nu te arunca în valuri

nu stiu sa

înot

cineva se desteapta înainte de sfârsitul zilei

ecouri cioplind în piatra chipuri la o raspântie de

inima în trei dimensiuni

ciopleste materialul dur modelându-si enigma o

mângâie doar asa o poate simti aproape priveste

deapana neadevaruri sub cele sapte rastimpuri

apoi

cauta cheia cântecului agatata pe ultima treapta

scârtâie

mersul parului despletit ca spicul de grâu

peste catifeaua palmelor desfacute boboc

mi-aduc aminte era ieri

înconjurat de priviri ciupeai acorduri de chitara

strecurându-mi vorbe am mutat noaptea dupa

zabrele

iubeam privirea domoala si umbra vocii care te

ruga sa ramâi

lânga radacinile mele aproape uscate

câti ani pierduti spulberati sub chiciura stâncilor

a unui timp ce nu mai e al nostru

sângele din venele pietrei contureaza sufletul

cu ochi obositi aprinzi amurgul

dincolo de miezul noptii ne asteptam

te voi recunoaste dupa deschizatura pleoapelor

dogorind a cuvinte asezate pe umerii goi

la umbra copacului ce se crede padure

acolo unde demult nu mai exista dragoste

hai sa schimbam amintirile în zori

pe absente trecatoare

disperarea pe nadejde

cuvântul sa-l închidem

în spatele usilor ziduri

Poem neterminat

poezie [ ]

raspuns la scrisoare…

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-09-13 | |

privirea ta despoaie si sfâsie furtuna

sorbim destinul cu pasul sigur o împietrise-n

cântec

noaptea muiata în albul de lacrimi

înfasurata în hohote de vise

umblam desculta

eram departe - amintire

stiinta pamântului împrastiata în izvoare

te invita de cu seara la gesturi simple

modelate în sfere

îngenunchind cuvinte

le dai chipuri la voia-ntâmplarii

e placut sa fii pe jumatate orb

ademenita sa ma simt de tainele ascunse

de cerul ce ne umple de lumina

noaptea mi te-am legat adânc în suflet

eu ma tu

tu niciodata eu

vom sfârsi prin a ne iubi

Când eu ma tu…

poezie [ ]

Daruind vei dobândi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-09-19 | |

în noaptea ce clipe se-mpleteau în nemurire

ma înfasor cu voi în sufletul pliat arome

de crin de albastru si mult galben

fundal de curcubeie diafane

si v-am prelins în suflet în cântecul viorii

când negura noptii uimita

cioplea din vreascuri

un chip uitat de vreme

si am pornit la drumul cel de cu seara

sa va descopar doar oameni

nu zei ce tainuie izvoare

flamânzi de nemurie

…………………..

am sângerat pe dinauntru

o doina se prelinge în murmur de caval

ochii vorbeau - lumina

petale de rosu

a trandafir a crin a verde ce nu moare

cuprinse în manunchi

sa ma îmbracati mireasa

în mâinile voastre eu m-am simtit copil

în taina cea ascunsa

cu sufletul mirare

si noaptea era alba

si ochii tai lumina

si inima ei - cer

în palmele-mi aride

Dumnezeu plângea…

Drumul pasarilor

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-10-09 | |

clipele se împleteau în vârful scarilor – melancolie

strajerii noptii picurau din lumânari fuioare de

lumina

înainte de sfârsitul zilei

pe coridoare nelinistitii calatori

purtau din vesnicie atâtea strigate

din ecouri în ecouri

urcam pe scara memoriei

aducerile aminte

eram Noi

apoi eu

numai tu

dincolo de ferestrele larg deschise cerul sângera

în hora nemuririi

goala se despletise noaptea

mi-am încetinit pasul la colt de raspântie

în revarsat de zori când suna desteptarea

cu sufletul pereche în germen de vapaie

eu te gasesc femeie

era el

apoi eu

si numai NOI

pe drumul pasarilor

te voi recunoaste dupa miresme

si soare

va astept în bataia vântului

pârguindu-mi-se inima

va rodi

Stare hermeneutica

poezie [ ]

unasutapatruzecidezilesinoptisi...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-10-17 | |

***Ziua

pline de remuscari zorile se retrag pulsând

cuvintele pe altarul necredintei

demult a cântat cocosul ziua se da în leagan

prevestind candoarea

trupul îsi plânge rastimpul noptii în zigzagul

pasiunilor neîmplinite

argumente ale absurdului într-un paradis demult

pierdut

instinctiv lumina straluceste desenînd pe fruntea

doamnei cununa de ploaie

inima ei adaposteste exilul atâtor generatii

peste durerile demult purtate de somnul lumii

mereu la sfat

ne potolim tacerea sfârtecând

zidurile fiintei

ma strabati pâna la tipete

***Noaptea

tainic îsi deschide portile cautatorilor de vise pe

perete

secundele alearga una câte una pentru fiecare

noapte tu eu eu tu ne

rasuflarea padurii scârtâie peste acoperisul

înaltimilor

undeva se sfârseste eternitatea

cu inima depanata ghem ratacesti prin jungla

trupului meu

durerea îsi îmbraca ranile cu radacinile înabusite

de toamna

pe-o lespede

semnul timpului meu

***Pamântul

ploile au zdrentuit vesmintele spre adâncuri

cerul îsi razbuna framântarile îmbracând haine

de roua

e vremea lui Noe

blesteme pravalite peste tot ce este viu

genunchii sângereaza înrosesc pamântul a

rugaciune

mâna domnului cuprinde lanurile de grâu

nu se mai stie

acolo e pâinea vietii

ne asezam la marginea apei deslusind chipuri

printre crengile moarte

mereu vor veghea sentimentele

dragostea tresalta încovoind cuvintele

învinetind totul în noi

***Cerul

cerul îsi deschide altarul mirosind a tamâie si

lumânari

clopotul cel mare trimite semnale de bronz spre

o parte a lumii

cel mijlociu memoreaza notele acute cântate de

degete feciorelnice

se-ntredeschid boltile de lumina în duiosia unei

raze ranite

soarele (singur si gol în straie de vis) ametit îsi

uita locul în imensitate

arunca asupra lumii durerea mistuita

zugravind valatuci de bucurie printre

fantasmele ce ne macina gândurile

***Vântul

negru îsi face loc la raspântii

cu glasul la jumatate îngroapa tipatul padurii

sfâsie vesmintele

***Noi

hai sa vorbim încet

absenta sa ne tina loc de rasuflare

sa scriem cât mai departe de noi

tu nu trebuie decât sa visezi ca ziua de mâine e

azi

ca sufletul zvâcneste în împartasirea clipelor

Te port în buzunarul stâng pâna la iarna

poezie [ ]

o lume plina de verdele copt al cireselor

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-10-27 | |

rationez simtirea pleoapelor

rasfrânse în bobul de roua

îndoiala celui ce încearca urcusul boltilor de azur

ratacesc contur de neguri calatoare mocnite în

iubire

caut izvoade vâslind printre veacuri

îmi pregatesc caderea sub adieri de vânturi

fragment de univers

pe la rascruci de strigat

de-mi esti cetate azvârle-mi în dar sunet si

lumina

si-mi arde fruntea

cu lespezi de sarut

din radacini prefa-ma doar gradina

de zarzari pruni caisi ciresi

doar marul sa-l ascunzi

ca un preludiu de gesturi verzi si dulci arome

preschimba cupa în lacrimi tremurate în oglinda

pe fruntea toamnei – doar simtire

trimite-mi gând de pace si iasomie

parfum de crin sub negrele umbrare

si vântul sa-si reverse din boarea lui profana

patându-mi ranile acelei nopti

doar cu putin

pelin

Cerc perpetuu

poezie [ ]

plânsul rotilor de tren

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-10-29 | |

ma ajung din urma cuvintele

pipaindu-mi cu mâini de orb causul sânului

dinspre cer

doar plânset

si totul pentru o îmbratisare

ploaia mângâie

scheletele cazute

mormane de cioburi nenascute privelisti

pe altare înschise sub ziduri

iarta-ma

traiesc în numele celor

ce si-au pus drept steag de izbânda

sufletul meu

Dorinta de iubit

poezie [ ]

pentru Mihaela

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-11-08 | |

un gând cazut aiurea pe vrejul uscat al gurii

plesneste noaptea sub obrajii aprinsi

degetele îti dezmiearda inima sovaielnica a cine a

mai fost

mi-am asezat astazi gândurile în poala

sunt pline de litere ce se cer sacrificate

pe noptile bântuite cu pasi lini cu frica zvâcnind

a nu mai fi

în lumina oglinzii ti se dezlina trupul firav ca

într-o noapte fara stele

sângele trist zburda freamata ca un dus întors

noaptea si-a întins bratele e doar noaptea el

undeva dincolo de orizonturi

a trecut vârsta minunilor

lacrimile violete au doar gustul mirarilor

o data la sapte ani

îmi suflec sentimentele pâna dincolo de inima

crizantemele îsi rasfata risipa în culori

as vrea sa te stiu toamna aruncându-ti roadele

în cuibul unui piept dezgolit a iubire

muzica doar tu o auzi

când cerul molatec

te aseamana doar priviri

când buzele spera doar un surâs

când inima asteapta vorbe ciudate

când daruiesti celuilalt iubirea ce daruie în tine

când dragostea se spala pe mâini de fiecare

data

crezi în speranta vietii regasite

iubesti fiindca nu te poate iubi

doar în vise

asa

trec

zilele

Sovaielnic rememorez clipe din scoarta oglinzii

întoarse

poezie [ ]

pentru Mihai

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-11-08 | |

în zorii acestia locuieste o noapte

………………………………..

se prelinge în soapta pe ziduri si porti

uitându-se verde

în verdele ierbii

camuflata în ceata

jucând inimi la sorti

si-atingând cu tunet de purpura

cerbii

în zorii acestei zile înfloresc cuvintele cu parfum

de mosc

le stropisem de aseara în verde smaltuit cu pasi

marunti

inimile sovaielnic cauta de-a pururi înserarile

târzii

atingând cu tunet de purpura slovele m-as

întoarce fara vesti

doar zâmbetul firav melancolic a bunica

deschide spre rasarit

aripi

de la o vreme

am început sa-mi sterg de praf

sentimentele

cu regularitate

uneori le dau alt nume

sau le renumerotez cu grija pentru a le putea

gasi mai usor

peste o viata sau doua

de la o vreme sentimentele poarta mirosul

gutuilor rosiatice

alteori se poarta levantica la rever

cu bratele ma vei prinde cerc pasind peste

imagini un gând cazut de aiurea

m-am lipit de trupul unui nume de ceata

sovaielnic rememorez clipe din scoarta oglinzii

întoarse

o lacrima mare de aur

staluceste în noapte icoana din raft

ne vom întâlni poate

peste alte doua vieti

beat de oboseala fiecarei zile

ma târasc prin secunde ravasite

melc nebun proiectând viteza

pe un ecran panoramic

mi-e rau de bine

de tine

mi-e rau de bine

ma cobor acum în ierburile verzi

în ochii mirati cerul se rasfrânge

a fost odata când adunam nisipul în clepsidre

strabatând mirata… cât a trecut?

cu buze fierbinti am cântat soarelui

frunzele nerabdatoare danseaza a ecouri de

toamna

cuvintele oarbe se dezlina

primenind rândurile

ma trezesc mereu cu umbra prelungindu-se pe un

tarm

construind din clepsidre

castele de nisip

ai inchis cuvântul în bratele tale

n-am sa-ti scriu despre toamna

n-am sa-ti scriu nici macar

despre mine

am sa tac doar putin despre tot ce ne doare

si am sa ma-ntorc dinspre azi catre mâine

tinând-mi inim-n palme apoi

O voce se desprinde de mine

poezie [ ]

NOI(De)(zece)EMBRIE

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-11-10 | |

ma învatai pe de rost adunata într-un manunchi

de gânduri

nelinistea timpului mai poarta înca

amprenta sarutului în palme

floarea alba de cais îsi lasa visarea într-un

faurar

când mâinile aveau dezlegare la dragoste

trecuse demult nasterea din cuvinte care-ti

vorbeau pentru prima oara

ma joc poate daruiesc un motiv de gândire

Spui ca tu erai

tulburele fior

din roua nesecata

a diminetilor ce plâng

în roua ochilor

cei întristati de viata?

Erai primavara

din crezul meu,

suflarea ta de gheata

arzându-mi sub calcâie

curatul

Nu?

Înca mai caut…

m-am prins zdravan de mâna întinsa a vietii da

tu erai acolo: Eu sunt aici, te voi citi cu drag si

ma voi bucura de fiecare realizare de-a ta

picaturi tremurânde de lumina strabat de

departe prin vamile vazduhului

fa o rugaciune în linistea noptii ce zace în mine

lasa-l pe Dumnezeu sa se ocupe de tine de mine

de...

mereu e noapte si uneori e frig

si…te retragi la început de…

Toate au venit si vin aici încet.

Inima mea stie aceasta si murmura:

ziua nu-i rosie bruma nu-i rosie

râul nu-i rosu, drumul nu-i rosu

Dar toate se duc si se duc

spre ultima noapte

tacuta si rosie.

las în coltul buzelor lacrima cursa în visele lumii

balsam si binecuvântare

ghearele descatusate în curgerea timpului

armonizându-ma în verde

cuvinte

“Au...!” zicea… si –si înrosea degetul si-l ducea

la rana, iar rana se vindeca vazând cu ochii. Ce

bun ar fi fost daca ar fi ramas si ar fi trecut

cu degetul sau miraculos printre noi! Te-ar fi

vazut, … si ar fi spus « Au ! » si ar fi alergat

dupa tine. L-ai vazut pe …? … Era un spiridus

dintr-o alta lume, o moaca nu alta, si zicea

într-una : »hom, hom... »La plecare i-a zis lui …

: « hai » iar acesta : » ramâi », »Doare inima !

», « Si pe mine » !, « Ramân ...aici » si i-a pus

degetul pe frunte. Cred ca este important sa

ramâi undeva. Daca esti prea departe razbate

Brahms. Iar daca esti si mai departe, te

cheama sarutul.

Daruri lasate pe praguri de seara mângâiate de

rugaciunile lui august, când ciresele coapte si-au

pierdut mirosul, când zborul verde a ruginit a

toamna, ne vom pierde în timp…într-o seara

departe de lume cautând acel undeva si sensul

misterios al cuvintelor, lacrima mea de bucurie,

ajunge la tine tristete pentru ca te duci singur

la vânatoarea de lei…

Ai vrea

Sa ma ucizi cu senzatia toamnei târzii

frunzele sa-mi acopere sufletul cu moartea lor

Sa m- adapostesti între viata si vis

Si sa-mi arati cât poti rezista suferintei

Te mai astept un vis pitulata în zâmbetul ochilor

si tip s-aprind scânteia sperantelor pierdute

golul pustiului din tine

steaua noastra

sa nu stinga

Ai vrea

Stiu

Dar nu poti

Am vrea

Stim

Raspuns la o scrisoare nescrisa - tu nu iubesti un

om, ci... Absolutul. Poate vrei orizontul ce

nicicând nu se poate atinge, oricât te-apropii de

el se-ndeparteaza odata cu tine…. cuvinte vrei?

poftim cuvinte! Ma întreb daca nu sunt eu cel

strigat? Nu se poate, fiindca eu te-am

descoperit strigând deja dupa cineva… Mi-ar fi

placut sa ma laud... poate criticilor mei si sa le

spun asa fara nici un dram de politete: baaaaaa,

stiti cine sunt eu? pe mine ma iubeste o

printesa, baaaaa... Printesa Cuvântului!\"

Zi de noiembrie

poezie [ ]

învat sa numar într-o joaca de... matur

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-11-15 | |

ne-am închis în somnul târziu al toamnei

stateam fiecare în pragul inimii

ne azvârleam mâniosi nisip în ochi

memoria de la castele la flori

o îngramadisem într-un singur pahar

am pus la încercare cerul flamând de raze

sentimente ce trebuiau sa cada dezlegate

cu fiecare zi dezolam cuvintele

strabateam în adieri destinul

legam o noua priteneie

Lasa-ma sa te ridic sa te port pe brate

poezie [ ]

zile si nopti închinate scorpionului

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-11-28 | |

starea de nebunie e prelungita într-un om

sanatos

soarele nu se mai complace în variatiile cosmice

socialul perturbeaza iubirea si legea morala din

noi

se diminueaza constiinta la cumpana dintre ani

razbunare pe clipa ce urma sa vie

Dumnezeu moare cu orice secunda fara sens în

împaratia fantastica a misterelor

vrei eternitatea dincolo de darul acesta numit

viata

cetatea sfânta a ierusalimului nu mai coboara din

cer

sensul calatoriei tale devine o înfiorare un fum

numaratoarea începe de la doi

pe malul celalalt ochiul icoanei ramâne blând

Eu sunt lumina lumii

Cine vine dupa Mine

Nu va umbla în întuneric

pictural asezi într-un pahar tristeti izolare si

teama de moarte

sa-ti sculptezi interiorul pestera ca într-un lichid

te topesti plutire

crezi ca merita sa te interiorizezi ca lemnul de

santal în noaptea umbrita de duhuri

somnul lumii nu e pentru vârsta aceasta

tot în aceasta zi ti-am colorat sufletul cu

lacrimile rastignite ale inimii

ce dorinta ti-ai pus atunci când iubirea purta

numele noastre

al ei al lui al meu nu mai exista demult pentru

tine…

de ce din nou plâng ma sugruma lent privirea-ti

de gheata

o noua întâmplare ti-ai decorat suflarea doar cu

spasme

pupilele privesc albastru spre un timp care nu mai

este al tau

cineva te îndeamna hai bea bea bea tot respira

si ultima picatura

nu-ti mai apartii

La tâmpla unei nopti

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-12-14 | |

mai muritoare decât acum inima mea nu s-a

simtit niciodata

din noaptea noastra mi-am cladit departarea

pe linia vietii mi-am asternut un punct în

întuneric

era masura jumatatii dintre tu si eu

voi aseza lumina dintre mine si tine sa pot uita

calea înapoi

visul curcubeului mi-a posedat convingerile

nevinovat e totul

noi reînodam într-un fel vesnicia

traiesc viziunea iubirii aflate dincolo de

neîntelesul din mine

umbrele coboara ca în noaptea Sf. Andrei

sa te pot avea macar într-o singura imagine

te voi prinde printre degete vom saruta împreuna

talpile norilor

de câte ori nu am rasturnat pamântul spre cer

nu te teme

reinventeaza-mi zborul

Numai cu gândul te ating

poezie [ ]

Râsul tau seamana cu lacrima unui val în fata

oceanului

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2005-12-15 | |

nu vreau sa te vad în noaptea asta asteptând

scâncetul unei nasteri

doar basmele se pot revarsa asupra coplariei la

ceasul ce bate noaptea jumatate

e o poveste într-o lume reala cu mânecile

suflecate pâna la inima

ma gândesc din când în când sa-ti sterg praful

de pe suflet si sa-ti spun

hei nu vii mâine la mine la masa sa adunam

dârele de lumina

sa putem împodobi bradutul cu globuri nebanuite

ca timpul sa se întoarca

nu îti voi vorbi astazi despre tristete nici de

plecarile din mine ci doar talmacesc viitorul

pe raza de lumina cazuta piezis pe semnul

ostenelilor noastre

azi am ascuns realitatea palpabila

hai sa iscam o sacra betie

tu astazi pui zenitul la încercare sa lege taina cu

sapte peceti cu doua jocuri si cu ragazul dintre

ele

uita-te la tine

zarea este spre rasarit iar strugurii dau sensul

vietii atunci când se jertfesc în pocale

e anotimpului sagetatorului ce acopera cu pletele

jumatati de suflet

îti voi zidi un labirint iar printre goluri voi scrie

temple cu coloane infinite

usile se vor deschide ca la un semn la strigatul

mamei între cele doua lumi

te zbati cu mâinile prinse de cordonul vietii

ce lunga a fost noaptea mama

în noaptea asta esti arhitect porti un nume

ti-ai irosit timpul în jocuri

hai sa punem în cumpana tot ce-a fost sa

nimicim toamna sub pasii omatului

din vale se aude zvon amagiri dintr-o clipa si alta

clipa întrezarita

mi-am pus sarutul pe linia vietii

la vârsta mea la ceasul acesta tinerii cântareti

întorc ulciorul pe roata de stele

îsi numara notele le aduna le înmultesc cu

temerile si târziu pe cealalta zare

în zi de miercuri spre joi prin sunet si cuvânt

la margine de lume si dincolo de noi nu mai este

decât-povestea

Ispit? temporal?

poezie [ ]

scris? împreun? cu N.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-01-12 | |

plutesc printre frunze fo?nind a toamn?

?i a cântec strivit sub copite de cerbi

îndemnându-m? s? fiu mai aproape de cer

cu amurgul dansându-mi pe frunte

noaptea m? cre?te a neg?sire

în scorburi de nesomn s?-mi ascund? privirea

str?in? de arbori m? caut în întuneric

scriindu-mi pe retin? lumina din zori

?i purtând pe umeri povara de stele

ochiul cel singur tresare arzând

a nelini?te oarb? între zodii lunare

tu aluneci ?i m-ascul?i doar un timp

prin gr?dini ?erpuind a ispit?

