Maria Gheorghe

«Nu sunt un constructor de vorbe», de aceea repet «golul», ca și cum «alung «somnul», dintre două momente foarte... fotogenice...

«pe pod,
te aștept cu brațele goale; am aruncat florile în apă,
fiindcă numai apa știe să le poarte, mai departe, parfumul.»

imagini consistente
cuvinte libere în pas desculț
armonie vibrantă
plăcut foarte...

«Între timp, florile trebuie să fi ajuns la tine.
Noapte bună și-un capăt de pod!»

perpetua ruga
in cresterea
si curgerea
tympului
fiecare clipa
ramane vesnic
vie

de unde, cum? nici nu stiu... sa ma mir, sa ma intreb...

aceste cuvinte, venite de-nu-se-stie-unde... pentru ca acolo e prea in adânc, mi-aduc aminte de ceva ce, la suprafata, aparea « uitare »... sigur, era frumos si trist. azi, e jumatate bucurie, ca a ramas intreg tot ce era frumos...

frumos...

maria

Poete
surpriza vine dintr-un vis
în realitate
văd bine
că biletul
acela de o mie de ani lumină
nu s-a pierdut

în gară era septembrie...
doi ani au ținut tympul
în loc
iar în gară veni octombrie

câteva clipe de toamnă
la o cafea... și iată
... stai degeaba și
scrii frumos pe un bilet
din vis...

îți aduci aminte că erau și două geamantane
... și o umbrelă...

mai era în călătoria aceea
și așteptarea
cum e firesc

azi iar fac bagaje... iar...
toamna aceasta va avea loc
la fereastra dinspre stânga
în direcția de mers

ca o certitudine țâșnită dintr-o dilemă veche
<>
luna poate nu se vede
dar luceafărul
îi trădează
culcușul
cu lumina lui

mulțumesc
maria

multumiri căpitanului George Pașa
că are-n condei drumul vaporului
și a ținut carturile cu prietenie și dare de inimă

cartea exista și în <> aici :
coperta : http://fr.calameo.com/books/00007733384e5dd863551
anotympul: http://fr.calameo.com/books/00007733307a03a9450f4
semn(al): http://francais.agonia.net/index.php/article/13991398/index.html

se întâmplase
ca pe adresa caisse
din grădina cu vise
cineva să-mi răspundă
la chestionarul lui Proust-Pivot
moment care corespunde
intervalului <>
din dilema veche

din sutele de răspunsuri
am ales unul
ca să fie mai clar
dintr-o dilemă a început totul
printr-o scrisoare
apoi cu fiecare pas își făcea loc
pe aceeași cărare
certitudinea
fără să șteargă stropii de rouă
dilemele s-au înmulțit cu teoreme la limită
și cele 7 nedeterminări
salutul era îndemnul cavaleresc
<>
semnal că faptele bune
sunt semnele cărării

... din drumuri fără