Testament pentru iubire

poezie [ ]

se împreuneaz? anii spre infinit

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-01-18 | |

undeva într-un loc anume oamenii m? uimesc îmi

al?tur pa?ii de pa?ii lor

fiecare cuvânt r?sun? sub clopot când se face

noapte ascult

uneori singuratic? înv?? bucuriile pe de rost

dorurile îmi strâmteaz? inima z?mislind vise

din zboruri prelungi nu se moare a?a de u?or

te aseam?n privirilor omene?ti cu vorbe ciudate

c? eu sunt un tu

corbii î?i las? le?urile prin smîrcuri ciugulindu-mi

albul ochilor

când voi fi departe s? nu m? cau?i decît în prima

îmbr??i?are

vei g?si umbra

Visarea cumplit? a dragostei noastre,

se-nal?? spre culmi de p?dure

ro?\', verzi ?i albastre...

te voi privi adânc când soarele dormitând r?sare

?i-am s? m? fac rou?

s? mor pe buzele tale cu ochii mira?i - can? de

lut

cît a trecut întreba-m?-vei doar cîntecul

p?mântului ?optindu-?i plecau

pe fruntea amurgului n?scu?ii din p?mînt

Ochi magic ce-ntreab?, ?i-arunc? r?spunsuri

de-o via??,

t?cere himeric?-n noaptea cu cea??,

hipnotic?-i raza, cea care în fa??,

i?i cade cu puteri zdrobitoare,

?i sfar?m? trupul în mii de gr?un?e...

s? te s?de?ti îmi vei spune între zi ?i noapte

î?i voi zîmbi în culori tremurate

sclipiri luminoase vor str?punge ecoul pe genele

nop?ii

dincolo de timp voi întineri voi spune în treac?t

un te iubesc

mi-am preg?tit îndelung acest festin s? m?

trezesc mereu ca umbra nocturn?

mai aproape de sufletul t?u

Tu umbr? palid? pe cer

nu vreau s? pieri

cu-n astfel de destin m?runt,

stingher,

de soare ?i de ler...

pe-a câmpului plete prin toate col?urile se strîng

somnurile nop?ilor nedormite

m? apropii de tine din mâinile tale îmi iau hrana

?i?nind dintr-un izvor curat

singur?tatea mea î?i va pierde r?bdarea iar

sufletul t?u se va trezi în noaptea timpurilor

eu m-am n?scut f?r? tocmeal? îmi vei zice

într-o copil?rie stropit? de s?ruturi ca un strig?t

într-o diminea??

e aniversare ast?zi… ?opte?te gândul

Vorbe?ti cu el în ?oapt?,

te aud ce spui...dar cine

e cel ce …

se mir? p?s?rile tulburînd lini?tea ?i nu în?eleg

cum poate fi atîta nemi?care

doar inima nevolnic? se-a?eaz? cup?

hai vino bea aici doar gândul î?i cânt? simfonia

dincolo de vise speran?e

?i-mi sfredeleaz? mintea – cale spre îndreptare

?i noi visam fil? cu fil?

tu azi te sim?i puternic nimic nu te fr?mânt?

cumplitele furtuni sub ar?i?a veri se vor strivi

nu crezi în anotimpurile reci,

?i a?tep?i s?rutul meu fierbinte s? te ating?...

...imagine...vis...dor

...oglind?

duios î?i aminte?ti de crengile t?iate

cu viers de lacrimi vînturi fantastice lumini

?i-ai modelat conturul înfl?c?rat de gânduri

în dezmierdarea trupului adormit de scliprea

rozelor parfumul ploilor

prin v?zduh furtuna amestec? norii

tot cerul e plin de mirosul anotimpului ruginiu

îmi voi zidi casa în inima ta vom sorbi din cupele

pline de vânt

e zi de n?scociri a unei na?teri ?opte?te vântul…

Dragostea exista numai prin prisme,

ale ro?ului incandescent..

gândurile bune sfioase amintiri uitate prin

cuiburile rândunicilor a?teapt? prim?vara

ve?tile cad de-a dura î?i pip?i trupul ca de

cea?? lic?rire de alb

din fiecare umbr? o calea?c? dorul c?lare pe

curcubeu de flori

e vârsta minunilor e vârsta adev?rurilor spuse

încet

nes?turate zilele se desfoliaz? zbor spre tine

e zi de s?rb?toare

Tr?ie?te prin adev?r omule,

c?ci numai astfel vei d?inui!

Timpul începe s? înregistreze...

iubire!

mi-am lungit bra?ele dinspre nord spre sud

poate aceasta e clipa când toate orele se opresc

la num?rul optsprezece

?i…te reg?sesc în starea de mugur clipocind a

prim?var? îndep?rtat?

mi-am scrumuit inima azi diminea??

cînd degetele ner?bd?toare î?i b?teau în geam

vreau s? te r?sf?? în culori

Arunc?-mi cristale,

din infinitul vorbelor nerostite!

ai avut pentru o clip? curiozitatea s? m?sori

distan?a dintre inimi

ai sim?it în palmele tale însetate cum se poate

bea cerul

ai cuprins cu privirea visele pierdute f?r? noim?

ai înv??at jocul de-a omul

f?r? dragoste greu se poate s?pa la r?d?cina

cuvintelor

te primesc în insula sufletului

Mi-e dor, floare de cîmp, de tine !

Ah...timpuri, locuri, fapte...

Toate s-au dus...

Da!Toate...

azi diminea?? când m-am trezit a? fi vrut s?

r?sar copac

s? po?i privi cum cresc ?i a?a în plin? iarn?

s?-nfloresc

în crengile mele s?–?i prinzi cercei de stele

s? te ca??ri dincolo de marginile vie?ii

se z?misle?te un uluitor început

a unui num?r de trizeci?i?apte de ori

Privesc-napoi spre tot ce-a fost,

?i nu-i nimic uitat de mine...

Cum a trecut?...nu ?tiu prea bine

încerc s? fac parte din timpul acesta

trupul mi se lunge?te imponderabil cad

lumina m? ame?e?te

?i noaptea alb? parc? n-o resimt

Cînd eu m? tu… tu niciodat? eu!

încerc s? fac parte din lumea ta când clipa

întinere?te

când umeri-mi robi?i de vreme î?i leag?n? timpul

strâns ca un m?nunchi cu sufletul de alb? lumin?

cu trupul cald ?i lini?tit în lini?tea singur?t??ii

din fereastra-mi înghe?at? rup v?lul timpului

Am s? r?mîn toat? via?a,

cu nostalgia buburuzei a?ezate în palm?,

cu bucuria lini?tii ?i-a p?cii,

cu sinceritatea c?ldurii suflete?ti...

voi umple golul acesta cu toat? inima mea

nu uita calea e plin? de ghimpi ?i de flori

fiecare zare ascunde o alt? zare

e timpul când voci nep?mântene î?i vor asculta

cântul

î?i vor însemna zborul

C?ci via?a ce e dat?, a fost un drum - c?rare,

?i ceea ce r?mâne... r?mâne ceva oare?

Un vis...

o bucurie...

sau poate o sup?rare...

?i totu?i... to?i avem un suflet...

?i o iubire mare!

Mereu spre...alt? zi

poezie [ ]

s? m? cau?i odat? cu timpul

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-03-09 | |

Pe undeva, printre copaci, de-asear? a nins cu

poeme

?i peste blocuri, care, î?i sting luminile mute.

Cineva m? caut? prin vreme

Erau parc? ochii t?i adânci.

Pe undeva, doar ploaia mai scrie câte-un cuvânt

Cu negura str?in? a somnului de mâine,

Vreau s? renasc, m?car ?oapt? s?-?i fiu

Sau poate un început de cânt.

Pe undeva, doar lacrimile se preling printre

cuvinte,

Ca tânguirea ce fierbe în adânc.

E doar un scurt popas, la margine de vis,

Când anii prind aripi de-a lungul umbrei tale.

Simbol

poezie [ ]

ai fi putut s? fii...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-03-13 | |

De-ai fi aici, m-ai mângâia - privire,

Din suflet mi s-ar risipi minciuna,

Copacii goi ar înfrunzi p?durea

Dac? ai fi!

De m-ai privi, mi s-ar topi tot gerul

Cu binecuvântarea-n mâini de ghea??.

Iar glasul meu cuptor topit în fa??

Dac? ai fi!

De te-ai gândi la mine totdeauna,

Din alte timpuri anii mi s-ar ?terge,

L?sând în cânt cuvântul s? ne-alerge

Dac? ai fi!

Noaptea nesomnului din mine

poezie [ ]

timpul e prea scurt s? te a?tepte

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-03-16 | |

O stânc? alb? îmi str?punge gândul

?oapte dau anii strân?i sub povar?;

Te na?ti cuvânt

?i m? biciui cu privirea-?i oarb?.

T?cerea mi-o împar?i în dou?, egal,

Ca o sabie a miezului de noapte.

Aprind o lumânare a timpului trecut,

S? po?i trece, leg?nat peste r?scruci.

Un munte cât minunile lumii

Apas? sufletu-mi închis,

Când, întrupat din gesturi ?i cuvinte,

Tu m? iube?ti cu ochii ?i fruntea albit? de dor.

Sunt floare târzie neatins? femeie,

Nepovestit? de mâini, amenin?at? s? piar?,

Sunt doar…o t?cere, dulce – amar?!

Cum oare, s? te cuprind? poemul acesta?

Te-a? întreba ce zici str?ine

poezie [ ]

...e?ti tu r?sfrângere-n oglind??

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-03-20 | |

Motto: într-o zi ai s? pleci f?r? mine

?i am s? adorm în via?? f?r? s? tr?iesc

dac? ar fi s? plec

voi lua cu mine toate nop?ile în care m? luminai

?i-a? d?rui doar sim?irea în via?a asta

schimb?toare

s?-mi spui atunci cum ai iubit femeia

cu firea ta mereu trec?toare

dac? ar fi s? plec

îmi vei scrie pe suflet doar o poezie

vei a?eza zilele r?mase-n neclintire

s? pot întinde mâna vedenie-n iubire

când dureros suspin? în glastr? orhideea

ce-ar vrea ca s?-?i vorbeasc? din timpul ce-a

trecut

ca o r?sfrângere-n oglind?

pe ape ve?nic tulburi

dac? ar fi s? plec

te-oi îmbr?ca cu mine

?uvi?ele pe frunte î?i vor c?dea rebele

?i poate o clip? te voi iubi-n ne?tire

pe drumuri unde doar iarba suspin? dureros a

tine

dac? ar fi s? plec

ramuri cu miros de fân

în clipocit de ape floare de tei

ne vom scutura în mâine ?i poate doar azi

încet încet s? nu ne prind? umbra

inimii cer?ind cuvânt

dac? ar fi s? plec

nu-mi pas? c? vei a?terne t?cerea

te-a? întreba ce zici str?ine

ia spune cum ai nimerit

nu e?ti cumva…

ce se dilueaza-n noapte

S? nu r?t?cim unul de altul

poezie [ ]

...iubirea palmelor

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-03-21 | |

parc? a fost mai ieri într-un vis întâlnindu-ne

ne scurgem via?a în clipe – nem?rginit? zare

între maree respira?ie tulbur?toare

mi-am pus e?arf? ro?ie

între un ieri ?i-un azi suntem noi

nu pretindem nici poman?

ci darul a?ezat c?u?

în palm?

mîinile noastre într-un alt vis se vor întâlni

în?l?a-vom turn pân?-n miezul cerului

dintr-o singur? inim? ridicându-se-n amurg

cu glasul lui tremur?tor

dorul

hai s? oprim noaptea întreag?

alergând spre chem?ri

nu e nevoie

nici de ferestre

nici de lan?uri

nici jertfa adusa drept obol

s? m? cuprinzi în bra?e

...ci darul a?ezat c?u?

în palm?

Ie?irea din anotimpuri

poezie [ ]

doar buze priviri ?i o pace adunat? în palme

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-03-24 | |

nici lumea nici infinitul nu mai poate visa

singur?tatea ne absoarbe-ntr-însa

doar vorbe ciudate ?i-o hain? îmbrac? un suflet

z?vorât în trup

m? la?i mereu pentru alte timpuri în noaptea

brazilor cerni?i de alb

doar buze priviri ?i o pace adunat? în palme -

nelini?ti precare

fiecare cuvânt clocot de uimire ascuns în lumini

risipite - minciun?

din care doar eu refac r?m??i?ele unui vis -

dezam?gire blestem

?tiu lumina obscur? cade din stele – pove?ti

enigmatice

deasupra noastr? doar cântecul ce-l port ca

semn de îngropare

cerul murmur? oniric – când nu mai ai timp totul

e zadarnic

gândul meu nebun la marginea anotimpurilor

limpeze?te clipa

în r?suflarea nop?ilor fo?nirea dimine?ii – spirale

de abis deschise

dincolo de noi destinul n?uc de disperare ne

fâ?âie prin vene limbi despicate

f?r? regrete f?r? plâns în ritm domol ca un

îmblâzitor de ?erpi – m? strângi la piept

minciuni cuvinte r?suflare scotocesc m?runtaiele

copilului din mine

lupii înh?ita?ii m?-mping sub t?i?ul coasei

f?cându-mi din prezent amurg

e greu s? schimbi cuvântul în inima ce piere

r?sfrângerea în ape nu doare

rostiri însângerate – eu nu am arme

soarele r?sare ?i peste buni ?i peste r?i

aminte?te-?i când vei privi pumnul acesta de

??rân?

c? nu demult

?i s-a a?ezat

c?u? în palme

Doamne în umbra Ta

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-04-03 | |

aveam nervii decupa?i în batiste – lacrimi

a? fi preferat patul acela s? r?mân? alb f?r?

conturul t?u

ne-am fi ad?postit prin scorburi s? fim

culeg?tori de flori

ne-am fi ridicat încet încet pe stânci în calea

timpului apus

pe timp nu-l doare suferin?a – ne-a prins în

capcan?

privirea a?terne amintiri precum rufele la soare

tu fiu al p?rin?ilor t?i undeva e prim?var? tu

chiar n-o vezi

liliacul pocne?te în ciorchine goliciunea cuvântului

tinere?ea st? în cale cu co?ul plin de clipe

nemuritoare

î?i caut? urmele

moartea ciule?te urechile înfuriat?

îi stric planul pizma? – m? iube?te cerul

crucea e pentru cei albi?i de vreme

for?a din mine se zbate fixez privirea spre Tine

întind palmele s? te cuprind – milostivire

timpanele îmi sunt zguduite de prelugirea

sim?urilor

rânje?te vesel? a?teapt? - dama în negru face

apelul

s? nu spui – prezent

într-o rafal? de s?ge?i îngerii te poart? pe

bra?e

întrerupe fugitiv neputin?a

Dinspre logosul f?pturii

poezie [ ]

descântec în oglind?

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-04-04 | |

poate c? exist? clipa când chipul ?i se r?sfrânge

în oglind? - era ieri

când celulele trag s? moar? înc? din mugure

spaima de a nu fi surprinse iubind

e timpul când scrisorile vin ?i pleac? uneori f?r?

r?spuns – vremi c?runte

prin sufletul ud cuvintele î?i înro?esc fa?a a roz

neatins de surâs

e chipul acela pierdut printre cire?ii în floare

m?surând z?d?rnicia încremenit?

e umbra p?r?sit? prea des cu sfial? ?i fric? de

soarele coborând spre ziua urm?toare

îmi despletesc gândurile – oglind? de-a

curmezi?ul vreau o b?utur?

poate cu ceva arome de mosc s? urc spre

nem?rginite ceruri

prin zidurile pustii timpul urc? s?turat de povoara

aceasta stingher? - via?a

s? m? întorci ca rodul sub brazd? printre undele

despletind goliciuni cuget?toare

ninge uneori molatec peste sufletul ag??at

cuvânt puzderie de veninuri

e doar o noapte r?stignit? pentru bucuria zorilor

ce o s? vin?

pe coarde de chitar? cântec leg?nat de fecioare

pe spinarea albastr? a de?ert?ciunii

ca o dulce bunic? întorc anii în culcu?ul de alge

pe aceea?i pagin? cre?te o întrebare

unde e bunicul a plecat demult pe c?ile profunde

– timp

îi surâde moartea pe chip

nu-?i mai bea tacticos cafeaua întorcând foaie

dup? foaie… cu gesturi senine

hai s? ne a?ez?m în fa?a sobei ?i s?-?i

povestesc despre mine!

Ninge!

cele mai frumoase pove?ti se spun iarna ca ni?te

restituiri de amintire

hai spune?i voi cei care purta?i timpul pe umerii

cum se moare într-o und? aurie

în pâlpâiri albastre printre lungi gene ale norilor

cu hainele zdren?uite de m?r?cini?

m? adun ca o legend? a veacului ce apune –

sufletul tresare

buze nestr?b?tute de c?l?tor

printre umbre r?t?cite

m? st?pâne?te un necunoscut fior – mi-e dor

sub inima ta

Prive?te o clip? spre nord ?i est

poezie [ ]

ne-am întâlnit într-un infinit de nou? spre zece

a lui aprilie

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-04-11 | |

m-ai cules dintr-un stop cadru

ai încercat s? une?ti punctele

pentru a face poduri peste ape

ne strecuram sufletele fotografii alb negru

ploua când îmbr?ca?i în negru ne apropiam

delirând alte timpuri

îmi spuneai

am îmb?trânit cu un secol de nop?i ?i zile fripte

nu mai conjug verbe eu tu el ea noi voi ei ele

acum în?eleg unde se scurg rândurile de mijloc

în mâinile ce s-au reg?sit

îmbr??i?are

hai s? dezgrop?m talantul

s? ne rug?m Domnului

s? nu mai treaca zilele frumoase pe langa noi

tu semnul exclam?rii într-un col? de zi

a?tept s? se umple luna

pe cele dou? maluri de amurg

ce spui c?

am pierdut cuvintele în mun?i de t?cere

ne vom lua infinitul petrecere de-o noapte

de sub plapuma zorilor p?s?rile ne vor cânta

simfonia

e de ajuns s? ne intâlnim undeva lânga amurg

Iubire

Era o diminea?? alb? de prim?var? ambigu?

poezie [ ]

libertatea cuvântului

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-05-03 | |

mi-adun în palme zilele de când nu ne-am v?zut

le a?ez de-a dreapta ?i de-a stânga inimii

apoi fiecare cuvânt ?i nea?teptatele speran?e

te a?tept devenind silab? în necuvinte

hai s? ne juc?m pe arcul timpului

tu îmi vei picura roua ochilor pe buzele însetate

de dor

eu da eu î?i voi d?rui sufletul înf??urat în

e?arfa cea ro?ie

m?car a?a s? ne reg?sim

eu stânc? tulburat? de fiorul c?ut?rilor tale

tu aproape real vei rosti dezlegarea la f?ga?ul

apelor

ne vom aduce aminte de noaptea nesfâr?it? cea

dintâi

cu cântec la ferestre

doar t?cerea r?mâne fidel? între noi

nici nu-?i închipui cîte motive a? avea pentru

poezia aceasta

î?i voi lua dreptul la singur?tate

voi s?di în ea tulpini ce-?i vor c?uta sâmburele

te a?tept s? m? treze?ti în zori s? z?mislim în

palme

întoarcerea la tine

hai m?car azi s? ne iubim într-un decor de

cea??

figuran?i s? ne fie doar iarba ?i florile

rostogolite sub trupuri

de pe un mal pe altul

S? spargem zidul care ne desparte

poezie [ ]

...?i vom rena?te undeva spre var?

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-06-05 | |

am încercat toate cuvintele s? v?d care ?i se

potrivesc

?i le-am a?ezat în poeme în proz? iar apoi pe

buze

erau de celalalt? parte de tine doar semne

tip?rite indescifrabil

vreau s? te pot schimba s?-?i arcuiesc privirea

pe râsul meu de copil

s?-?i împart gândurile s? le pot desena pe

degete în acorduri de stele c?z?toare

?i poate p?rului s?-i întind grijile a?a cum îmi

place mie s? merg descul??

m? plimb desigur f?r? tine aud sunete ciudate

m? alint cu gândul aiurea c? cineva acum aproape

de nori

m?car o clip? îmi cuprinde inima s? pot sclipi în

privirea cameleonului

triste?ea cerului se revars? peste norii care î?i

st?pânesc plânsul

spun vorbe dar nu le aud a? vrea s? ?ip dar m?

scap? o voce

azi doarme cerul...?i orele se deap?n? pe gheme

u?or de?irabile

e ciudat c? ieri e ca ?i ast?zi sîngele î?i caut?

f?ga?ul îmi face semne de nelini?te

drumurile sunt ca un mister unde pa?ii caut?

transfigurarea aripilor

e-n plin? zi dar visele ca ni?te himere pustiesc

cununile crescute peste noapte

m? voi alinta la noapte poate în lumina infinit? a

mîng?ierilor

si miraculoas? cu ro?ul descojit niciodat?

întîmpl?toare se va vântura deasupra noastr?

speran?a care se d?ruie f?r? s?-?i arate

goliciunea

întoarcem anotimpurile spre alte sensuri s?

plângem de întreaga bucurie

vom mai p?stra lacrimi pentru o nou?

transfigurare

La margine de drum îmbr?cat? în negru inima î?i

cânt? durerea

poezie [ ]

a fost sear? ?i apoi...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-06-12 | |

nu mai a?tept nimic mi-ai sugrumat pân? ?i

t?cerile nu mai pot pleca

ma plimb pe holurile labirintului cu traume pe

sufletul dezl?n?uit în imagini

cine m? mai poate vindeca de aceast? boal?

numit? curv?

nu mai pulseaz? în mine dec?t a?teptarea

r?stignirii

oare sunt eu cea care-a tr?dat?

parcurg acum cu încetinitorul filele acestei zile

m-am oprit la ultima

e ora n?lucirilor când fantomele poart? cununi de

lauri

printre verdele copacilor ?i se prelinge umbra în

c?utarea celui ce nu va mai fi

nici m?car zefirul dup? ploaie nu mai roureaz? cu

mirosul noaptea

de ce trebuie s? ucizi în tine toate direc?iile de

ce firul lamei s? dispere gândurile

mai bine spintec? disperarea ?i o a?eaz? sub

talpa nep?s?rii

speran?a salv?rii agonizeaz? las? timpul s? se

nasc? odat? cu tine

pe scena vie?ii suntem doar actori mai tresare

din când în când o inim?

se mai deschide undeva o poart? - preludiu a

unei noi zile

zorii ridic? în fiecare zi cortina - jocul ne

apar?ine

dincolo de noi o coloan? a infinitului iar mai jos o

poart? a s?rutului

hai s? c?l?torim prin noi de-a lungul ?i de-a latul

?i s? ne oprim la margine de suflet

s? îngrop?m disperarea ?i s? l?sam cuvintele s?

ne vorbeasc? altfel de cum ?tim noi

ca s? nu ne sfâ?iim de vii mai bine condamn?m

moartea la col? de strad?

s? p?c?leasc? doar ropotul cailor nebuni

e doar prima cotitur? a vie?ii

Frântur? de suflet

poezie [ ]

darul meu la trecerea spre o nou? zi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-06-14 | |

am adunat toate cele din urm? ?i cele de azi ?i

cele de lep?dare

mi le-am pus în c?mara inimii s? vii tu Doamne –

spore?te-mi credin?a

deschide-mi larg bra?ele s? v?d lumina cea

d?t?toare de via??

îmbr??i?eaz?-m? ca pe fiul r?t?citor – am gre?it

la cer ?i înaintea ta

a murit inima mea întru a?teptare - piatr? de

poticnire

întâmpl?ri rânduite ?i potrivite anume strânse

m?nunchi pentru mine

te iubeam întru ascuns Doamne – m? înt?rea

dorul întru Tine

mi-ai dat s? aleg cuvântul ?i i-am dat alte

în?elesuri

m? dest?inuiam vântului f?când pauze printre

gânduri

lini?tea ?i frumosul îmi erau m?sur? – ?oapte ce

abia le rostesc

r?st?lm?cind adev?rul

Medita?ie

poezie [ ]

pentru sufletul t?u

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-06-17 | |

cheam?-m? întru loca?urile tale Doamne

acolo unde p?s?rile ?i-au f?cut cuib z?mislind

alte vie?i

dep?rteaz?-m? de valea plângerii ca

binecuvântare a mîinilor tale

d?ruie?te-mi via?? s? m? pot veseli întru

graiurile gurii Tale

s?rut?-m? cu pacea drept??ii spre adev?r ?i

bun?tate

pleac? urechea Ta c?tre inima mea din necazul

meu m? scoate

Tu Cel ce faci minuni vesele?te-mi privirea cu

mângâierea palmelor Tale

ru?ineaz?-mi nep?sarea f? semne spre al

nou?lea cer – în?elepciune

zide?te-mi nemurirea ca o cump?na a drept??ii –

Crucea Ta!

A? vrea s? ies din cuvinte

poezie [ ]

...?i în miezul zilei doar pentru tine

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-06-18 | |

îndurare pune pe chipul meu dis – de - diminea??

în rodul bun ?i deplin

cristal de ape s?-mi fie inima Doamne – mut?-mi

mintea la cer

râuri de pace s? veseleasc? plânsul meu ca o

dulce povar?

bucurie din sânul mângâierilor tale voi sorbi ca o

tain?

scoate-m? din timpul acesta în?el?tor

lumineaz?-m?

împac?-m? cu jertfa crucii – dorul de tine

aproape s-a stins

îmi aplec genunchii s? te po?i rev?rsa în mine cu

numele meu

sub umbra Ta Doamne eu îmi g?sesc odihna –

cunun? a înfrân?rii

ca o tor?? coasta Ta va lumina în noapte – mi-a

pl?cut întotdeauna zborul

Imagina?ie delirant?

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-06-21 | |

mi-e sufletul prea alb pentru iubirea aceasta

zidit? în vânt pe la r?scruci de vremuri

rostogolindu-se pe templul trupului îngenuncheat

minciuna caut? lumina

cer n?ruit printre degete pe e?afodul gândurilor

rebele

sub zidul întunecat drumurile se risipesc

disperate

glasurile de dincolo veneau în rotocoale pomenind

un nume

înd?r?tul inimii era doar o gur? întredeschis? ce

ascundea jivinile întunericului

moarte-s cuvintele ?i amintirea clipoce?te în ape

str?vezii

muntele ?i-a ridicat dep?rtarea drept steag de

pav?z?

doar o umbr? pe potecile unor sensuri str?ine

Pri-Veghere

poezie [ ]

Ionu? & Maria nisipindu-se-n adâncuri

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-06-28 | |

Bun este Domnul cu cei ce inima-?i revars? Dar

cugetul nedrept??ii nisipit în adâncuri

frâng?-se-n oase de sânge

dezleag?-mi întru cele nevinovate mâini s? te

înlemnesc în icoan?

str?bate cu limba mea p?mântul ca un murmur

de izvoare

prime?te întru slav? gândul îndrept?rii

cu strai de cur??ie s? poposesc sub clopotul

vecerniei

dezmiard?-m? întru n?dejdea credin?ei

de mi s-or toci genunchii vor r?mâne r?d?cinile

înfipte

sub lemnul crucii Tale

De azi m? îmbrac în albastru

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-08-02 | |

ne-am trezit dintr-o frumoas? poveste înl?n?ui?i

la r?scrucea timpului

furtuni de cuvinte nemângâiate presimt nebunia

palmelor

nu mai este timp de r?t?cit dincolo de mun?i

mânjim cu buzele un s?rut firav ca floarea

prim?verii

r?v??ite degetele caut? c?r?ri ghemuite sub

inim?

albastrul dezmiard? umerii curgând alene peste

iubirea mea întreag?

c?l?re?ii timpului ard noaptea la culesul roadelor

ma la?i s? ?erpuiesc singur? drumul iubirii

te g?sesc izvor ce susur? dorin?i în noapte

însetat? beau cerul ochilor t?i umplându-mi inima

de sfiiciune

deschidem împreun? c?i tainice spre fructul

mu?cat între timp de altul

vers pierdut în golul t?cerii peste necuvintele

trupului

e noaptea labirintului e noaptea luminii

nu sunt Ariadna s? te c?l?uzesc c?tre cruzimea

clipelor ce zboar?

ci mai curând o Penelopa ce a?eaz? într-un co?

doar poame coapte

fantomatice orele se colorau în albastru

din când în când ca o clipire m?tasea dezgole?te

zigzaguri indecente

gândurile prind zbuciumul de miaz?-noapte

colorându-l tot albastru

întind mâna s? rânduiesc zorii timpului trecut

cu îndep?rtatele apropieri ale orbului descoperind

culori

se na?te o nou? zi pe pânza de p?ianjen

ochii t?i r?mân larg deschi?i tulburând adâncurile

pierdu?i în z?pu?eal? vrem s? în?elegem rostul

s? î?i po?i pierde propria identitate pentru a te

rena?te din nou b?rbat

imaginea ta reflectat? în oglind? m? prive?te ca

o gravur? medieval?

chemându-m? prin propozi?ii simple

tavanul ?i el albastru ne vegheaz? discret

sunt eu sau doar un alter-ego proiectat? dincolo

de gânduri femeia-copil

poate femeia din noaptea timpurilor sau poate o

form? simbolic?

retr?im actul crea?iei

tu exi?ti sau te-am alc?tuit din întreb?ri înc?

nespuse?

m? adormi alergând de-a curmezi?ul zorilor

la cap?tul unei lumi f?r? anotimpuri

Pentru mine e?ti asem?narea noastr?

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-08-02 | |

sunt tot la fel cum tu m-ai cunoscut – explozie

de vânt ?i pâine frânt?

doar poate cu o clip? mai matur? în hohote

mirate n?praznice talazuri

iar alteori adun triste?i neostoite aidoma timpului

ce îl petrec

de-ntorci o fila dep?rtându-?i pasul descoperi

melodii ciudate

ce vin ca plânsete în calde suveniruri

e amintirea oarb? ?ip?t ce nu uit?

al inimii ghem ce sfâ?ie poeme scurte

durerea mi-a deschis ceasornicul ce bate-n noi

zboruri de aripi rupte la temelia nim?nui

hai sa ascult?m adâncul ce-n suflet înfrunze?te

chemarea mea ce cânt? pentru noi

cu-nfrigurare retr?iesc fiori de foc de ghea?? –

drumuri pierdute

de vei voi spre r?d?cini s? mergi cu ochiul auriu

tu m? prive?te

eu nu mai pot s? fiu când nu mai sunt

s?-nal? sub pa?ii ve?niciei o rug? s?-nviorez tot

cerul

s? mirui clipa ce pârguie albastru de dincolo de

nori

mai lasa-mi timp sa-ndes în inimi nemurirea

izvor de ap? vie cuvântul ce-l transcriu

* pentru cea mai bun? prieten? - SirolF

Bucur?-te Marie !

poezie [ ]

rug? de ziua Fecioarei

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-08-15 | |

auzi-m? Doamne întru rug?ciunea mea din

adâncuri necunoscute

spal?-m? întru dreptatea ta

noaptea asta toat? scruteaz? nelini?tea dorului

adu-mi aminte de faptele mâinilor tale în

rev?rsatul zorilor

tinde-mi mila ta spre inima-mi încremenit?

dincolo de obloanele trase

d?ruie?te-mi bun?tatea cuvîntului ca da s? fie

da ?i nu nu

îndreapt?-mi privirea spre icoana numelui meu

printre frunzele ro?cate ale amurgului

sloboze?te-mi Fecioar? puterea ta întru nevoi

s? uit labirinturile

în stihuri te voi cânta o Maic? a Cuvântului

în anotimpuri de cle?tar d?ruie?te-mi lini?tea

Fiului T?u

cu taine bine rânduite ca r?suflare a nop?ilor

mele

pricina bun?t??ilor izvorâ?te în sufletul meu

Maica lui Dumnezeu

revars?-?i privirea peste noianul dezn?dejdiilor

ne?tiute de nimeni

vindec?-m? de mâhnirea întrist?rilor prin care

alearg? timpul

cântarea Aliluia s? p?trund? ca o sabie în

sufletul meu

înfiaz?-m? tu maic? ?i f?-m? p?rta? crucii

Glasul celui care strig? în pustiu

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-08-29 | |

prooroc zugr?vit înainte-merg?tor

mai presus de cei n?scu?i din femeie

cel ce a s?ltat în pântece la vederea Fiului

dumnezeiesc

bucur?-te cel ce cu în?elepciune ai locuit în

pustiuri

cel ce ai trecut peste hotarele firii botezând pe

Hristos

preg?tind în semn de cur??ie la apa Iordanului

c?r?rile neumblate pentru dreptate

bucur?-te b?rbat sfânt ?i drept ce cu putere ai

mustrat pe Irod

împ?ratul desf?t?rilor rob al patimilor batjocor?

a sângelui

capul pe tipsie fiindu-?i pus a fost darul

voluptoasei Salomeea

trofeu înc? sângerând primit de bra?ele

desfrânatei Irodiada

la osp??ul ucig?tor în zi aniversar?

r?spânde?te tu ast?zi harul miraculos s?-mi auzi

suspinul

s? pot fi p?rta? al cur??iei inimii înecând vorbele

r?ut?cioase

înva??-m? chipul nevinov??iei îngere?ti din râsul

copiilor

bolile suflete?ti izb?ve?tele cu sabia bun?t??ii

tale

s? tresalte de bucurie mâinile a rug?ciune

Undeva între lumi

poezie [ ]

se dedic?

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-09-03 | |

Trecere prin preajma zilei

poezie [ ]

omedeto gozaimas Lucia!

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-09-07 | |

nu sufla?i o vorb? vreau ca fiin?a s? zâmbeasc?

s? odr?sleasc? mireasma vie?ii dincolo de

Hokkaido Kyushu ?i Shikoku

ca iarba în plin? prim?var? acolo pe dealurile

Repedei

buzele tale au strâns rozele gr?dinilor japoneze

parfum slobozit în cupele de vânt

mâinile ca o org? în templul p?cii eterne

deschid fereastra cu mirosul ei alb

dincolo de marginile vie?ii – z?misle?ti amintiri pe

cerul proasp?t

legate cu fire nev?zute de ora?ul celor ?apte

coline

uneori stele cad pe cre?tetu-?i precum

cântecele poe?ilor

leg?mânt în ?ara soarelui r?sare

î?i cânt? azi cu mii de strune: ai?hiteru!

Bucur?-te stâlpul fecioriei

poezie [ ]

La Na?terea Maicii Domnului

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-09-08 | |

Ioachim din neam împ?r?tesc cu daruri îndoite

desf??urându-?i inima

împodobind cu lacrimi Altarul c?tre Dumnezeu

cerea rod pântecelui Anei

z?log din darurile sale PreaÎnaltul i-a d?ruit-o

pe Maria

bucur?-te care de proorocii ai fost vestit?

fecioar? - Isaia Ezechiel Ieremia…

împ?r?teas? e numele t?u îmbr?cat? în hain?

înfrumuse?at?

N?sc?toare de Dumnezeu – minune tulburat? de

glasul arhanghelului

Bucur?-te!

ca pruncii f?r? r?utate s?-mi fie inima

neîntinat?

cadelni?? de r?bdare blânde?e iubire ?i mil?

u?a milostivirii deschide-mi-o s?-?i cânt cântare

Aliluia!

puterea duhului s-a pogorât peste tine Ev?

cur??it? de p?catul neascult?rii în?l?ându-te ai

acoperit zorile

pântecele t?u a ?esut trupul Cuvântului Nen?scut

– t?ria pizma?ului

ca deschiz?toare a dumnezeie?tei împ?r??ii ia

aminte spre noi

revars? mai presus de fire maic? ce ai împletit

bucuria cu sabia

izvor purt?tor de iubire peste toate marginile

lumii

dar al vindec?rilor nesecat? piatr? ce dai via??

celor înseta?i

cea ce umpli de bucurie inimile noastre

pricinuitoare a bun?t??ilor

Fecioar? de Dumnezeu aleas? mai presus decât

heruvimii ?i serafimii

Bucur?-te!

De vrei s?-?i alunec în bra?e

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-09-20 | |

timpul mi te împarte undeva spre centrul ??rii

acolo unde poate doar Sfântul Gheorghe

închenuncheaz? peste cuvinte într-un cântec de

râs în doi

aceast? noapte a purit??ii tainice o deschidem

împreun?

deasupra dimine?ii albastre din care va ie?i

lumina

hai s? strivim ploaia în mii de f?râme ?i s-o

a?ez?m

în mirosul fructelor coapte

vei vrea s? dai visului form? s? m? implore cu

priviri de b?rbat

în seara aceasta s?l??luiesc în mine z?pezile unui

anotimp

hoin?re?ti peste obrajii mei ?i te opre?ti undeva

în col?ul gurii

iar cerul meu e mult prea albastru e ca o t?cere

în tain?

m? pot d?rui

ca într-o rug?ciune

Împ?r?teas? a toate ocrote?te-ne!

poezie [ ]

icosul zilei

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-10-01 | |

în biserica din Vlaherne f?ptura cerului ?i a

p?mântului

ridic? neîncetat? rug?ciune bucur?-te!

heruvimii ?i serafimii te prosl?vesc Împ?r?teas?

apostolii te pream?resc cu imnuri de veselie -

Aliluia!

fii pov??uitoare întru potolirea mâniei

d?ruie?te-mi oglinda drept??ii ?i minte

des?vâr?it?

lumineaz?-ne cu lumina cea neînserat?

adumbre?te veselia cerului în inima noastr?

izgone?te patimile din sufletele zdruncinate de

griji

aprinde dragostea s? rodeasc? în cele ce nu sunt

pogoar? roua binefacerilor tale Fecioar?

bucur?-te ceea ce ne umbre?ti cu cinstitul

acoper?mânt

goli?i fiind de faptele cele bune!

Izvorâtorului de mir

poezie [ ]

fil? de acatist

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-10-26 | |

Maximian împ?ratul l-a chemat întru voievodatul

Tesalonicului

mare i-a fost surprinderea c? mo?tenitorul de

averi

î?i petrecea timpul în slava lui Hristos pe

arhangheli luminând

izvorâtorului de mir slav?!

înfrico??tor al demonilor gravitând o alt? lume

osta? viteaz al cetelor cere?ti cheam?-m? pe

nume

împ?r?itor de bucurii reînviaz?-mi aripile trudite

înc?lzindu-mi gîndul la realit??ile vie?ii

bucur?-te c?mar? luminoas? întru Hristos!

cel ce l-ai îndemnat pe Nestor cu semnul

biruin?ei

întru moarte pedepsindu-i mândria lui Lie

alinat de cântarea Aliluia

vesele?te-te întru dragostea lui Hristos!

str?puns? fiindu-?i coasta întru patima

Mântuitorului

cunun? îngereasc? ai primit

t?m?duind cu sângele t?u bolile trupe?ti

bucur?-te întru izvorârea de mir

fericite!

Ce spuneai c?-?i sunt?

poezie [ ]

nimic din ceea ce spui

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-11-01 | |

M? caut în mine sih?strind cuvinte

?i m? prefac c?-mi sângereaz? a inimii durere

Pe drumuri r?t?cesc pierdut? spre niciunde

În noaptea dinainte reînv??ând s? tac

M? caut în mine sfredelind trecutul

?i îmi prefac în lacrimi o zi o noapte…

E costul nerostirii iubirii ce o sim?i

Închis? de-a pururi în inim? str?in?

M? caut în mine reînv??ând s? fiu

Hieratic semn pe-al timpului mi?care

?i poate-ntr-un târziu în lutul f?r? chip

S? m? g?se?ti cuvânt a?a cum a? fi vrut s?-?i

fiu

M? caut în mine redefinindu-?i ochii

?i zâmbetul perfid schi?at de linii

S? nu m?-npiedic de propria-?i fiin??

?i s? te uit precum amurgul a zilei str?lucire

M? caut în mine cu noi retr?ind timid

Pluralul r?t?cirilor în doi

La margine de via?? s? nu ui?i a scrie

C? m-ai uitat cu mult înainte

De când spuneai c?-?i sunt

Te cunosc femeie dincolo de obsesia iubirii!

poezie [ ]

petrecere-n trei

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-11-02 | |

te caut femeie dincolo de obsesia iubirii chiar

dac?

ziua aceasta s-a cr?pat la col?uri într-un azur

de singur?tate

tu trebuie s? ?tii cum îmi picur? în cre?tet

ecourile toamnei târzii

din pântecul ei pe pere?i mi se scurg amintirile

unui noiembrie n?scut în plin? var?

am rostogolit ro?ile silabelor s? te pot g?si

printre cuvinte altfel de cum vrei s? pari

înainte s? se fac? lumin? am a?ezat poemele

tale în tablouri discrete mimând ??rmurile

mediteranei

e toam? târzie undeva o p?dure de fagi îmi

spunea c? te la?i uneori prad? viselor sub perna

zilelor

te ademenea ruginiu chipul ho?ilor de slove s? te

a?eze cuvânt între dou? coper?i

cu cre?tetul în nori ?i pasul sigur r?stigneai în

fiecare toamn? frunzele în geamurile casei

s? fi fost tu femeia p?durilor de pe colinele

mun?ilor ce-?i rev?rsa iubirea în pletele

b?rba?ilor

sau poate strig?tul ne?tiutor peste prag ce

înmugurea drumuri spre sud ferecat în versuri

înc? nescrise

femeia exaltat? în iubiri obsesive se desface din

noapte unduioas? senin? ca un cire?ar

nu nu e?ti tu femeia aceea chipul t?u cuminte se

ascunde în propria-?i umbr? sub cerul cald de

var?

e?ti poate femeia pictat? în falduri de

primadon? unde soarele î?i culca obrazul

desenându-?i sub pleoape valurile sparte

cineva îmi spunea s? te caut în mirosul de iarb?

acolo îmbe?i vraja ispitelor

tu mi-ai spus întinde mâna ?i am întins mâna

s?-?i cutreier gândul sub r?d?cini de cântec

îmi spuneai sunt o femeie lunatic? cu fruntea de

var cu criv??ul pe pleoape

sau poate o stânc? ro?ie ars? de soare ce

ademene?te cu s?ruturi cocorii spre înalturi

te cunosc femeie peste mijlocul t?u ?i-au prins

pesc?ru?ii aripile mimându-?i ?oldurile ca într-un

dans

e?ti prins? definitiv în valurile toamnei

înf??urat? în m?t?suri viclene zburdalnici te

s?rut? fiorii unui alt anotimp

plutesc în aer arome de toamn? târzie un pas ?i

cu altul fac dou? zile de via?? într-una

te cunosc femeie cum nici nu-?i închipuie luna

zâmbe?ti la fereastr?

vineri mama î?i dormea somn întreg între perne

r?spundea la întreb?ri l?sând durerea s?-i

decupeze

în trup fluturi de purpur? eu scânceam

mi-era foame de carnea tuturor cuvintelor

ce ma r?sturnaser? în lume

La marginea zilei

poezie [ ]

pentru numele t?u - Carmen Mihaela

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-11-08 | |

înainte de toate

zorii î?i deseneaz? chipul în lumina difuz? a zilei

curcubeu de culori se reflect? peste ve?mintele

de s?rb?toare

a?ternute peste sim?urile f?pturii

cu ro?u e surpriza ce se înghesuie

sub buzunarul de la piept

strecurat? în trupul firav

în fiecare diminea??

mîinile tale pierd ?irul zilelor ?i danseaz?

peste privirile întreb?toare

pe o muzic? difuzat? în surdin?

prea des peste fântânile f?r? fund

dragostea te caut? în urma l?sat? peste albul

cear?afurilor

ochii t?i privesc doar spre efemerul

de dincolo de cuvinte

construie?ti ziduri de aburi

pietrelor le dai trup comun

înve?mântându-le în poeme

tocmai acum î?i place s? prive?ti

r?sucind mereu chipul necunoscutului luminat pe

jum?tate

orice lucru te respir?

buzele mereu însetate de în?elesul sângelui

î?i doresc o fâ?ie de realitate

Au r?mas doar mâinile care se strâng ?i se

mângâie

poezie [ ]

în glasul ro?ilor de tren

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-11-10 | |

via?a î?i urmeaz? cursul firesc

miezul nop?ii poate îl voi reg?si mâine

?ip?tul inimii îndr?gostite trece peste miracolul

grani?elor dintre ani

mi-am pierdut umbra

dragostea învinge de fiecare dat? ra?iunea

chiar dac? neîncetat î?i schimb? culorile

indiferent de mi?carea filozofic? a timpului

nu trebuie s? cerni nisip în b?taia vântului

visele zvâcnesc doar la rev?rsatul zorilor

teama c? într-o zi te voi pierde mi se p?rea

bizar?

via?a ne va r?scump?ra clipele undeva spre

amurg

mereu vie mereu proasp?t?

m? voi c???ra pe zidul nevolnic

voi p?stra cu for?? lumina realit??ii

universul întreg se pr?bu?e?te

voi distruge semnele voi descuia tainele

palmele noastre goale vor sim?i prezen?a

arz?toare

a mâinilor reunite declarându-?i iubirea

între dou? drumuri

a? fi vrut s? plâng ore în ?ir dar nu g?seam

motiva?ia

sufletul sfâ?iat în mii de f?râme

gone?te tânguirea preamultelor lovituri

nu c?uta s?-mi descifrez privirea

numai eu pot plânge f?r? lacrimi

***

via?a î?i urmeaz? cursul firesc

dragostea învinge de fiecare dat? ra?iunea

teama c? într-o zi te voi pierde mi se p?rea

bizar?

universul întreg se pr?bu?e?te

a? fi vrut s? plâng ore în ?ir dar nu g?seam

motiva?ia

nu voi nega niciodat? iubirea

te voi iubi chiar ?i atunci când nu m? voi gândi

Iar când odat? vei citi

poezie [ ]

pentru Nicole

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-11-17 | |

frunzele se-arat? la margine de cale

în str?lucirea clipei dinspre ziu?

tu e?ti senin? ?i clar? în privire

precum luna plin? pe cer r?sare

?i te cunosc femeie mereu copil la suflet

?i-au închinat b?rba?ii puzderie de versuri

în noaptea ce parfumul ?i-l revars?

?i totu?i azi... vreau s?-?i las pe-o fil?

un vers împletit din flori de iasomie

s? ?i-l a?ez ca semn al pre?uirii

în templu sfânt al nemuririi

Bucura-te plinirea rânduielii Ziditorului

poezie [ ]

fil? de acatist

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-11-21 | |

bincuvântând trupul cel f?r? de rod al Anei

St?pânul firii a împlinit rug?ciunea dreptului

Ioachim

trimi?ând prin prunca Maria înnoirea adamului

c?zut

drept mul?umire darul cel f?r? de pre? a fost

încredin?at

spre s?l??luire în Sfânta Sfintelor

bucur?-ne pe noi cu darul vasului sfin?it

izvorâtoare de miruri porumbi?? neîntinat?

d?ruie?te-ne Fecioar? visteria în?elepciunii

cort neînc?p?tor înconjurat de îngeri

împac?-ne Fecioar? cu bucuria rodului des?vâr?it

cadelni?? sfin?it? în mâna Împ?ratului

pecetluit? cu Duhul ai primit în c?mara bucuriei

pe Hristos

înmiresmând luceaf?rul dimine?ii cu cântarea

Aliluia

stric? tu Împ?r?teas? întunericul min?ii

îmbr?când trupul nostru cu iubirea întru veselia

sufletului

s? î?i cânt?m cu bucurie pururea Fecioar?

bucur?-te!

Bucur?-te apostolul românilor!

poezie [ ]

fil? de acatist

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-12-01 | |

cel ce cu dragoste ai fost întâiul chemat întru

patima lui Hristos

cur??e?te vasul în care s?l??luie?te sufletul meu

pentru a-?i aduce cântare Aliluia

strângând mrejele ai devenit cet??ean al Duhului

Sfânt

ca un cerb la izvoarele apelor ai vânat

adâncimea cuvintelor

propov?duind noianul în?elepciunii pe în?elesul

tuturor

f?-te punte c?tre Dumnezeu s?-?i cânt?m

bucur?-te vestitorul tainelor lui Hristos

îndreapt?-mi calea spre paharul mântuirii

lumineaz?-mi mintea s? pot înota în apele vie?ii

tu m?rg?ritar luminos

fii împreun? c?l?tor cu cetele îngere?ti

s?-?i cânt?m cântare de bucurie Andreie

apostole

La sfat cu pas?rea din tâmple

poezie [ ]

Caut urgent, lumin?!

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-12-04 | |

pe ochelarii t?i se întind n?valnic semne

degetele fine de-a pururi clandestine

într-o neînceput? stare de dor

se irosesc într-un neterminat

poem de iubire

r?mâi mereu între dou? alunec?ri mai ales

c? toat? via?a ai fost un înot?tor atipic

te risipe?ti în catedrale de gânduri

respirând experien?a c?derii

t?cerile-?i rostesc sentin?e

doar în decembrie când vei avea

interdic?ie la alb

asemeni apei curg?toare te tulburi

în ordinea invers? a lini?tii

e ceva patologic în felul cum m? prive?ti prin

lentile

m? por?i în suflet ca pe-o serenad? cu acorduri

pe lira universal?

mi se pare simplu s?-?i transformi dep?rt?rile

în iubiri aleatorii

ne potrivim unul altuia

în triluri de mierle pe acela?i drum aceea?i via??

a?tept s?-nfloreasc? gândul s? m? îng?dui

lacrima ce-?i plânge

întâia vorb?

cu suflet de balad?

Tu f?-te c? m?-ascul?i întâia dat?

poezie [ ]

Ochii mei privesc dincolo de orizont

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2006-12-21 | |

Motto: ghemul are o lume a lui

te înf??ori m? desf??or

zadarnic firul caut? a ghemului menire

dac? ecoul lui se pierde-n noapte

s?rutul buzelor pe-a sufletului umbr?

e-o broderie complicat? de silabe

de dragul meu

te înf??ori în visuri policrome

vestind mereu neînchipuit sfâr?itul

e doar de-o clip? n?lucire

cu palide fantome

din oasele care-?i pierd trupul

de dragul t?u

sc?ldat? de-ntuneric

înve?mântat? într-un verde satinat feeric

mi-a? apleca genunchii

firul ierbii s? mi se imprime

a semn de binecuvântare

de dragul nostru

tumultosul cer în palmele întinse

?i s-ar pr?v?li

ca un izvor cu ap? vie

din care doar eu ne?tiuta ne?tiutelor

m? voi putea împ?rt??i

Reflec?ii de-o clip?

poezie [ ]

pentru Daniel Bratu în prima zi a anului

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-01-02 | |

în diminea?a aceasta soarele cade vertical

cînd ro?u când galben pe oglinzile ce alearg? a

ne?tire

din firele nop?ii trecute adun secundele

ca pe o apropiere ?i p?strez lini?tea ochilor t?i

mi-i sufletul plin de puterea cuvântului rev?rsat

în mine

de asear? am r?sturnat clepsidra ca o reflexie a

nordului

stau rezemat? de prevazul inimii

sorbind tacticos din timpul ce uneori trece mai

aproape de tine

î?i privesc chipul reflectat în imagini alb – negru

adâncit în sonete

alerg cu bra?ele întinse s?-?i cuprind gândul

nimic din tine nu m? mai recunoa?te

poate îmi sim?i doar umbra aplecat?

peste un vers de poezie

Am început s? înnoptez

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-01-09 | |

am început num?r?toarea invers?

de la Creator spre mâna aceasta de lut

mi s-a oprit timpul la ziua mea de na?tere

spunea cineva c? e o na?tere ca oricare alta

o adiere îmi s?rut? obrazul ca o simfonie

neterminat?

încep s? multiplic realitatea impar

visele nu mai c?l?toresc dincolo de noapte

se împiedic? în am?r?ciune

m? întreb ce pot s? fac cu lacrimile

le-a? putea duce în singur?tatea p?durii

aidoma unor copaci dezgoloi?i de toamn?

prim?vara i-ar îmbr?ca în fo?netul de verde

catifelat

vântu ar rispi pa?ii frunzelor lovind cerul în

cre?tet

prin asfin?itul anotimpului m? trezesc alergând

descul??

m? prefac c? te a?tept s? vii

pân? atunci...

îmi voi cl?di mormântul

dincolo de umbra ferestrei

In zori, vin ploile

poezie [ ]

Cântec de femeie

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-01-12 | |

Motto:

în prea adânc de mine

un curcubeu în suflet

a?teapt? s?-l deschizi

înaintea amurgului zilei împart ecou dup? ecou

?i aprind nop?ile celui ce-a?teapt?

cântecul acesta de femeie

amintind c? orice

?oapt? moare

în zori

doar ploile târzii

picur? visele mele descul?e

?i m? însenineaz? cu ultimul cuvânt

acolo unde privirea e lacrim? de zâmbet

la margine de suflet

îmi împietresc îmbr??i?arile ?i ??rile calde

dup? o noapte lung? pân?-n r?s?rit

te apropii ca o fantasm?

de oriunde ai fi

s?-mi fii

R?t?cesc prin ani

poezie [ ]

Fresca mântuirii

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-01-17 | |

plutesc în deriv? în h?ul dintre dou? secunde

triste?ele se încâlcesc ca umbrele p?s?rilor

ce f?râmi?eaz? timpul

ziduri cresc în juru-mi ca un peisaj

condensat în culori aprinse

oferindu-mi ultimele treizeci de trepte ale vie?ii

s? urc cu r?bdare din adâncuri de ape

chipurile sfin?ilor dau glas acatistelor

însufle?ind cu marea lor credin??

arborele vie?ii transfigurându-l în oameni

privesc irealitatea concret? a frescei

nu poate fi adev?rat sunt doar visele mele

dintr-o copil?rie a culorilor

în nuan?e posibile de albastru

impresionat de jocul culorilor

spiritul îmbr??i?eaz? cu privirea liniile usc??ive

trase peste lumina din ochii martirilor de un

verde intens

peisajul se transform? într-un spectru vast de

culori

ca într-o figura?ie m?runt? pe transparen?a

spa?iilor exterioare

dizolvând limitele

ochiul caut? sâmburele liturgic ?i

percepe ce nu se poate exprima

adâncimea netrupeasc? exprimat?

prin desen

?i culoare

Amurgul cuvintelor

poezie [ ]

aduceri aminte

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-01-23 | |

timpul

toate se vor duce

dar ?tiu c? îmi voi p?stra sufletul acesta rotund

împrejmuit de ape

?i mai ?tiu c? iubirile nu pot muri peste noapte

po?i gusta din fructele coapte

voi pleca spre iarn? s? m?-nf??oar în alb

?i ce dac? inima-mi va plânge ?i ce dac? silabele

se vor cuvinte

copiii vor alerga cumin?i vor face oameni de

z?pad?

?i le vor da nume de voievozi

poate vei întinde mâna c?u? s? po?i cuprinde

inima

mirat vei descoperi în palm? doar o lacrim?

î?i va r?mâne pe degete semnul zilei de azi

Bucura?i-v? ale?ii Sfintei Treimi flori

mirositoare

poezie [ ]

Biserica Trei Ierarhi - Ia?i

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-01-30 | |

cu fruntea ridicat? închin?ciune

Vasile Lupu ridic? în inima Moldovei broderie în

piatr?

înnobilând istoria cu ramuri renascentiste

patina timpului d? str?lucire vârstei

lupt?torii bisericii î?i leag? dogmele aureola?i de

tradi?ia locului

Cantemir ?i Cuza stau la umbra candelabrelor în

lumina lin? a sfintei slavei

scrijelind mormântul cu ruga lor

din iconostas bog??ie neîmpu?inat? gust?m cu

cetele de heruvimi

bucur?-te al Treimii ap?r?torule Vasile cânt?m

ast?zi

trâmbi?? de aur sun?toare gur? de miere

izvorâtoare

prealuminate înv???torule a toat? lumea

bucur?-te Gur? de Aur

minte str?lucitoare spulberând neghina eresurilor

teologule Grigorie bucur?-te

Sloboze?te-m? pe mine robul Tau

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-02-02 | |

pe Cel ce ?ine cerul ?i p?mântul numai cu voia Sa

Ierusalimul p?mântesc îl întâmpin? azi

spre salva tuturor neamurilor

departe de robia p?catului ?i tirania celui r?u

dup? cuvântul Lui în pace

Prunc dumnezeiesc îmbr?cat în trup omenesc

s-a l?sat vederii în bra?ele sl?b?nogite de vreme

îngenunchem în v?zul cerului lâng? b?trânul

Simeon

cântând cântare de pream?rire

acum sloboze?te pe robul T?u

dup? cuvântul T?u

în pace

c? v?zur? ochii mei…

Prizonierul cuvintelor de-a v-a?i povestelea

poezie [ ]

e zi de februarie ?apte

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-02-07 | |

dimine?ile c?prui las? deasupra zilei nop?ile în

care uit?m s? vis?m

cufunda?i în jocurile noastre ne?tiu?i de nimeni

ca într-o imens? priveli?te

ne l?s?m n?p?di?i de privirea zilelor ce se

învolbureaz? apoi…

a venit ziua

atins? de întâmplare te caut uneori pe dunele

l?sate de rev?rsatul prutului

zvâcnesc din când în când cuvintele ce nu

reu?esc nici s? mai plâng?

pe mal de ape î?i scrii poemele le faci b?rcu?e ?i

le trimi?i

f?r? ancore s? r?t?ceasc? nep?s?toare în

dep?rtarea f?r? nume

ne adun?m din când în când sub poarta s?rutului

pitula?i în umbra cuvântului dârdâim de dragoste

de fiecare dat? ne desp?r?im f?r? am?r?ciune

l?s?m potecile ca semn al umbrelor

stelele aninate deasupra apelor

paharele cu gura în jos s? oprim timpul

mânjim pere?i în albastru s? avem doar cerul

nostru

pict?m discret în violet gândurile

drept ?int? inima

din întâmplare deschizi o îmbr??i?are

mototolit? de nop?ile nedormite în zori

m? joc cu mine

de-a v-a?i ascunselea

acesta e jocul primordial

unde s? m? ascund

unde s? te ascunzi

jocul în doi e deja o poveste

ochii nedefini?i ai unui început de februarie

poezie [ ]

îngerului numit Ioana

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-02-10 | |

e ziua când stelele trec dincolo de r?s?ritul altei

zile

pe drumuri anotimuprile se a?tern r?va?

bobocii stau gata s? pocneasc? sub clipocitul

soarelui

toate au un anumit pre?

optsprezece

misterul iernii se pierde în zorn?itul inimii

s?ruturile se aga?? de cuvintele gata de plecare

ca o atingere catifelat?

în zi de

zece

dezv?luit? lumii sub cerul deschis

azi toate lucrurile i?i vorbesc pe nume

buzele cuprind universul nop?ilor de a?teptare

ochiul împr??tie lumin? peste singur?tatea

gândului

vibreaz? poemele pe ciorchine

nu nu e var? e doar un început de

februarie

Am stat un timp cu ochii închi?i

poezie [ ]

...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-02-16 | |

norii î?i scutur? nehot?râ?i b?rbile peste

punctele cardinale

din când în când î?i încre?esc frun?ile atingând

p?mântul

fulgii dezorienta?i î?i caut? culcu?ul

str?ini de lume se las? u?or purta?i de vânt

înc?run?ind oamenii cu burni?e ce se preling pe

tâmple

cum s? înve?mântezi noaptea cu singur?tatea din

tine

perdele tot mai dese mic?oreaz? lumina ca

într-o pace adânc?

unii se strâng nelini?ti?i în bra?e la marginea

drumului

cineva danseaz? pe melodia ploii altul

arunc? scrum peste cuvinte

chiar acum se scrie nebunia

clonând amintirile

eu port între umeri moartea

târându-m?

prin adâncurile

iernii

S? prive?ti durerea care se ascunde

poezie [ ]

m?run?i?urile existen?ei

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-02-19 | |

din când în când str?inul acela vorbe?te de

lumin?

sub poduri aurolacii s?rb?toresc iluzia vie?ii

la intrarea ?i ie?irea din ora? se practic?

pornografia

într-o performan?? sexual? dement? ?i

degeneratoare

zarururile sunt aruncate spa?iul se mistuie

în revela?ia unei lumi nev?zute

în cârciumile de cartier legile se fac sub aburi

de alcool

spuma l?ptoas? le încheag? min?ile

demnitatea se despoaie în articula?ii neîn?elese

obosi?i de zile cu vie?ile netr?ite plini de

lehamite

îmb?trânesc pe marginea pr?pastiei

urineaz? precum câini pe la garduri

se împreuneaz? improvizând fericirea

picteaz? zidurile cu propria vom?

nu-?i mai recunosc demen?a în propria imagine

din oglind?

v?zu?i din afar? par ni?te târâtoare ni?te învin?i

sunt doar copiii con?tiin?ei lipsite de dragoste

în parcul de al?turi copiii lor se joac? de-a

p?rin?ii

Întâmpl?ri în tain?

poezie [ ]

pân? la un punct?

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-02-23 | |

de la o vreme simt c? trebuie s? m? schimb

vreau

s? uit

înso?it? de himere

pip?indu-mi cuvintele

inventez

mersul descul?

câte lucruri netr?ite

a?tept

un punct

prin via?a-mi imaginar?

în rest schimb?m amintirile

de aceea imit îmbr??i?area

Doamne

în cea?a amurgului

deseneaz?-ne Tu

punct cu punct

Tablouri suprapuse V

poezie [ ]

mai z?bovesc un anotimp

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-02-26 | |

sfâr?it de februarie

iarna î?i arunc? n?p?dit? de emo?ii ultimele

straie

orele m?soar? umbrele nop?ii rostogolite f?r?

voie în

lini?tea zorilor mereu m? întorc la început de

rând gândesc

zilele acordându-mi strunele timpului pe ani ?i

zodii prelucrez

partiturile unui vis cu senza?ii de flash-uri

zâmbe?ti adolescentin

trecem o strad? apoi alta îmbulzeal? în

elegan?a negrului cercetez

castaniul pe frunte î?i cade u?or un fulg ne-am

împreunat palmele jur?mânt

în fa?a moa?telor nu trebuie s? faci nimic doar

s? crezi Dumnezeu ne va auzi

spovedania o parte din tine r?mâne se bâlbâie

ro?e?te cealalt? parte

evadeaz? spa?iul se-ngusteaz? avalan?e de

gânduri

smintit? ca o n?luc? cu degetele î?i ating

nesigur?

linia vie?ii a?ezat? în palm?

n-au mai r?mas decât amintirile atârnând

de brazii podobi?i cu fluturi albi

hai s? z?mislim în palme întoarcerea

apa se zb?te de maluri înghesuind cuvintele ninge

din când în când în februarie vremelnic la miezul

nop?ii

credincio?ii î?i pleac? genunchii în rug?ciune

zidind în inimi

catedrale to?i cânt? la unison pe str?zi

întunecoase arde cîte

un bec din loc în loc singurul zgomot e doar al

inimii ce tic?ie

ca un ceas de?tept?tor c?utând ?i ultimul dram

de fericire

poart?-m? pe t?râm de poveste prin col?uri de

fiin??

cocorii ne-nva?? zborul orice sunet ne poate

arunca în h?u

e poate vremea îndep?rt?rilor din noi nu mai

ninge demult în decembrie

te ridici din cea?? pribegind prin în?elesuri

r?zvr?tite

via?a ?i soarta ne perind? prin dureri precise

ne vom trezi b?trâni dovad? a trecutului pl?tit

t?cerea se cuib?re?te neîn?eleas?

nici o potec? spre tine

fiecare anotimp e ca tic-tac-ul timpului las

mereu u?a

întredeschis? nu m? mai îmbrac în negru port

culoarea cerului

?i de cele mai multe ori în ro?u m? las iubit?

pân? la reuno?tin??

de cel în al c?rui nume m-am botezat

treze?te-te din be?ia aceasta

ridic? v?lul neputin?ei ?i te lupt? cu timpul

acesta rupe-l în fâ?ii

?i a?eaz?-le pe calea lactee

Exist?m pe furi?

poezie [ ]

\'\'azi timpul mocne?te ?i tace\'\'

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-03-02 | |

am str?b?tut timpul mocnind

un vis trecut

melancolia nop?ilor se-ntoarce

cu ochii mari pip?i linia vie?ii

scurte jeluiri departe de mine

tr?iesc – stânc? în b?taia soarelui

sar peste praguri de frica r?nilor

azi

refuz strig?tul sinelui

culege-m? rod

împodobe?te-?i

masa de duminic?

între zidurile iubirii

m? lupt cu mine prin tine

P?s?ri f?r? aripi

poezie [ ]

degete - contururi aproape transparente

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-03-05 | |

contururi transparente

pe un altar închipuit

înmugurind

gustul poamelor

bune

sunt pas?rile oarbe ale nop?ii

înd?r?tul ferestrei

modeleaz? cu degetele

chipul orbului

pip?ind lumina

Tu, cu vântule de sear?

poezie [ ]

insomniile zilei

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-03-06 | |

în aceast? zi se înal?? sufletul a necuvinte

în mine odr?slesc poeme f?r? rim?

întind palmele în n?scociri de aripi

desfac în simboluri iubirea

trezesc visele adormite s? te poat? cuprinde

rispesc privirile ?tiute a te reg?si drumurilor

îmi conduc pa?ii spre ochiul zilei

ascund limpezimea vârstei

poate vei fi tu

vântul cel de sear?!

Cumin?enia zilei de azi

poezie [ ]

printre anotimpuri

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-03-07 | |

Ca într-un dans via?a î?i reia caden?a

poezie [ ]

doar inima ?tie a spune

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-04-30 | |

umbrele s-au a?ternut peste paturile golite de

suflet

totul se învârte în jur f?r? fric? f?r? suspine

f?r? plâns

pasiunile plutesc nep?s?toare peste brutalitatea

con?tiin?ei

e noaptea când negustorii au ie?it la vântoarea

de fluturi

via?a se agit? în pic?tura ce se prelinge prin

vene

ochii c?prui umbri?i de paloarea halatelor

a?teapt? m?sura nop?ii

des?vâr?indu-se într-o nou? na?tere în

pântecele h?ului

leg?turile carnale î?i arunc? zdren?ele pentru o

nou? via??

pe holuri se aud mar??luind stegarii durerii

ochii injecta?i de moarte privesc cu nesa?

?i-au prins peste ve?minte vie?ile atâtor

neprih?ni?i

unul î?i toarn? ?ampanie

altul prinde speran?a în ace

decor de prevestire a mor?ii în desfrâu

..................................

departe visul prinde aripi

Roua ochilor balsamul buzelor însetate de dor

poezie [ ]

3 mai 2007

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-05-04 | |

în diminea?a ambigu? de prim?var?

goi pân? la suflet ne adunam zilele în palme

ne întâlnim în t?ceri a?ezându-le de-a dreapta

?i de-a stânga inimii

dincolo de orice îndoial? fiecare cuvânt na?te o

speran??

ref?ceam din cioburi anii de ?apte ori câte cinci

devenind silabe plus necuvintele-n doi

hai s? ne juc?m pe arcul timpului

în sunetul de trâmbi?? al necuvintelor

reg?sindu-ne sufletele înf??urate în e?arfa cea

ro?ie

parcurgem dramele separat pe f?ga?ul apelor

întâlnindu-ne în noaptea nesfâr?it?

între noi doar t?cerea r?mâne fidel?

z?mislind în palme întoarcerea în doi

cine sunt eu cine e?ti tu

figuran?ii unei iubiri în decor de cea??

Iluzii pe un petic de cer

poezie [ ]

2 iunie

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-06-04 | |

mai ?ii minte când dorin?ele se-nghesuiau sub

geana zilei

secundele alergau mute îmbr?când p?reri

le a?ezam de fiecare dat? pe pervazul inimii

captivând t?cerile sub talpa norilor

descul?? indescifrabil p??eam peste iubirile unui

anotimp

în acorduri de stele c?z?toare

plimb?ri printre gânduri peste cuvintele

înjum?t??ite

te a?teptam în rânduri nescrise

ne a?ezam din când în când sub salcâmul în

floare

triste?ile se dep?nau ca ni?te himere în

goliciunea transfigurat? mocnit

te recunosc dup? aburul pâinii frânte

în zile de iunie cu cire?e la urechi

mi-ai pus sufletul obol în pragul unei rug?ciuni de

sear?

credin?a se na?te zidit? pe la r?scruci de

vremuri

îngerul se apleac? peste um?rul stâng

risipind distan?ele dintre bra?e

umbra infinitului se perinda peste privirea-?i

juc?u??

între lumin? ?i întuneric

doar potecile vl?guite de sensuri

r?mân suspendate de marginea cerului

încremenit? ziua î?i caut? buimac? gemenii

jucând haotic ro?ul tresare arzând între zodii

chipul feciorelnic al nop?ii

e vremea

s? ne c?ut?m

Undeva sub Carul Mare

poezie [ ]

9 iunie

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-06-11 | |

am adunat în cuvinte tot timpul din lume s? te

fac chimval r?sun?tor

lumina p?trunde agale chemându-te

de cele mai multe ori curcubeul se a?eaz? în

bra?ele tale

în c?utarea timpului pierdut

mângâi f?r? s? vreau privirea ce-?i zvâcne?te

într-un c?prui de abanos

la cap?tul ferestrei se scrie o nou? poveste

un ve?nic început

a?ezat între coper?ile unui poem

vâsle?ti pe acela?i ??rm

înv?luit? în misterul parfumului de ambr?

înc?tu?ezi fiecare diminea?? cu zâmbetul de

copil

l?sând nop?ii gândurile pref?cute în stele

c?z?toare

clipele se pierd când luna se rostogole?te

într-un joc de treizeci ?i ceva pe un s?rut

universul î?i reflect? culoarea printre pletele

lungi

mângâindu-?i alene umerii ca într-o revela?ie

silabele se amestec? indescifrabil

peste palmele modelate de vise

las?-?i amintirile doar azi

s? te pot privi cuib?rit?

în respira?ia timpului

Departe de mine

poezie [ ]

visuri

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-07-26 | |

culori aruncate peste alte lumi

la Porte Maillot îmi dezbr?c zdren?ele trecutului

ora?ului îi rodesc sânii r?zvr?ti?i pe fundal alb

negru

stelele se desfrunzesc în aventurile sufletului

castanii î?i topesc în ne?tire mirosul

sub privirile atâtor neamuri

chipul t?u apare mereu la r?scruce de gânduri

speran?ele fluturi de noapte

destine aruncate în ochiuri concentrice mimând

dep?rtarea

apropii cerul s? te pot sim?i precum valurile

marea

m? îmb?t în nebunia zorilor cu roua florilor de nu

m? uita

nici somnul nu-mi cumin?e?te iubirea

la malul marii castelele se risipesc în clepsidre

mimând trecerea timpului

te a?ez în poemul acesta albastru s? te reg?sesc

sunet prelung printre rânduri

destram?-m? doar azi în ?oapte

s? parcurgem împreun? drumurile

s? ne îmbr?c?m în umbrele noastre

?i s? te la?i iubit

doar

via??

Amprentele unui timp

poezie [ ]

la taifas cu inima

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-07-26 | |

noaptea se stinge între noi punând z?brele luminii

tr?im ?i murim din interior spre lume

ne în?ir?m gândurile scriind pe lespezi de piatr?

ne lovim aripile în zborul înfometat de elan

n?scut?-n cump?n? respir puternic galbenul

grânelor divizibile în doi

nici un s?rut nu poate topi orizontul s? mi te simt

aproape

încearc? s? furi clipele chiar dac? suntem doi

str?ini

timpul î?i opre?te tic?itul în strângerea unui

suspin

privirile te alearg? ucigând amintirile

în a dou?zeci?i?asea zi a lui cuptor

gândeam c? dac? voi scrie câte o maxim? pe zi

nu voi

reu?i s? îmb?trânesc niciodat?...unii oameni v?d

bine numai

aproape: ei tr?iesc doar pentru prezent. al?ii

v?d bine departe,

dincolo de ziua de azi. m? dor ochii de nez?pad?

?i în inim? îmi simt

str?mo?ii ucigându-mi speran?a de a avea un

înger în bra?e.

prieten de be?ie ?i-a? fi sau rim? veche într-o

poezie

sau de ce nu un spirit pr?fuit n?scut din

prelungirea unui punct

mimând primul scâncet pe acorduri de vioar?

îmi vei strânge la piept mâinile acestea

încerc?nate de vreme

îngenunchind cuvintele ca într-un ritual de

desp?r?ire

în col?urile inimii se vor îngr?mâdi aromele de

mai

poate ?i decembrie plin de ?urturi î?i va l?sa

lacrimile

strivite sub t?lpile unui iulie necru??tor

v ia?a este ca ?i înghe?ata. bucur?-te de ea

pân? nu se tope?te.

atâta timp cât mai rezi?ti înc? pu?in, nu vei fi

niciodat? învins.

în via?? întâlne?ti câteva persoane care au rolul

de a te iubi...

întâlne?ti câteva persoane pe care le vei iubi ?i

întâlne?ti câteva

persoane care î?i vor fi al?turi orice ai face,

oricând ?i oricum...

la icoana vie?ii vom depune ghirlandele edenului

de la Giverny

ne vom uni mâinile sub s?rutul degetelor

si… ne vom aminti de primul zbor

pe foaia aceasta n?scut? din s?mân?? au fost

copaci ce-au retr?it s?ruturi

pe foaia aceasta î?i a?tern inima ca atunci când

vom cre?te s? ne întâlnim

Lumina taboric?

poezie [ ]

„Bine este nou? s? fim aici”

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-08-06 | |

Taborul izvor de contempla?ie

munte al cur??irii de patimi

urcu? profetic întru sl?va lui Dumnezeu Tat?l

lumin? nematerial? îndumenzeind natura întru

neputin?a min?ii

anticipând scularea din mor?ii ca tain? negr?it?

s? r?spândeasc? peste ve?mintele mele

schimbarea orbului

metamorfozându-m? v?z?tor

întru rena?terea Ierusalimului

ca o f?clie ve?nic?

bulversa?i de harul dumnezeiesc

Petru Ioan ?i Iacov

vor s? prind? lumin? neînc?p?toare sub cele trei

colibe

f?cându-le rai în inimile lor

cu fe?ele la pâmânt

primesc binecuvântarea glasului din cer

Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am

binevoit; pe Acesta asculta?i-L!

Mai presus de orice fire

poezie [ ]

...întru adormire lumea nu ai p?r?sit...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-08-15 | |

întru adormire cerurile preasl?vesc numele t?u

izgonind întâmpl?rile mor?ii cu înainte vestire

mutare c?tre cele înalte

de la marginile lumii norii devin c?i tainice

înflorind trandafirii în vas ales

la icoana adormirii

apostolii purta?i prin v?zduh

primesc adeverirea cuvântului

din mâini preasfinte

inima-mi se îndrepteaz? spre izvorul harurilor

împ?r?teas? a cerurilor

acoper?-mi neputin?a

s? pream?resc

numele t?u

fecioar?

Desprinde-te spre zboruri

poezie [ ]

21 august- ziua cuvintelor nen?scute înc?...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-08-21 | |

rapsod al sufletului ce cânt? ca pas?rea în vânt

a tainelor visare din tremurul lumii mu?când

durerea întemni?ând-o în vecii vecilor amin

iar nordica lumin? ating?-?i frumuse?ea

cu farmecul rostirii ce-mpr??tie-n lume

p?mântul reînvierii în palmele-?i ude

în jur e doar uitarea dar cui îi mai pas?

când cea?a lunii pe frunte se a?eaz?

vântul hai-hui prin frunze fredoneaz?

iar umbra veninoas? în gânduri tot p?trunde

cu palmele cuprind a ochilor privire

cerul în ape limpezi în suflet s?-?i preling

în iarna vie?ii s?-?i r?s?desc un crin

e poate cea din urm? ?ans? a timpului ce vine

în dimine?i suave cu lic?r de lumin?

la cap?t de furtun? iubirea mai a?teapt?

sau e doar visul ce-?i mângîie surâsul

din mun?i rostogolit spre valea seac?

te pot privi în voie sub cerul aprins de stele

hai s?-mpletim cunun? din doruri ?i r?spântii

s? înverzim p?durea din nou a iasomie

nimic nu te atinge nici lic?rul din ochi

nici roua dimine?ii ce peste câmp se-a?eaz?

plute?ti mereu în vremuri trecute

mai bate câte-o clip? vestind un început

e doar jocul luminii ce-n ape se-oglinde?te

nu mai t?ia prin trupu-?i s?-?i construie?ti

himere

prive?te larg nu-?i sfâ?ia adâncul spre-o nou?

remu?care

iubirea-i ve?nicie de-a pururi va r?mâne

n-o terfeli cu tr?snet în zvâcnet de durere

hai s? oprim a timpului menire

din vinul ro?u a? vrea acum s? gu?ti

s?-?i îndulce?ti prezentul ?i

clipa

ce-o s? vin?

Margini de zori

poezie [ ]

în zi de august dou?zeci?itrei

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-08-23 | |

departe de oameni trepte spre infinit urci

mereu te-atrage nerostitul în efemerul

amintirilor

dep?rtarea e ca o profe?ie a ne?tiutului de

mâine

întrebi de fiecare dat? nep?trunderea visului

ascuns? cântec dup? draperiile nop?ii

p?timind sub picurii argintii ai toamnei

de cele mai multe ori rupi cu din?ii potecile

mângâind cu t?lpile într-o îmbr??i?are podoaba

p?durii

las?-te femeie în dansul p?tima? al vântului

noaptea din adâncul p?mântului

s? ?i se ca??re pe la tâmple aduceri aminte

ca fulgerile r?zvr?tite de iubirea norilor

minunat? este ziua când florile mângâiate de

timp

î?i vars? din tulpini parfumul ca smirna în pragul

serii

las?-te îmbr??i?at? de zorii zilei ce destram?

luceferi fistichii a umbrelor lumin?

pe-a cerului spinare ce arde f?r? ocoli?uri luna

ai devenit cuvânt ?i fream?t de destin

te joci cu lutul vremii în tainic? lumin?

tu suflet de femeie!

Merg?torului înainte pream?rire

poezie [ ]

29 august

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-08-29 | |

tres?rindu-i inima la bucuria vederii Maicii lui

Hristos

st?pânitor al pornirilor trupe?ti

martor al descoperirii Sfintei Treimi

netulburat de gijile lumii contempleaz?

Iordanul ca avon al mântuirii

glasul celui care strig? în pustiu

a?terne pe locuri neumblate calea Domnului

stâncile col?uroase se ?lefuiesc la auzul

cuvintelor

bucurie ai fost sfinte osteni?ilor de p?cat

amestec?torilor de sânge urgie

hrana la prânzul slavei de?arte

însîngerând tipsia desfrânatei Salomeea

la malul Iordanului ai ar?tat lumii

Iata mielul lui Dumnezeu...!

Noaptea nop?ilor cu Dana ?tefan

poezie [ ]

în loc de La mul?i ani!

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-09-23 | |

în oglinda timpului chipul t?u femeie poart?

diverse culori

prim?verile au cerul cu nuan?e de verde

verile mereu la pas cu ruginiul de rod

nimic nu este întâmpl?tor

totul se a?eaz? în mireasma potrivit? legendelor

în care î?i a?terni numele printre rânduri

poemul acesta nu poate s? te scrie

cuvintele nu-?i g?sesc menirea

de undeva de prin mine

amintirile încep s?-?i dezlege sensurile

doar noaptea te picteaz? adulmecându-?i urmele

tu respiri în culoare nuan?e de oameni

copaci ce devin prunci

nisipul se cerne sub murmurul femeii

ai copt în pântec rodul feminit??ii

legând anotimpurile sub semnul balan?ei

mâzgâlind-?i palmele cu cerul din privire

brodeazi în poeme iubiri nemuritoare

ca un în?eles al zilei

poate în poemul de m?tas? ?i-ar ?ade cel mai

bine

vei de?ira cuvintele s?-?i faci salb?

la început de toamn? adunând anotimupurile

într-un samovar

umbrele se vor pr?v?li în rubiniul din pahare

piatra râlui gâdil? urmele calde

?i plânsetul ierbii în galben

timpul în mrejele lui

face ghem din zile

a?ezându-le

sub talpa

anilor

Ne vom întâlni cândva

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-10-17 | |

sunt clipe când pe poteci neumblate

timpul r?scole?te frunzele

în c?utarea unui surâs de fecioar?

te petreci meru în albastru

noaptea ?i se slobod? trupul în himere

s? ?tii c? nimic nu este întâmpl?tor

doar neîntâmplarea descoper? lumi

fur în fiecare zi din amintiri

sorb cu nesa? ropotul de stele

gr?dinile caut? urmele pa?ilor

în dimine?i pr?fuite de mirosul de ambr?

a?tept mereu o scrisoare

s?-mi însenineze miezul nop?ii

s? fi uitat vremurile

când cerul respira adânc îndr?gostit

?tiu ai s?-mi spui c? t?cerea e timpul amintirilor

c? sufletul t?u ?treng?re?te î?i caut? cuvântul

c? de fiecare dat? te treze?ti pe celalat? parte

a patului

plopii si-au dezgolit rugina

tu cu palmele pline de frunze cu buzele ro?ii

relaxat? picior peste picor vei întreba

ce cau?i femeie în timpul meu în fumul meu de

?igar?

m? simt? tr?it? în fiecare poem î?i voi spune

vinovat? de triste?e desenez chipuri s? te

descop?r

degetele albe mângâie conturul privirii

orele bat îngerii au plecat

da prea multe desp?r?iri s-au adunat

încerc s?-?i spun adev?ruri despre lumi

interioare

niciodat? nu g?sesc cuvintele potrivite

poate doar un vis de toamn? târzie

speriat de amurgul zilei

va silabisi la întâmplare numele t?u

în?bu? pornirile din mine

oamenii devin p?s?ri

norii înverzesc

în umbra inimii reci

ce te încuie strâns spre asfin?it

literele mi se a?eaz? în toate limbile

vreau s? în?eleg neîn?elesul

eu sunt aici las sunetele peste coardele rupte

voi fi mereu cu tine în timpul ce se scurge

Prime?te-m? ca pe o poezie înc? nescris?

poezie [ ]

am intrat deja în poem

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2007-11-19 | |

a?eaz?-m?-n poemul t?u

cu ochii deschi?i spre cercul multiplelor variante

?i umple-?i inima cu ziua ce a trecut fulger?tor

peste tine

sim?i–vei gustul trupului strivit în desf?tare

purtând numele t?u

iubire Dumnezeu

amintirile coboar? în lini?tea fumului ce zvone?te

întoarcerea

clipa se repede hoinar?

peste limba ceasornicului

oprind timpul cu capul a?ezat peste înserarea

tâmplelor

p?mântescul acestei zile

poart? culoarea muzicii

m? las pictat? de mâinile tale

de la sâni pân? la c?derea genunchilor spulberând

r?nile lacrimile ce zvâcnesc sub dep?rtare

spune-mi

m-ai închide în semnul întreb?rii

îmi vei ?ine umbra pe genunchi

printre cuvinte stând de veghe despicându-mi

harul cu mâinile pline de sim?ire?

oboseala ochiului

î?i va prelungi degetele c?tre coapse

s? m? dezvle?ti pân? la straja nop?ii

ciutur??

poveste de m?r?i?or

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2008-03-01 | |

te voi a?eza în fiecare poem ca pe o utlim?

pic?tur? de via??

mirosul trupului ca p?mântul reav?n de prim?var?

va încol?i noi ?i noi muguri pe sânii altor femei

nu mai este loc nici mac?r de amintiri

culorile se amestec? la nimereal? în zbuciumul

nop?ii

dep?rtarea e doar o înv?lm??eal? de cuvinte

conjugate mereu la timpul trecut

uite c? azi te caut ?i ?i-am g?sit inima a?ezat?

pe un ?tergar

î?i v?d ochiul împu?inat de culoare c?utând

iubirea necuprins?

poate mult prea vis?tor poate mult prea

întunecat de valurile oceanului

de fiecare dat? î?i acoperi goliciunea cuvintelor

cu alte cuvinte

?i-am c?utat sufletul la margine de ape alergând

prin nelini?tea nisipurilor

tu a?ezat cu tâmpla pe genunchii ??rmului ascul?i

zbuciumul apelor ca pe o lini?te

visezi la prin?ese ce-?i despletesc trupul sub

privirea lunii

le acoperi coapsele cu palmele s? le po?i sim?i

mirosul sub cearc?nele nop?ii

doar ast?zi

cuvintele mele te vor cuprinde nu mint

poart? în ele mireasma gleznelor ce-?i duc dorul

descul?e

s?lb?ticite uneori pe drumuri unde via?a ne

poart? ve?mintele

nu mai apuci s? visezi decât singur?tatea

sau poate urcu?ul celor patruzeci ?i opt de

trepte

e timpul s? te d?rui pân? când via?a nu se

clatin?

e timpul s? auzi un strig?t de bucurie nu ultimul

mai ales acum e timpul s? visezi la nuduri de

fecioar?

s? prive?ti cum prin lanurile de maci iubirea se

prelinge în umbre

?i se spiraleaz? în alb ?i ro?u

ca un inel de cununie

pe fruntea feciorelnic?

a prim?verii

Cu ochii deschi?i spre prim?var?

poezie [ ]

floare de cire?

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2008-04-03 | |

lumina alunec? erotic peste livezile înc?rcate de

floare

parfum plin de culoare ag??at între cer ?i

p?mânt

chipul ?i se r?sfrânge peste anotimpuri

iar prim?vara s-a golit cu totul în tine

umbletul las? urme în nisipul ce îmbrac? faleza în

gânduri

a?teptarea e doar un mâine hoin?rind prin lume

r?t?cindu-?i firea trimis? haotic în exil

negrul e culoarea ce d? nuan?e fr?mânt?rilor

iar m?tasea mângâie trupul precum olarul lutul

cuvintele se leag? în noduri ?i semne

migrând spre ferestre deschise de un verde crud

nop?ile de aprilie sunt biciuite de albul florilor de

cire?

ca o broderie amintirile stau pitite prin iarba

acestui poem

zilele sunt trec?toare

însereaz? tâmplele rev?rsând bun?tatea

închis? sub arcada frun?ii

privirea-?i adun? frumuse?ea

îmbr?când aceast? zi în straie de s?rb?toare

Port în palme urma s?rutului

poezie [ ]

sub privirea ta verzuie

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2008-05-03 | |

de te-a? putea gândi un câmp de maci

sau arbore-nc?rcat de floare

ploaie ce r?scole?te al prim?verii neant

sau poate o raz? ca s?-mi cearn?

n?dejdea mirului ars sub icoan?

a? cere s? te-a?ezi ca lacrima sub ochiul meu

în zi de s?rb?toare

de te-a? putea privi în cerul ochilor

cor?bii pe ape-nfurtunate a? g?si

sau poate doar treceri line spre-o alt? lume

învolburat de gânduri ciupind acorduri de chitar?

lumini bezmetice ce se perind?-n minte

închise-n trupul lor ermetic

dorind s? evadeze

de te-a? putea ciopli în inima-mi de sânge

speran?? ce arde tumultos un dor

vei fi ca fluviu ce-?i poart? ve?nic spre

dep?rtata zare

cuvântul plin de sunet g?sindu-?i în Dumnezeu

sc?pare

din cioburi ?i culoare î?i caut leac ?i mângâiere

s? te a?ez pe-a timpului ramuri

iubirea biruind

de te-a? putea veghea vr?jind singur?tatea

în tain? chipul ?i-a? fermeca speran??

?i ?i-a? cânta un cântec s-alung tot r?ul

s? rup în dou? safirul dep?rt?rii

n?valnic în lumea-?i de mistere

iar lic?rul durerii s? îl transform

în crin

din toate aceastea

doar ochii t?i parfum de mai

mi-a?tern pe-a inimii icoan?

un chip cioplit în tainica lumin?

în dorul de a fi

doar tu!

T?cerea copilului din tine

poezie [ ]

anumite lucruri r?mân pentru totdeauna

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2008-06-02 | |

nu ar fi prima dat? când ne odihnim gândurile în

cea?c? de cafea

nu e nevoie nici de integrale ci poate doar de-o

inecua?ie în doi

de fiecare dat? ne compromitem ajustând

neajunsurile

fiecare vindecare spintec? cuvintele pe um?rul

unei femeii

p?mântescul clipei e a?ezat cu pruden?? în gestul

uman

desp?r?ind inima în dou?

ca un copil te prinzi în dansul fecioarelor -

prietene din dep?rtare

n?d?jduim întru s?rb?toarea firii

te la?i ame?it de constela?iile ce-?i petrec

timpul în tine

v?zduhul se dilat? îngerii î?i lovesc aripile de

obrajii no?tri

nu mai ?tim nici cât e ceasul nici dac? soarele a

apus de mult sau poate trebuie s? r?sar?

real e doar tortul de înghe?at? ce se tope?te

stingând cele trizeci ?i ceva de obstacole

încet peste lini?tea acestei zile se aude ?optit

un cânt ca o rug?

îmi trec mâna duios printre cuvinte ?i tot ce-a

fost s-a rispit

cire?ul de sub fereastr? ne desparte noaptea

locuit? de singur?tate

la fiecare r?stimp de ceas aduni cioburile ?i le

a?ezi de-a curmezi?ul cât mai este timp

ast?zi te frâmînt? un altul întruchipându-?i

glasul ce caut? spre lumii trecute prin sita vremii

îmi lipse?ti uneori a?a ca la începuturi îmi lungesc

privirea spre scen? s? te pot descoperi

cerescul î?i revars? ploaia pustiind firea întru

alte personaje

vino de partea aceasta a p?mântului unde ?i se

cunoa?te chipul

unde timpul curge altfel chiar ?i prin lucrurile

m?runte înspre noi

a? vrea s? te v?d îmb?trânind s?-?i cunosc

bucuria pironit? în orbita timpului

t?cerea copilului din tine e geam?n? cu

profunzimea nop?ii

ast?zi ?i numai ast?zi ne vom desprinde de

p?mânt

ne vom îmbr??i?a iar greierii vor cânta în noapte

iar licuricii vor sclipi deasupra

acestui poem

S?rutul cerului

poezie [ ]

pentru tine cea de azi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2008-06-05 | |

fiecare zbatere din arip? e semn c? puiul ?i-a

luat zborul

prezen?a lucrurilor înve?mântate în cuvânt caut?

singur?tatea

între zidurile f?r? ziduri de cele mai multe ori

doar gesturi

la fiecare cap?t de dor se pl?smuie?te o lume

la fiecare cap?t de cuvânt

o umbr?

doar ast?zi e dezlegare dinspre tine spre

ne?tiutul tainic

î?i atârni în glas sufletele poe?ilor ca într-o

plecare efemer?

sub pleoape se închide cerul brodat cu stele

undeva în adâncul gândului

se na?te dorul întru

lumin?

nisipul din clepsidra r?sturnat? m?soar?

distan?ele

dintre b?rba?i ?i femei dintre copii ?i culori

nostalgii adunate ca ni?te jertfe

?erpuind alene peste sufletul fl?mând

vremea se destram? ca un parfum nedeslu?it

într-un s?rut

Imaginea se scald? în lumin?

poezie [ ]

poetului Adrian Munteanu in zi de august

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2008-08-21 | |

am fost acolo de fiecare dat? z?d?rnicind rugina

clipei

incendiat? de albul în?elepciunii

priveam lumea prin prisma trecutului

cu mirosul de verde în susur de izvoare

ecouri de sonete coboar? dinspre munte

?i le a?teapt?-n tain? orchestre nev?zute

prietene în mine se frâng cuvinte ?i ani

v?zduhul se dilat? la r?scruce

ca o s?lbatec? fecioar?

noaptea se ascunde cuminte sub pleoape

aplec fruntea s?-mi potolesc amintirile

cum s?-mi opresc sufletul în miez de noapte

sau s? înl?tur clipa ce-n mine sângereaz?

când zvonul dep?rt?rii

tot mai adânc m?-ncearc?

când ziua cu noaptea se îmbr??i?eaz?

?i cea din urm? raz? sub stele se a?eaz?

purta-ne-vom pa?i

spre vârful cel cu dor

Îngerul pustiei cel n?scut din femeie

poezie [ ]

capul botezatorului

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2008-08-29 | |

ieri

glasul celui ce petrecea în pustie îl mustra mereu

pe irod pentru nelegiuirea de a tr?i cu so?ia

fratelui

s?u acest lucru nu era pe placul irodiadei în

mintea sa

pune la cale închiderea gurii înaintemerg?torului

pentru vecie

cel mai mare dintre profe?i înc?

din pântecele maicii sale î?i recunoa?te creatorul

pustiul îi ?ine loc de cas?

iar st?pânirea pornirilor trupe?ti

le încince sub cureaua de piele

acoperindu-le cu hain? din p?r de c?mil?

mierea s?lbatec? îi hr?ne?te trupul

propov?duind cuvântul pe malurile iordanului

glasul celui ce striga în pustie

preg?tea c?r?rile neumblate ale Domnului

cel ce va boteza cu foc ?i cu Duh Sfânt

jur

r?sun? vocea împ?ratului irod - cere orice

dore?ti ?i-?i

voi da pân? la jum?tate din împ?r??ia mea

salomeea cu o

farfurie mare în mîini se opre?te drept în fa?a

lui irod ?i a oaspe?ilor

vreau

s?-mi dai mie acum în aceast? tipsie capul lui

Ioan Botez?torul

împ?rate! tu ai jurat!

trebuie s? împline?ti jur?mântul!

voluptatea desfrânatei salomeea pl?cu

desf?tându-le ochiul ?i auzul

mesenilor ?i lui irod c?zut

în cursa întins? de irodiada

capul botez?torului se pr?bu?e?te

ca un brad

sub lovitura securii

înc? sângerând capul feciorelnic al profetului

este adus

în sala de osp??

drept

hran? salomeei ?i irodiadei

Exerci?iu în oranj

poezie [ ]

a fost undeva prin septembrie

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2008-10-04 | |

când vom în?ira anii buim?ci?i de mirosul vinului în

pahare

s? nu crezi c? via?a te va l?sa de capul t?u nu

nici tihna timpului nici vântul strâns sub c?p?tâi

nu te va ierta

vei auzi o chemare asa cum cerul isi revarsa zorii

peste lume

gândurile r?v??ite le vei g?si în palme

colorându-?i zilele

ia bucata aceasta de lume ?i o destram? pe

c?r?rile ?erpuite de munte

nu uita s? notezi cercurile cu portocaliu

p?tratele cu verde

s? nu mai r?mân? nimic din frumuse?ea ochilor

t?i

apoi pune punct visului nebun de a desena lumina

din culoare

de-a izgoni furtuna din degetele ce modeleaz?

versuri

e randul meu sa trag linii sau cel putin sa las

niste puncte

ne?tiind niciodat? c? e?ti aici sau vom fi de-a

valma în nemurire

Prietenia cel dintâi s?rut

poezie [ ]

am întors zilele cu luare aminte

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2008-11-13 | |

R?spuns la poemul: pesc?ru?ul

degetele sfios pl?pânde încep a scrie vagi cuvinte

?i din album strivite gânduri se r?t?cesc în

noaptea vie?ii

amice filele încet s-adun? în ochiul vag de

timpuriu

n?scânde clipe ne-mbrac? s?-i d?m ?i form? ?i

durat?

cuvântului n?scut din ape

?i m? cuprinde-un dor m? v?d ca-n dep?rtare

sub semnul p?s?rii ce-?i mistuie-n zare zborul

spre cerul larg deschis r?pi?i de timp s? prindem

harul vie?ii

?i feciorelnic luminile se vor aprinde ?i vor c?dea

cântând sub frunze suav? simfonie

pe buze pâlpâind miresme

?i pieptul însetat ascunde îmbulzeal?

a mâinilor prelinse lâng? corp

înfiorate de ascu?imea

cuvântului ce n-a ???nit la timp

s? risipim p?mântul ce se-nghesuie-n privirea

copilului din noi

si de putem s? r?t?cim în noapte

s? ?esem pe-al sferelor acord

izvor de lini?te ?i pace

?i-apoi

rostindu-se în noi

prietenia ?i iubirea

s-o a?ezam pecete pe o carte

ReVino la str?vechea ta lumin?

poezie [ ]

,,în îngerii ei de iarn? ne înghea?? privirea\'\'

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2008-11-13 | |

poetul ?tie în farmece s? î?i a?eze pasul

cu noul cântec ce privirea-nghea??

?i-a? umple pieptul de s?ruturi tandre

ca un Mefisto alergând prin noapte

?i-i nobil doar cuvântul transpus în ?oapte

?i firea-?i schimb?toare nebun? de triste?e

în ifose de domni?oar? dantel?rii r?zle?e

?i se prelinge chipul r?sfrângeri peste ape

nu c?uta aiurea v?p?i de aripi

nici mândra-nf??i?are

doar fantezia mai hr?ne?te

aroma din gr?din? ?i în?elesul

?erpoaicelor ce mu?c?

cu limbi ca o s?geat?

t?cera apelor

gonit? în

pustiu

Petrecerea Fecioarei în Sfânta Sfintelor

poezie [ ]

fil? de actist

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2008-11-21 | |

bucur?-te loca? al dumnezeiescului dar

închinat cu podoab? împ?r?teasc? bisericii lui

Hristos

copil? a Israelului binecuvântat? Fecioar? chivot

însufle?it

?i-ai plecat genunchii înaintea Împ?ratului

Ceresc Mângâietorul

duhul adeveririi întru lauda îngerilor cântare în

psaltire ?i al?ute

bucur?-te harul des?vâr?it mai presus decât

îngerii

cetele fecioarelor cu f?clii întâmpinau intrarea

întru cele sfinte

uitarea poporului ?i casa p?rintelui întru dorirea

împ?ratului

u?? a vie?ii bucurie ?i veselie s?dire în muntele

cel sfânt

cântarea psalmilor de la prima pân? la a

cinsprezecea treapt?

înal??-ne spre bucuria celor înalte copil? fiind

s-a ar?tat în tine putere mare

lumina Duhului Sfânt a cuprins inima lui Zaharia

cântând cântare de bucurie

u?? pecetluit? ce dezlegi blestemul lui Adam

întru fecioria ta ai înnoit cele învechite luminând

întunericul

g?sindu-?i loca? de rug?ciune în Sfânta Sfintelor

Contempl?m singur?tatea dintre noapte ?i zi

poezie [ ]

t?i?ul clipei

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2008-11-24 | |

m? dezbrac în fiecare diminea?? de umbrele

nop?ii trecute

cor?biile duc pe spinarea lor dorurile fragile

pesc?ru?ii cu ?ip?tul strident spintec? lini?tea

clipei

ne vom reg?si în mormântul cuvintelor

îmbr??i?a?i în pas de tangou

fericire ?i de??rt?ciune se adun? vremelnic în

inim?

î?i ?tiam nechibzuin?a pasului

?i privirea abrupt? unde morile de vânt

?i-au g?sit loca?

flutur? în zare întunericul min?ii

în delir m? ascul?i

îmi ascund um?rul sub criv??ul nelini?tilor

scriu un r?va? în versuri

poate vine într-o zi po?ta?ul

pe-un ritm nedescifrat

?i poate îmi vei rosti o poezie

drumul s-a n?ruit sub piatra strivit? de pa?i

cuvintele sunt doar pentru drum lung

glasul meu ca vuietul vremii ce trece

t?râm nem?surat de nisipul prin care ne croim

drum

cu fiecare noapte mai aproape

cu fiecare zi vremea ne bate haotic în piept

lumân?rile se jertfesc în t?cere

sfin?i privesc din icoane

cu ochii adânci

pustiul

pune-mi ?i mie o b?utur? tare

s? uit culoarea cerului

din ochii t?i

Umbrele nop?ii

poezie [ ]

în c?utarea aripilor r?t?cite de trup

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2008-11-27 | |

cerul î?i revars? pântecul peste flori morminte ?i

pietre

nu mai am nici tat? nici mam? doar eu

cerne u?or peste mine viscolul împletind s?lciile

curgerea apelor într-un hohot prelung

zvon printre frunzele ce s-au a?ternut pe

caldarâmul ud

nu ?tiu nici o limb? în care s? m?-mbrac

nu ?tiu nici un cuvânt s? te pot îngâna

doar luna printre brazii albi?i a?teapt? criv??ul

de miaz?zi

îmi vine s? plâng

nici nu mai ?tiu s? m? rog

strivesc sub genunchi cuvintele

poemul se na?te sufocat

de sub strea?ina casei toamna rece ?i pustie

num?r? puii ce ?i-au luat demult zborul peste

ocean

?i uite a?a din nimicuri efemere se nasc pove?ti

privesc prin ochiul de fereastr?

pustiul din mine mâzgâlind apusuri cenu?ii

urletul lupilor s?l??luiesc întunericul

m? s?geat? prin coaste

trupuri ce se rostesc prin mine

geamurile se las? grele

ghirlande brodând vederea

gândesc adânc

ce departe e?ti iar prim?vara ?i mai departe

adev?rurile plesnesc pe la cus?turi

mândria î?i caut? adep?ii iar eu

eu doar ast?zi m? v?d o femeie frumoas?

cu pielea tulbur?tor de alb?

oricât a? vrea s? r?stignesc zilele

nimeni nu mai caut? pe la por?i

îmi simt pântecele de?ertat

r?t?cesc bicisnic? prin timp

mâine

vom birui trecutul

vom asculta chemarea

ne vom vopsi inimile în stacojiu

ne vom salva în valuri

cum

noaptea se a?terne peste zi

fluturii umbl? aiurea colorând privirea

nebunului

a început s? ning?

Pasiuni n?scute în intimitate

poezie [ ]

alt?dat? doar tânguitul mierlei

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2008-11-29 | |

s? ducem noaptea cât mai departe

voi destr?ma toate ve?mintele

s?-mi las goliciunea peste câmpul br?zdat de

fl?c?ri

tremur? firul ierbii cople?it de mângâierea

trupului

taina nenuntit? de cuvânt ia forma ?oldurilor pe

linia vie?ii

câteodat?

m? str?dui s? alung frigul din oase

înghi?indu-mi am?r?ciunea ca într-un gând

plictisit de culoare

viseaz?-m? dac? po?i a?a cum m? descrie

cuvântul

o strun?

r?sun? noaptea prin castani ?i tu îmi spui vreau

s? m?-ntorc acas?

nici o mi?care

doar ceasuri bat în inimi ?i speria?i de gânduri se

simte

cenu?iul

deasupra noastr? primejdii se fr?mânt?

neîncetat

o de-ai putea

pe drumul l?untric în poem s? intri

vom schimba cuvinte în ?oapt?

nu vom mai escalada haosul sloiurilor

s-apleac? trist? s?-mi vegheze umbra

lumina nesfâr?it?

cum odinioar?

g?urile din inim? le-am asupat cu imagini f?r?

frâu

degetele î?i pierduser? abilitatea

de a-mi cuprinde mijlocul

n?rile tremurau ?i se dilatau sub trosnetul

focului din vatr?

prive?te-m?

tu poetule cu imagina?ie fecund?

alung? orice team? orice modestie

s? salv?m aparen?ele

Când umbra nop?ii se a?terne

poezie [ ]

opre?te-?i o clip? respira?ia

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2008-12-01 | |

ascunzi paloarea ochilor

fiecare cuvânt promite mult? dragoste

îmbr??i?eaz?-m? cât vrei

în punctul culminant al intimit??ii

s? te pot citi de la un cap?t la altul de gând

s? bem din lichidul acesta aburind a scor?i?oar?

întinzând mâna ca un orb s? pip?i inten?ia

silabelor

dragostea tr?ie?te din sacrificiu

nu ?tiu ce m? leag?

realitatea

sau cerurile rânduind sfin?ii întru rug?ciune

pentru robii ?tiu?i ?i ne?tiu?i

rafinament de voluptate

cheam?-m? în fiecare noapte

s? frângem pâinea

întru s?vâr?irea a ceea ce-a mai r?mas

S? nu ?tie stânga ta ce face dreapta ta

poezie [ ]

sub semnul Sfântului Nicolae

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2008-12-06 | |

tu cel ce te-ai lep?dat de slav? lumeasc?

d?ruind-o s?racilor

Mira Lichiei te-a primit ca pe un milostiv

neînfricat ?i în?elept arhiepiscop

singur?tatea ?i t?cerea întru dorin?a ta nu s-au

s?vâr?it

ca s? fii încununat poporul î?i era nevoin?a

zidurile ?i întunericul temni?ei n-au putut st?pâni

înv???tura ta

marele Constantin te-a slobozit de la osânde ?i

cazne pentru c?

adev?rul era pecetea buzelor tale mântuind

oamenii din necazuri

bucurie ?i voie bun? se a?eternea în inima lor

privindu-te

te-ai mistuit în ardoarea dragostei

în?l?ându-te c?tre piscuri cu fruntea mereu spre

cer

ai izgonit demonii prin dumnezeie?tele cuvinte

astupând gura ereticului Arie cu v?paie

dumnezeiasc?

mare f?c?torulule de minuni

chipul blânde?ei l-ai a?ezat în s?cule?ii cu

galbeni

daruindu-i ca zestre celor trei fete

hran? postitorilor lumin? r?t?ci?ilor

c?l?uza celor ce merg pe mare

m?rg?ritar mult luminos laud?

î?i cinstim c?runte?ea în?elepciunii duhovnice?ti

vino ?i ast?zi dreptule ?i milostivule prive?te

c?tre neamul acesta

a?eaz? pe t?lpile lor drumuri curate

îndestulându-i cu binefacerile tale

s?-?i poat? agonisi ?ederea în loca?ul Celui

Preaînalt

Noi suntem noi

poezie [ ]

M? r?sf?? acum închipuindu-te închipuindu-m?!

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2008-12-08 | |

s?rutând p?mântul i-ai iubit pe to?i dimpreun?

mi s-au r?nit degetele ce-mi poart? pe obraz

bucuriile ?i treiste?ile

ca într-un monolog m? cufund în t?cere

chiar de îmi vei ucide cuvintele

r?mân închipuirile

vorbesc cu mine s? m? conving

c? exi?ti cu adev?rat în strig?tul înghi?it de

noapte

z?p?ceala din primul moment

ne-a prins inima în palme

ca într-o rug?ciune

între cutele adânci de pe frunte

adun?m tremurul mâinilor

cu fiecare cuvânt adâncim izvorul

roste?te-m?

repet cuvinte f?r? noim?

m-ai golit de voin?? s?pându-mi printre cuvinte

umbra p?r?sit? prea des în rostire

îmi fac mormânt în inima ta

s?-mi g?se?ti privirea c?utându-ne

cuprinzi p?mântul s? m? sim?i

aproape

pe drumurile frânte ale nop?ii

s-au mistuit cuvintele în halucina?ii

poate c? exist? clipa când chipul ?i se r?sfrânge

pe alb

prin sufletul ud cuvintele ro?esc de inima ce arde

s? scrim pe lespedea unui vers

f?râme de iubire

primenindu-ne trupul

întru sim?ire

deznod?mânt

Poemul acesta î?i poart? ve?mintele

poezie [ ]

Jurnalul unei nop?i

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2008-12-10 | |

ia-mi respira?ia la ce mi-ar mai folosi prin trupul

t?u gol

am f?cut cros cu nop?ile ?uvi?ele reci îmi

înghea?? gândurile

f?r? veste îmi r?sar în minte întâmpl?ri

petrecute la început de zori

prostii îmi spun cu pruden?? privesc spre h?u

prea multe femei mi se cuib?resc în inim? prea

multe îmi vor sufletul

genunchii mimeaz? o rug?ciune în nisipul umed

semnifica?ia cuvintelor se pierde în valurile

oceanului

m? abandonezi în fiecare noapte în goliciunea

visului

nu-mi pot împ?r?i iubirea biologic virtualul m?

fascineaz?

închpuindu-mi b?rba?i peste care trupul meu

calc? în fiecare noapte

ochi peste ochi gur? peste gur? nici unul nu-mi

spune te iubesc

distan?a dintre ochi se m?soar? în ore de

a?teptare

privirea arz?toare în t?ceri dureroase mângâind

conturul sticlei

poate vei fi prototipul portretelor mele coapsele

întinse la soare

sângele de cele mai mult ori o ia razna

nu mai poate fi ?inut în frâu umbrele

proiecteaz? alte umbre

prin decolteul adânc al surâsului

furtuna ia cu asalt cântecul de iubire cât de

greu îmi vine

de dup? pânze privirea ?arpelui de mare m?

atrage în larg

ajun?i la ?in? ne r?sturn?m ca un torent

respirându-ne lacomi

peste trupurile altor femei despletite între ziduri

desf? repede bra?ele s? po?i cuprinde tot cerul

din mine

plutim peste nori cea?a ne acoper?

hai s? ne pierdem în deschiderea albastr? vreau

s? te cred altul

mereu altul cuprin?i de frenezia jocului subtil

urletul nop?ii se strecoar? între noi

am?giri primejdioase explor?ri ale t?lpilor pân?-n

cre?tet

vremea culesului se apropie piatra a?ezat? în

capul unghiului ne prive?te

oare toat? povestea s? fie o înscenare mii de

ochi îmi în?eap? inima

cuvintele cad ca tr?snetul peste degetele

amor?ite de ger

palmele cuprind sânii vreau s?-mi îmb?t sim?urile

cioburile unui portret privind prin lentile stau

împr??tiate pe str?zile în care

în fiecare diminea?? caut chipul celui cu care am

f?cut dragoste o noapte întreag?

preg?tesc totul în tain? în fiecare sear? îmi a?ez

rochia albastr? pe scaunul de lâng? fereastr?

când nu e?ti cu mine s? po?i privi oceanul cum î?i

mistuie iubitele sub ape

locuim în odaia trupului devenit unu

singur?tatea poart? în priviri ispitele chipului îmi

trebuie înc? o via??

de atâta minciun? r?t?ce?ti în toamna t?rzie

siluetele se contureaz? pe fundalul de lumin?

deasupra pânzelor sângele n?v?le?te în obraji

pe fa?a-mi palid? albul z?pezii trage brazde

sl?biciunea bolii blestemul adânce?te cutele de

pe fruntea înalt?

poate sim?i cum pustiul din tine n?v?le?te

peste coapsele neînduplecate de mângâiere

din câteva tr?s?turi de penel schi?ezi chipuri ce

se aseam?n? între ele

vederea mi se împ?ienjene?te mii de z?brele îmi

închid copil?ria

în diminea?a aceasta nu mai vreau s? v?d nu mai

vreau s? aud

nu mai vreau s? simt nu mai vreau s? mângâi nu

mai vreau

nu mai vreau s? mint nu mai vreau s? tr?iesc

nu mai vreau s? aud

nu mai vreau s?

nu mai vreau

nu mai

ai înneeeeeeeeeebuuuuuuuuuniiit?

Dup? toate ar urma iubirea

poezie [ ]

din t?cerile nop?ii

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2008-12-12 | |

pe t?i?ul zilei umbra st? întoars? s? ne gr?iasc?

e prea mult fum înv?lm??indu-ne în cercuri

ne c?ut?m în dezordinea gândurilor

tropotul hergheliilor ne tulbur?

amintirea copilului din noi

dimine?ile precum fecioarele albe

se rostogolesc peste trupul poemului

mângâindu-i sânii

în tumultul nop?ii ce ?i-a lep?dat ve?mintele

peste mâinile pictorului

de-ai fi aici ne-am înf??ura în trecerea timpului

de multe ori eu tu doar o dat?

de-ai privi printre gene m-ai descoperi în orice

femeie

mi-ai cânta pe strune de vioar?

doar la întret?ierea amurgului

de te-ai gândi la mine totdeauna

l?sând cuvintele în palmele nop?ii

mi-ai picta chipul pr?bu?indu-se sub valuri

s?-l po?i îmbr??i?a la vremea fluxului

e toamn? unduirea vântului printre frunze

trmite spre noi raza lunii ce ierneaz? peste

strugurii grei

culege-m? rod alungându-?i triste?ea

cu bucuria s?lb?ticit? c? visul poate deveni

realitate

o dung? alb? marcheaz? dep?rtarea

de jur împrejur doar fo?netul pesc?ru?ilor

mimând l?comia incon?tient? a s?rutului

s-a r?cit nisipul sub noi

ne aveam deplin ca într-un somn dulce

proaspe?i ?i neprih?ni?i

iar cuvintele nu-?i mai au rostul

am întins mâna spre firul de iarb?

ce se unduia ca un ?arpe peste umbrele noastre

Esen?a lucrurilor

poezie [ ]

în cumin?enia exprim?rii

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-01-10 | |

pe altarul fiin?ei se umflau pânzele unui râs de

copil

între maluri iubirea abandoneaz? anotimpurile

f?r? nume e dep?rtarea

croitor f?r? noim? a uitat s?-mi fac? buzunare

- suflet plin de goliciune

unde–mi sunt poemele scrise cu inima poate în

verdele unei prim?veri de ghea??

cerul îmi vegheaz? ploile în deschiderea liliacului

prin gr?dina palmelor îngenunchiate

m? ridic spre via?? mi-am azvârlit uitarea în

s?la?urile t?cerii

mi-am uitat ?i cântecul într-o priveli?te de câmp

nev?zut

doar tu cu privirea n?p?dit?- b?rbat

la?i culorile s? cad? puzderie

deasupra apelor

ce ne despart

la-ntâmplare

Mi-am lep?dat ve?mintele în bra?ele nop?ii

poezie [ ]

vederea din dep?rtare

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-01-13 | |

pata alb? a c?m??ii se stinge topit? în ochiul

nop?ii

ca o spiral? alergând de frica s?ruturilor

sfin?enia tr?irii te arunc? gol în iarba plin? de

rou?

aproape c? nu-mi mai amintesc de când nu am

mai fost femeie

liniile fe?ei se amestec? peste frunte

pândindu-mi nelini?tea

voi dezbr?ca toate hainele s?-mi uit trecutul

n-o s? mai ascund regrete ?i îndoieli

ciud??enii trezite din somn

se vor vindeca toate când macii ne vor acoperi

cu ro?ea?a lor

m? uit la mâinile acestea

au trecut printre atâtea dureri ca prin na?tere

poate via?a nu are nici o vin? ea merge mereu

înainte

de câte ori nu m-am revoltat

peste urletul cânt?re?ului mut

peste tot tablouri schi?e neterminate

de fiecare dat? fa?a seam?n? cu un fruct copt

lumina înser?rii împr??tia peste tot umbre

m? contopesc absorbit? de tainele tablourilor

privirea ta îmi învie imagini moarte

nu m? mai recunosc în femeia de alt? dat?

p??e?ti printre pânze

oare putem statornici între noi via?a

î?i mângâi tâmplele cu vorbele cunoscute de

toate femeile

sunetul vocii nu-?i mai atinge privirea

m? înro?esc ca o fecioar?

umbra z?pezii de pe chipul t?u te spal? u?or de

p?cate

vom r?mîne îmbr??i?a?i ca într-o prelungire a

gândului

greu de exprimat

Nu m? iubi ca pe o prad?

poezie [ ]

din l?untru ochiului

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-01-20 | |

chipul se de?ir? sub inima-?i necuprins?

cuvintele ?â?nesc ca într-un strig?t

se fâsticesc mototolite

când m? inunzi cu nerostirea

privindu-mi trupul am început s?-?i rostec

numele

cu sângele

cu ecoul buzelor mi-ai închis gura

îmi sufoci auzul furi?ându-te s?-mi acoperi

goliciunea

profilul ?i se armonizeaz? perfect

cu gesturile mâinilor

cuvintele ?in în palme greutatea sânilor

ne?tiu?i de întuneric

mimând iubirea

îmbrac?-m? în poemul acesta

cu t?cerea dest?inuirii

nu te uita la cuvintele mele scrise repezit

plecate spre dreapta sau spre stânga

hr?ne?te-te din sfiiciunea trupului neumblat de

b?rbat

aprinde-?i focul peste t?cerile pustiului

modeleaz? fiin?a cu dorul prea aprig din privire

umbra se alunge?te sub talpa trupului

acum toate r?sar în mine

m? cuprinde o spaim? ciudat?

am senza?ia c? m? opresc din goana vie?ii

hai s? fugim

s? ie?im din poezie

ascunde-m? sub v?lul nisipurilor mi?c?toare

cuprinde-mi singur?tatea

într-o clip? de sl?biciune poate am s?-?i cad în

bra?e

vom g?si

sfâr?it sfâr?itului

M? înscriu candidat la moarte

poezie [ ]

lep?darea de sine

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-01-29 | |

nu m? pot lep?da de mine cuvintele m? respir?

adânc

fiecare silab? m? hoin?re?te pe str?zile l?ptoase

ferestrele î?i casc? ochii dup? siluetele ascunse

în mine

cu fruntea încre?it? de necazuri ?i negre

presim?iri

îmi pierd respira?ia cu fiecare fil? a zilei

la început de noapte lumina îmi d? senza?ia de

orbire

ce lucru ciudat cu femeia aceasta

poart? ve?minte negre mâini uscate ur? în priviri

îmi ia triste?ele strângând din din?i

eu îi povestesc câte în lun? ?i în stele

îi a?ez pe umeri nelini?tile

îi vorbesc despre desenele mele despre r?zboi

despre verde

lucrurile iau uneori întors?turi nea?teptate

lumina se face noapte via?a m? leap?d?

nestingherit?

neprev?zutul schimb? mereu cursul întâmpl?rilor

toate se rostogolesc peste mine râurile cei

treizeci de argin?i

sânii ei usc??ivi îmi astup? gura ca un torent

s?lbatec

coapsele mi le a?eaz? peste palmele zbârcite de

geruri

îmi sângereaz? fruntea cu jocul ei ciudat

Wagner ne acompania sinistra împerechere

vocile reptau la nesfâr?it ca într-un ecou

iube?te-m?

iube?te-m? pân? la pântec

iube?te-m? s? te pot na?te

iube?te-m? într-o nou? via??

iube?te-m? pân? la pântec s? te pot na?te

într-o nou? via??

îmi smulge nemilos ochii

mi-i a?eaz? pe o carte

?i-mi spune

poetule unde-?i sunt cuvintele

S? ne arunc?m în potirul apelor ca într-un botez

poezie [ ]

nu-mi c?lca pe inim? mai ales noaptea

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-02-12 | |

acop?r ochii cu perdeaua norilor

lumina îmi cuprinde forma

amenin?ându-m? cu vârtejuri de gânduri

pas?rea se zbate în apele nelini?tite c?utându-?i

lini?tea

c?ma?a vine?ie st? sub lespedea de piatr?

la atingerea valurilor pielea se crispeaz?

ca frunza atins? de ger

nisipul înm?rmurit de forma trupului

inundat de stropii m?run?i

caut? clepsidra în lini?te

cu fruntea plecat?

mimez bucuria timpului ce-?i face loc

printre nop?ile reci

fl?c?rile stelelor scurgându-se în dâre sub?iri

î?i contureaz? umbra încremenit?

peste t?lpile viscolite de vreme

prietene ridic? paharul

bea din vinul acesta câteva înghi?ituri

s?-?i v?d ochii arzând

ridic? v?lul neputin?ei rupe-l în fâ?ii ?i

a?eaz?-le pe calea lactee

trebuie s? ne mul?umim cu firimiturile r?mase de

la al?ii?

sub privirea-?i blând?

defileaz? umbrele atâtor n?luci

doar ea sprijinindu-?i coatele de marginea inimii

poart? pe umerii goi noaptea

nedeslu?it ?i sfâ?ietor

te a?tept

pârguindu-ne

mâinile ne vor c?uta în ne?tire

Aud cântarea poemului tânguirea clopotelor

poezie [ ]

zâmbetul dormind

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-02-14 | |

ispita ochiului ar r?mâne necunoscut?

neatins? de timp dac? nu am culege roadele

ve?niciei

sunetul nop?ii str?bate cuvântul a?ezându-l ca

vers

trupul umbrit presimte clipa ce se fr?mânt? în

imaginara lume

la umbra nucului b?trân se cuib?resc doar

amintirile

printre merii pârgui?i tinere?ea mu?c? n?prasnic

travestit?

silind t?cerea s?-?i aplaude discursul

peste tot nelini?ti ce r?spândesc ecoul

acum

trec?tori ?i lumini

aparen?e ce-?i p?streaz? necontenit prima

imagine

o atingere de mân?

promisiunea unei îmbr??i??ri sub privirea blând?

din icoan?

mâinile în mâinile celuilalt

se iubesc frenetic ca vântul în prag de prim?var?

cuvintele î?i ?optesc în miez de noapte

incertitudinea unui nou început

s? ne iubim în noi

ne ag???m de fiecare cuvânt

a?a cum lumina însufle?e?te m??tile întunericul

cu ultima zbatere de via??

adun

anotimpurile în intimitate

h?ul e apoape

adun ?i

nop?ile peste zile ca la început

condensând copil?ria la r?scruci

cine ?tie ce gând a c?zut din înalturi

via?a e schimb?toare

minunea c? exist?m ne tulbur?

zilele se usuc? la soare a?a cum floarea de tei

î?i despic? limba la pogorârea duhului

s? fac? sfat

cu nemurirea

anii cu râsul lor ning pe la tâmple

în?elepciunea nebunului venit pe înserat

s? binecuvânteze blânde?ea versului

f?cându-?i mormânt într-un poem

adun

fior dup? fior

lumina

alearg? de la un cap?t la altul al zilei

bronzându-?i chipul usc??iv

în amurg genunchii mângâie p?mântul

adunând în palme ce-a mai r?mas

speran?a

S?rutul dragobetelui

poezie [ ]

în a?teptarea prim?verii

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-02-24 | |

cântecul prim?verii învie natura

r?scolind sim?irea p?mântului în firul ierbii

spiritul Dragobetelui coboar? peste lume

s? nunteasc? anotimpurile cu oamenii

mesagerul nop?ii ne întunec? min?ile

ne logodim inimile topind om?tul florilor de fragi

sub surâsul zânelor mirosind a tâmâioas?

peste tot mesaje de bucurie c? mâine în ceruri

î?i unesc vie?ile punându-?i coroane de logodnici

tinerii ce s-au prins în hora destinului

alergând prin p?durea trezit? la via??

c?ut?m simbolul imaculat descântând iubirea

viorelele se jertfesc la icoana sfin?ilor

înflorind în noi ardoarea zilelor ce o s? vin?

drept m?rturie a s?rutului de prim?var?

trupul fream?t? feciorelnic sub rochia alb?

î?i ascult povestea l?sîndu-m?-n mîinele-?i moi

iar ochii pe ochii t?i îi las ?i nimeni nu va ?ti

c? am tr?it o clip? de-agonie cu amprenta

buzelor

în dezmerd?ri pe nurii ca un boboc de floare

inima valseaz? pe acorduri de Vivaldi

îmbr?cându-m? cu tine în noaptea ce coboar?

?i ochii t?i vitralii de culoare

m? fericesc m? tulbur? ca valul

trezind a cerului binecuvântare

ViS

poezie [ ]

dedicat poetului Doru Dorian David * AR*

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-03-01 | |

Motto:It is a nice foreigner, send him fucking

home

it is too dark his fucking face and song

It is too night in his eyes but first love him in

the rain love him

and send him fucking home…It is too nice this

raining song…

nu te recunosc decât printre metafore

descompuse simbolic pân? la confesiune

mâna deseneaz? culori aprinzându-le cu privirea

luna cu petale galbene îmbrac? copacii a

prim?var?

fiecare liter? este atins? de dalta creatorului

într-un nou început

melci ?i femei femei în alb femei în albastru

femei în ro?u femei femei…

a?ezate în sufletul poetului ca într-un Eden

fiecare poveste e ca un poem mi?cat l?sând

urme sub ghea??

valurile oceanului se a?tern peste timpul uscat ca

o doinire

umbrele se rostogolesc în cercuri peste pânzele

în?irate la soare

din care se de?ir? trupuri de femei

pe tâmplele albite de gânduri

nop?ile se aliniaz? fragmentar

zelele a?tern peste ape poduri

mii de oglinzi î?i întind bra?ele s? ne cuprind?

nostalgia ?i triste?ea se prefac în p?s?ri

c?l?toare

zborul s? nu uit?m zborul dincolo de întunericul

ce ne ascunde

disperarea timpului a?terne la început de martie

simbolul în?elepciunii

ursitoarele torc din iernile geroase fir alb de

m?tase iar pictorul desc?tu?eaz? limbile focului

dându-le lini?te în coloana ineriorizat? a

infinitului

era mai bine s?-?i tr?ie?ti via?a dinspre moarte

spre copil?rie

într-o nebunie de culori

S? fie ceasul veriga ce ne leag??

poezie [ ]

(pentru cel ce nu ?tie s? asculte)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-03-12 | |

în seara asta î?i voi vorbi despre mine

mirosul vag al neîmplinirilor

îmi r?scole?te amintirile

cu broboade de gânduri pe frunte

îmi place s? ascult cântecul inimii

îmi place versul chiar cu nimicurile lui efemere

oricât a? vrea s? sting în mine dorul în amurg

noaptea îmi plânge sub icoan? numele t?u

?i-a? vorbi poate de ceasul tainic

cînd triste?ea se reflect?-n lun?

iar eu retr?iesc apusuri de nostalgii dospite în

t?ceri

?i despre visul ascuns în rug?ciune

poate despre cumin?enia trecutului

tânjind dup? o be?ie de s?ruturi

ar fi mai bine ca toate acestea

s? ?i le spun când u?a-?i voi deschide?

dar dac?

îmi vor r?mâne slovele închise într-o tain?

de frica pasului ce vine dinspre tine?

Dezlega?i de iubire

poezie [ ]

insomnii

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-03-14 | |

soarele cu aripile sale dep?rteaz? norii f?r?

cuvinte

ploaia fulguind a martie se rostogole?te peste

p?mânt îmbr?cându-l în alb

visul se împr??tie în ??nd?ri pl?smuind nostalgii

târzii

salcâmii î?i uit? rodul în iarna târzie mii de

frunze precum vorbe lipsite de în?eles zac

sub nisipul adus de vânturi din pustiu sau de ce

nu ca vinul toamna în pahare

izvoarele ?i-au r?sfrâns malurile pe sub salciile

ce-?i plâng trecutul ocolind

singur?tatea f?r? chip în drumul lung spre

dezlegare la cuvinte

mi-am propus s? m? spovedesc cerului dar

sufletul ?i-a uitat cârma

doar t?cerea surprinde zâmbetul lunii în nop?ile

în care necunoscutul e în noi

vremea trece agale hoin?rind printre cuvintele

îmbr??i?ate de un dor neîmplinit

dorin?e adânci se strivesc de piatra decapitat?

din stânc?

nedumeri?i st?m pe marginea unei pove?ti vr?jind

petalele unei flori de nu m? uita

peste fierbin?eala frun?ii vântul alearg? dinspre

zori spre noaptea târzie

via?a mi-o conduc uneori spre r?t?ciri u?oare

patimi din suspin se desprind

nu conteaz? anotimpul

azi înv?? s? mor

dezleag?-m? de focul ve?niciei

las?-m? s?-mi scriu gândurile pe hârtie

a? vrea prin vorbe imaginare s?-?i pot cânta

a? vrea s?-mi fie calea pres?rat? cu flori

purtîndu-mi

prin inima ?ov?ielnic? un col? din anotimpul acela

când te iubeam

nu mai trece nimeni v?zduhul î?i destram? anii

înc?run?ind nem?rginirea

îngenunchez pe lespedea alb? a?ternând durerea

unui mâine târziu

îmi iau îngerii aproape nu voi zbura nici nu voi

muri

trec?tor ?i firav este zbuciumul gândurilor

le scriu pe frunza ruginie de toamn?

dezleag?-mi focul ve?niciei

am înv??at s? mor

tocmai azi vrei s?-mi faci daruri

des?vâr?ind versurile cu o floare alb?

a? vrea s? mai pot bea din tinere?e acelui mai

a? vrea s? m? îmbln?vesc respirându-ne întru

adev?r

s? trecem dincolo de acel col? de anotimp când

î?i eram ciutur?

nem?rginirea taie adânc via?a peste cre?tetul

oamenilor se desprinde cerul

stele cad izbindu-se asemeni destinului între

pere?ii zugr?vi?i

întru adev?r a?tept semne s? m? reînve?e

mersul în doi

s? mai pot bea din frumuse?ea acelei clipe

s-o pot l?sa s? zbuciume poemul

ca o închipuire de fericire

mor pe o fil?

Scrisoare c?tre un destinatar cunoscut

poezie [ ]

Pentru Teodor Dume

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-04-04 | |

S? nu crede?i c?

sunt indiferent atunci când pieptul îmi este plin

de cântec

singura amprent? schimb?toare e timpul ce m?

imit?

în nop?ile f?r? stele

pl?m?diundu-mi o nou? închipuire

sub cre?tetul zilei

m? simt de fiecare dat?

condamnat între dou? puncte

privesc

uneori îmi spun c? am s? mor

singur în mijlocul versurilor mele

mi-am împ?r?it pân? ?i respira?ia

ca un gest s? mai pot trece

prin copil?rie

doar o singur? dat?

s? m? strig pe numele de botez

sunt clipe când tâmplele obosite

de trecerea vremii dincolo de orice obsesie

memoreaz? ce a fost ieri

?i îmi ?terg fruntea cu c?ma?a

chinuit? de sudoare

scufundându-m? de prea mult? singur?tate în

amintiri

doar atât cât s?-mi sugerez

o imagine

prim?vara cu florile zdren?uite de culoare

întorc capul ?i se întreab? în ?oapt?

al cui e chipul ce prive?te ?i intr? pe ascuns

în inimi

nu ?tiu cât de mult

ar conta dac?

?i-a? spune

……………

c? înl?untrul ai ?i început

o rug? pentru

mâine

Ia-?i bilet de voie pân? mâine în zori

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-04-26 | |

Motto:It is a nice foreigner, send him fucking

home

it is too dark his fucking face and song

It is too night in his eyes but first love him in

the rain love him

and send him fucking home…It is too nice this

raining song…

în cercuri concentrice cerul î?i deap?n? misterul

nu mai crucifica p?s?ri înnoptând peste zborul lor

de fiecare dat? când îmi aplec fruntea pe pern?

noapte de noapte închipuirile se petrec în mine

zgomotul ploii alearg? prin nelini?tea prim?verii

în jur doar incertitudini

ia-?i bilet de voie pân? mâine în zori

las?-m? s? m? strâng la pieptu-?i

?i nu-mi mai vorbi în limbi necunoscute

sub cearc?nele nop?ii

revars?-?i frumuse?ea ochilor

?optindu-mi la nesfâr?it poeme

închide-m? sub arcada frun?ii

tr?gând o linie deasupra apelor

îmbrac?-m? în alb s?-?i fiu ecou sub privirea

pierdut?

decheie nasturii stelelor în clipele de r?gaz

s?-?i aduni în suflet toate femeile p?mântului

s? le îmbraci în cuvinte

ca apoi s? te joci cu destinele lor

dar mai ales cu noi în?ine

str?ine

a? zidi în mine un tu de tine de noi

?i într-o strâns? îmbr??i?are s? uit?m de timp

s? uit?m… de...s? uit?m

s? ne zidim amestec de lumi adunate

?i s? ne bem dorin?ele din pocal

gesturile ne arunca brutal în realitate

…bate ceasul a miez de noapte

genunchii se apleac? întru iertare

a început s? plou?

ne desparte doar un anotimp

PreText de iubire

poezie [ ]

în zi de maiTrei

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-05-03 | |

te chem lumin? g?zduindu-mi chipul

?i vom uita trecutul cu umbre prin unghere

î?i scriu dintr-o ?ar? îndep?rtat?

singur?tatea e ca un c?u? în care po?i ghici

multe dintre vorbe sunt pete de culoare

pentru clipa de fa??

r?scolesc prin zodii deprimând t?cerea

carnea cuvintelor doare la atingerea versului

m? las la voia fructului necopt

r?t?cind dup? lumin?

s-au perindat atâtea anotimpuri

s-au albit tâmplele

ca într-o ve?nic? iarn?

culorile au deveni sterpe

strivesc în palme firul ierbii

s? pot afla calea

în acest anotimp vreau s? deschid toate c?ile

tainice

a?a cum frunza tremur? sub mângâierea lin? a

soarelui

r?suflarea norilor s?-?i revarse dorul peste

în?elepciunea câmpiilor

cerul se r?stoarn? în cascade peste umbrele

pa?ilor

s? ne recunoasc? mersul

redeschid bra?ele a îmbr??i?are

s? pot da visului o form? la prima trezire

între zi ?i noapte nu e decât o linie ?erpuit?

durerea distan?elor ne înfrâneaz? inimile

În chipul limbilor de foc - Duhul f?c?tor de

via??

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-06-07 | |

din cer f?r? veste s-a f?cut un vuiet în chipul

limbilor de foc

râuri de ap? vie vor curge în pântecele

apostolilor

în nevinov??ia lor încep s? propov?duiasc?

în toate limbile p?mântului de sub cer

din pescari frico?i au devenit purt?tori ai Duhului

Sfânt

visteria bun?t??ilor s-a de?ertat din sânurile

Tat?lui îndumnezeind firea

s? ne fac? în?elep?i cântând cântare de bucurie

iubitorule mângâie cu duhul t?u necazurile

noastre

s? putem da din darul t?u sunetul venit din cer

f?-?i s?la? întru noi s? purt?m în bra?e flori de

tei

aprinde-ne evlavia roditoare s? ne pov??uim pe

cale

surp? duhurile întunericului cu suflarea Ta

ast?zi ne-am îmbr?cat cu puterea duhului

rispind patimile trupului cu n?dejdea învierii

f?-ne aur cur??it în foc acoper? cu ve?mânt alb

chipul nostru

precum fulgerul ce spal? v?zduhul cu lumin?

binecuvinteaz? fiecare început ?i te s?l??luie?te

întru noi Bunule

pecetluie?te-ne cu bucuria mântuirii nepieritoare

din ceruri

necuprinzând cu mintea taina las Duhul Sfânt

lucr?tor al min?ii

pov??uindu-m? cu sfin?enie s?-?i pot cânta:

Aliluia!

Mâng?ietorule preabune d?-ne cuget neîntinat

s? ne bucur?m de apa vie?ii închinându-ne în duh

?i adev?r

E?ti prietenul de n?dejde dar nu scurta distan?a

e bine când te ?tiu departe

poezie [ ]

cu mâinile acoperindu-mi fa?a

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-06-29 | |

în luna mai s?mân?a în floare se preface

?i nu pricepi iubirea ce-n pagini lin se-a?terne

te las? deci sub mângâierea parfumului de tei

cu sufletul scurgându-se în zbor de vise

de îmi vei cere speran?a în priviri s-o cape?i

nu e târziu e poate cea mai lung? zi

n?dejdea în palmele surâsului se-a?eaz?

chiar dac? vrei destinul pe-o floare ca s?-l

schimbi

te cuib?re?ti nesigur în privirea-mi

?i nu mai ?tiu de sunt femeie sau doar umbr?

din orizonturi vl?guit vibreaz?

un cântec lin înduio?ând cuvântul

de bucuria zilei

sfâr?it?-n

doi

Departe de lume ca o noapte pribeag?

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-07-03 | |

picioarele scrâ?nesc din încheieturi dup? lupte

epuizante

foamea ?i disperarea m? arunc? în fa?a

inamicului

no?iunea timpului nu mai poart? leg?tura cu

întregul

de unde s? ?tii c? e noapte sau zi

osta?i în armuri apas? cu ?eava pu?tii peste

obrazul zdrobit

senza?ie de ame?eal? continu? caut s?-mi fac

loc prin lumea chinuit?

revelând paradoxul c? totul are o logic?

imagini în?el?toare se perind? pe sub pleoapele

abia deschise

vocile puternice se îndeamn? haide?i face?i jocul

cât se pune zece mii nu dou?zeci

greu îmi fac tunel pe sub mor?i - vreau ap?

fântâna î?i leag?n? g?leata deasupra colacului

toate drumurile vin doar spre mine nici o

întoarcere

în jur casele albe cresc printre cadavre

?i ea tot în alb î?i întinde bra?ele ca r?urusca

peste ziduri

e toat? îmbr?cat în zâmbet vântul îi mângâie

sânii apoi coapsele

?i se pr?v?lesc în iarb? e nebun? poate de

bucurie

vreau s? o prind dar mâinile îmi cad pe lâng?

corp

picioarel se întind peste clipele lene?e zdrobind

macii

pietrele grele atârn? de toat? fiin?a

alcoolul r?scole?te în r?runchi r?zbunarea

fumul trece cu nesa? în pl?mâni m? pr?bu?esc în

hohote

tot corpul zvâcne?te în horc?ituri

cineva m? strope?te cu ap?

nu m? atinge?i foc

cu degetele m? pip?i

încet dinspre inim? spre gur?

caldarâmul de cele mai multe ori îmi este

a?ternut

peste care cad inert cu fa?a mereu înainte

stropi mari se întind peste fa?a-mi ars?

întunericul îmi d? fiori încerc s? m? ridic

dar suli?e înro?ite îmi înfiereaz? trupul

nu nu vreau s? mor nu m? omorâ?i

a?ternuturile erau mototolite sub mine

ea st?tea undeva deasupra mea

peticul de cer era ca de smoal?

m? îndemna s? zic

Tat?l nostru care e?ti în ceruri

…………………………………………….

Rochia mea albastr?

poezie [ ]

............................

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-07-10 | |

în zori când lini?tea

î?i revars? lacrima peste ape

vivaldi într-un anotimp al iubirii eterne

orchestra cântecul pesc?ru?ilor

pescarii mrejele peste dep?rtarea purpurie

mi-am întins bra?ele

s? te prind din nou

s?-?i simt b?taia str?lucirii

tu mândru priveai

peste gândurile mele

nu-?i mai p?sa de rochia mea albastr?

Trimite bani spre cer s?-?i r?scumperi mândria

poezie [ ]

numai azi e dezlegare

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-07-27 | |

te-am primit ca pe un cântec necântat înc?

ochii sorbeau cuvintele precum pu?c?ria?ul

libertatea

visurilor dintre ziduri li s-au pus z?brele

un capitol e prea pu?in s? dezline durerea

adunat? în caerul în?elepciunii

când Dumnezeu exist? în noi îi c?ut?m cuvintele

?i vorbim într-o limb? comun?

fericit este cel ce î?i g?se?te gândul cântat de

aproapele

mândria pune obroc luminii

dac? o ai tu nimeni s? nu mai ajung? la ea

dac? î?i vine ?ie bine ce le mai trebuie la al?ii

dac? te folose?ti de ea nu înseamn?

c? întunericul min?ii e tridimensional

lipse?te albastrul acela intens

s? ne îngenuncheze trufia

atunci

s?-?i v?d ochii mustr?tori sângerând cuvintele

Acatist de sear?

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-08-15 | |

Bucur?-te Fecioar? !

c? Fiul t?u te-a mutat întru cele cere?ti

ocrotind lumea cu binecuvântarea-?i

genunchii se apleac? întru slav?

m?slinii duc parfumul lor ca ofrand? Ierusalimului

mormântul ?i-a deschis bra?ele s?-i descopere

lui Toma cununa

Bucur?-te chivotul sfin?eniei !

corabie celor înc?tu?a?i de valurile vie?ii

nemurile te pream?resc întru Adormire

ca din izvorul harurilor s? ne împ?rt??im

cu bucuria ve?niciei

cântând : Aliluia !

Î?i voi trmite mesaje în albastru

poezie [ ]

,,o sa-mi fie dor de atât dor de tine \'\'

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-10-18 | |

ne mi?c?m în lumina zilei

nopatea îmi ocole?te privirea

întorcere în h??i?urile visului

cu ochii lipi?i de tavan îndulcesc t?cerea-?i

gândurile se încurc? în i?ele clipelor

cu team? în suflet c? a? fi furat ceva

îmi potrivesc cuvintele neclintite de dor

mâinile se agit? dement

a?a ca explozia mugurilor în prim?var?

fiin?a-mi aproape necunocut?

în strig?tul dimine?ii

dezvele?te sufletul ascuns în dorul dorului de dor

o c?ldur? puternic? se ridic? din mine

înro?indu-mi obrajii

fluturii de noapte prevestesc iarna

cu zgomote surde

dac? în?elegi

î?i voi trmite mesaje scrise în albastru

la începutul nop?ii

î?i a?ez în palme

doar gândurile goale s? le po?i înveli la piept

m? vei întreba

ce se întâmpl? cu noi

între tine ?i singur?tatea mea

între mirosul de fân cosit al p?rului t?u

?i r?suflarea mea aproape de b?rbie

mai ?ii minte în câte nop?i mi-am plecat capul pe

um?r

s? m? încredin?ez c? exi?ti

mi s-a strâns inima de cuvinte

schi?at?

pe ?evaletul pictorului diletant

în miezul nop?ii o b?taie de arip?

învie jum?tatea din noi

singur?tatea mi se îneac? în gât

înainte s?-mi zâmbe?ti

limpeze?te apele

dep?rt?rilor

Delirium

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-10-21 | |

apa rece ca ghea?a stinge focul ce m? încojoar?

zidurile se pr?bu?esc ca într-o goan? înspre

p?mânt

moartea r?scole?te prin cenu?? bântuind prin

unghere

o febr? ciudat? r?t?ce?te la întâmplare pe

str?zile cenu?ii

vârtejul nop?ii m? prinde întunecându-mi privirea

îmbr?c?mintea impecabil? cap?t? iz de cimitir

alunec spre abis

cerul î?i de?art? mor?ii peste str?zile ora?ului

solda?ii v?zduhului triumf?

venele mi se încol?cesc în jurul gâtului îmi

sugrum? auzul

strig?tele se de?art? furi?ându-se în trupu-mi

mii de capete rânjesc prin porii pielii m? divizez

în fii fiilor mei

paralizându-mi cuvintele suflarea ?i mai ales

strig?tul

par o victim? neajutorat? mama m? prive?te

zâmbindu-mi

c?ldura mi se urc? spre cre?tet prin oasele

m?cinate de be?ie

mi se scurg ma?ele în bra?ele-i melancolice

umerii tremur? sub greutatea hainelor

transpirate

degetele sunt ca ni?te perfuzoare conectate la

pvini?ele hidratante

moi unghiile în sângele pruncilor strivi?i de ?enile

desenez s?ge?i aruncându-le spre cer

imaginile rup realitatea s?mân?a otr?vit?

încol?e?te sub epiderma capului

în înv?lm??eal? disting chipul feciorelnic

urm?resc cu ochii iscoditori silueta-i zvelt?

p?rul îi acoper? umerii ca într-o mantie

exicitat de elegan?a ?i frumuse?ea umbrei

zdrong?ie pa?ii peste le?uri

respira?ia ?i scâncetul se strivesc sub trupu-mi

ochii ie?i?i din orbite m? lovesc peste obraz ca

ni?te crengi uscate

am posedat-o de câteva ori a?a f?r? suflare nu

mi se mai împotrivea

spre diminea?? am a?ezat-o în bra?ele râului

preg?tit? de ceremonie

?tergându-mi urmele abia am reu?it s? m? uit la

mine

?tefan – rispitorul vr?jm??iei

poezie [ ]

zilele cr?ciunului

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-12-27 | |

plin de Duh Sfânt ?i în?elepciune marginile lumii

le-a sfin?it

dezv?luind cu privirea istoria de la Adam ?i

Moise

bra?ele lor ?i-au deschis u?a spre ceruri

pietrele î?i c?utau loca? de împ?care

cuvânt?torule de Hristos

trupul t?u a?ezat în lemn de Persia ?i-a g?sit

odihna

sufletelor învr?jbite mucenice ?tefane!

î?i vom cânta cântare de bucurie!

Bulg?rul de via??

poezie [ ]

în acel an z?pezile cre?teau

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-12-31 | |

z?pezile î?i îngr?m?deau albul sub a?ternutul

vremii

luna î?i schimbase paloarea îmbujorat? de mirosul

de ambr?

se îngâna pe atunci ziua cu noaptea în clinchet

de clopo?ei

mâine anul se înnoie?te

din bolt? stelele se a?ezau ca m?rgelele pe a?a

timpului

z?pezile pe atunci î?i în?l?au frun?ile pân? la

strea?in?

copii aduna?i î?i r?sturnau privirile num?rând

colacii ?i nucile

rodul ur?rii mâine anul se-nnoie?te

în acea noapte când z?pezile acopereau

întinderile îmbr?cate de nunt?

când mirosul de brad acoperea dorin?ele

doar în acea noapte z?gazurile toate s-au rupt

în tine femeie

trupul lupta din r?sputeri s? prind? lumina lumii

copilul de-atunci ?ipa cu gândul naiv s?

îmbr??i?eze via?a

z?pezile în acea noapte î?i în?l?au privirile peste

v?rfurile mun?ilor

cu ochii închi?i ascultam împreun?

mâine anul se-nnoie?te

Era într-o sear? de decembrie

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2010-01-09 | |

dimine?ile ne poart? anii prin lumin? ?i întuneric

arderile ?i-au g?sit trecutul spânzurat de lun?

nimic nu s-a schimbat de atunci

doar relele le-am învins adunând rid dup? rid

în despletirea apelor ne-am cl?dit sc?ri s?

c?lc?m gândurile nepotrivite

bra?ele leag? ?i dezleag? pariurile pe via??

a?a cum pictorul întinde culoarea pe pânz?

în seara aceasta cineva m? prive?te drept în

ochi

nu-mi mai simt trupul de atâta ur?

iar nelini?tea izvorât? din nimic se pierde în

fiecare apus

zvonul de ploi se graveaz? pe flautul f?r? sunet

c?l?uzind acordurile într-un ritm mut

demult nu mai visez

realitatea st? a?ezat? pe o banc?

purtând e?arfa uitat? în buzunarul t?u

ca un dar al aducerii aminte

trec?torii î?i întorc privirea zâmbesc ?i pleac?

mai departe

nu mai plou? nici nu mai ninge

pe alt? banca o alt? realitate

st? cu picioarele înghe?ate de a?teptare

Te aduc aici ca amintire

poezie [ ]

gândul hoin?re?te

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2010-01-27 | |

m? mir cum anotimpurile trec prin mine

cuvinte

mâna m?-ndeamn? s? trag cerurile spre apusuri

îmi scap? esen?a mi?c?rii

e felul meu de a în?elege

alergarea licuricilor prin univers

uit ?inta

în visare

vezi uneori zborul ne-n?eal? imaginea

m? fac vale ce are nevoie de pomi

vei p?trunde prin frunzare

?i vei purta crengu?a de m?slin

din tot ce-am fost pe când credeam c? sunt

?i-a? d?rui nerisipit un gând

inima încinge m?dularele f?cându-le org?

secundele m? ating ?i timpul se prelinge

chimval r?sun?tor

m? strâng gândurile pe din?untru

num?rând

nop?i ?i fire de argint

ca pe un strig?t de ecou

m? îmbarc pe carul mare pentru c?l?torie

fac lasou din idei si prind stelele

om?tul poate topi totul

eu n-am venit s?-?i cer cuvinte dar nici iubire

Cuvântul ne leag?

tu scrie-?i mai departe poemele

întoarce-le în cântec

vremurile se scurg

ascult?-mi secunda din mine!

Taina ascuns? din veac

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2010-02-02 | |

nu pot s? tac

când ?tiu ce dulce e Cuvântul

când cel vechi de zile nedorind nimic

în bra?ele sl?b?nogite de reverie ?i t?cere

se-a?eaz? ca un miel nevinovat s? strâng?

doar în el durerea dezbr?cându-se de sine

albit de timp b?trânul Simeon prime?te

pe spicul vie?ii ca pe o tainic? rug?ciune

lumina împr??tie ademenirile întunericului

întru noua împ?r??ie cuprins? în Cuvânt

o lung? t?cere se a?ez? peste sufletele

fl?mânzite de Înviere

bucuria cerului rev?rs? dincolo de temelia

p?mântului

harul purt?tor de lumin?

f?ptura se umple de izvorul iubirii

întru Întâmpinarea întregii lumi

cerurile se veselesc

Toate ar putea s? mai fie

poezie [ ]

la început de bun? vestire

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2010-02-21 | |

Florile trupului t?u îmi vor a?erne covor

peste care îmi voi pleca genunchii

toate drumurile le voi face ghem sub aripile

vântului

a?teapt?-m? dincolo de anotimpuri

s? culegem împreun? argintul tâmplelor

nu-?i risipi inima las? loc cerului s?-?i r?stoarne

sfin?ii

prin ungherele locuite de stâncile col?uroase

bobocului ce vrea s? devin? floare fii r?d?cin?

de r?scump?rare a timpului pierdut cu atâta

cruzime

s? ?tii c? nu mai vreau s?-mi cumperi vise

doar o rochie galben? ca floarea soarelui

dezlegând misterele nop?ilor petrecute în t?cere

s? ne acord?m inimile într-un preludiu pentru

pian

Intre un ieri ?i-un azi suntem noi

poezie [ ]

eul - genul

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2010-03-22 | |

am zidit un vers spre eterna

lumin?

c? tu e?ti ?i eu

voi fi

dincolo de cuvinte

motiv

de iubire

voi purta în suflet

cerul

ca un copil

ce mângâie

sânul

Speran?a dincolo de cuvinte

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2010-04-02 | |

Imi este dor nu de tine suferin?? chiar daca nu

sunt uciga? ?i-a? ?intui inima ?i te-a? spânzura

pe cruce s? atârni în b?taia vântului ?i-a gerului

s? te batjocoreasc? trec?torii lovindu-te peste

obraz

cu flori de crin s?-?i aminte?ti c? dragostea

poart? plete

albe nu- mi place nimic la tine nici m?car

privirea cea de

miel preg?tit de sacrificiu mâinile cu degetele

ca ni?te

r?d?cini de copac înfingându-?i adânc seva în

carnea celor

slabi ?i-ai îndesat picioarele adânc peste

r?suflarea lor

pe cei mai mul?i i-ai dat întunericului legându-le

gândul

de parul dezn?dejdii ce-?i pas? ?ie de drama

l?untric?

a celor ce privesc doar un petic de cer sau de

cei ce c?l?toresc

spre Golgota cu trupul plin de r?ni sufletul meu

arz?tor te-a topit

de atâtea ori ?i nu te-ai mul?umit ai folosit

acela?i ?iretlic- realitatea

de cele mai multe ori devii o tain? neîn?eleas?

nici m?car de filozofi

oare ce putem face s? nu mai fim prieteni... te

las aici poate nu ne

vom mai vedea niciodat? ?i î?i spun r?spicat: îmi

este dor doar de

Cuvânt s? m? înve?i cum pot accepta suferin?a!

Vom r?t?ci între da ?i... da

poezie [ ]

nocturn?

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2010-05-04 | |

?i-a? spune da

dar stai pe gânduri ?i tainic

asfin?itul îl fr?mân?i în visuri ?i

nu mai vrei s? por?i în alte maluri zborul

mi-ai spune nu

dar ochii t?i ca vulturul în suflet

mi se-avânt? s? caute o

mâng?iere

?i te-a? iubi

dar na?terea-?i întâmpl?toare

nem?rginit?-n amurg de toamn?

mai caut? înc?

o cale

m-ai putea iubi

s?-mpline?ti a visului menire

dar între noi nu poate fi decât

o toamn? poate

prea târzie

ai putea

s? fi un da din da

un cântec cu fior de tinere?e

senin pe cerul dimine?ii

o simfonie a nop?ii în toamna rece ?i pustie

de-ai fi tu eu

dar niciodat?

Palmele tale înmuguresc vise

poezie [ ]

nocturn?

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2010-05-09 | |

ochii t?i vor prinde noaptea în bra?e

?i vor ?opti

mi-e dor de c?ldura mâinilor tale

palmele mele î?i vor mângâia inima

cu atingerea buzelor

e?ti cel pe care-l strig

din limpede izvor

trup renovat din umbre

s?-mi faci amintirile prezent

lumina se r?sfrânge dintr-un col? de cer

peste umbra a dou? inimii

printre copacii plini de floare

sunt cea din albastru

tu cel ce îmi r?spunzi

cu numele ce înc?

l-am

scris

Mi te-am adus aproape

poezie [ ]

dup? poemul Întrupare 1

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2010-05-09 | |

lini?tea se r?ce?te o simt înfiorându-mi pielea

t?cere doar t?cere

gândurile cad peste lespedea întunecat? de

vreme

sufletul ca o întindere de ape

peste somnul prelung de dincolo vom r?t?ci în

t?cere

tac

îmi a?ez poemul acesta c?p?tâi poate

îmi voi aduce aminte

de câte ori degetele scriau pe nisipul fin semne

în t?cere

vântul adie peste chemarea cuvintelor

?tiu c? nu sunt chemat?

poemul poart? în mu?enia lui numele femeilor

ce-?i petrec privirile printre ceasurile nop?ii

r?scolindu-te din adâncuri cu semnele lor… de

iubire

l?sând la întâmplare

urma trupului de?ertat în nisip

în r?t?cirea nop?ii descoperim

conturul plec?rilor ?i venirilor

orice plecare are un nume

poemul acesta se întrupeaz?

pe marginea fiec?rui crâmpei

de gând

iubirea poart? miresemele nop?ilor

m? a?teptai

cuvintele se petreceau ca într-o chemare

eu aici acolo tot eu

în a?ternuturi mototolite

cântecul stins al nop?ii

Împlinirea Cuvântului

poezie [ ]

la În?l?are

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2010-05-13 | |

ridica-voi ochii mei întru slava în?l??rii Tale

ca într-o rug?ciune ghenunchii se înfr??esc cu

lespedea

peste care împ?r?teasa Elena a în?l?at Eleona

m?slinii ?i-au ridicat ramurile primind revela?ia

ca un strop de mir picurând peste r?ni

întru cinstirea neamurilor

ca dar al libert??ii

peste veacuri

cuprinzând lumea în bra?ele Sale

binecuvântând s-a în?l?at

biruitorul mor?ii

înv?luit în nor

n?dejde

pân? la marginile p?mântului

Noaptea în degrade

poezie [ ]

impresie de culoare

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2010-05-13 | |

e atâta iubire încât stâng?ciile

î?i uit? mâinile peste rodiile date în pârg

nu nu te roag? nimeni s? mu?ti din m?rul Evei

e doar o p?rere

imagina?ia ca un delir

te desparte în fiecare noapte de cîte o lume

te arunc? în apele unei mor?i înainte de vreme

pletele împletesc coame albe deasupra valurilor

albastrul cerului pete de mormânt f?r? nume

frigurile p?mântului se adun? doar într-o inim?

cine ar fi atât de smintit s?-?i aplece capul

peste versurile ce se pr?bu?esc în gol

amestecare de cuvinte

de mâini ?i de coapse întru înfr??ire

cînd soarele va alunga negurile nop?ii

barca f?r? vâsla? va fi demult în larg

Îmi e?ti

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -

de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2010-05-25 | |

s? ne convertim emo?iile chiar dac? vom fi

prigoni?i

s?lb?ticia ca un du?man nevrednic

va înfige ura a?tept?rii c?tre noapte

din ghemul vie?ii fecioarele î?i ?es c?m??i de

borangic

din când în când firele se încâlcesc în iadul lumii

acesteia

cineva mai demult îmi spunea: via?a e ca o ceap?

degerat?

anii trag cu coada ochiului câte o linie ba pe la

col?ul gurii ba printre sprâncene

te treze?ti cu sufletul devastat pe o mare în

care nu ?tii s? îno?i

?i cu un cap plin de idei din care nimeni nu mai

vrea s? ia

doar tu femeie e?ti ecoul tuturor durerilor mele

fericirea dezastru ?i echilibru lumii

doar tu femeie tr?ie?ti vie?ile noastre

te a?ezi între cuvinte le dai sensuri în?elesuri

î?i schimbi chipul în fiecare poveste

doar tu femeie cu mîinile tale pl?m?de?ti

istoria unui neam

tu femeie

în veselia florilor

deschizi intrarea paradisului

nu-?i trebuie o via??

Not?: inspirat dup?

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1394085

8/_Pove%C5%9Fti_sferiforme

004514

E ziua ta maicuta!

Despre aceasta lucrare

Cum sa citezi

Comentarii (0)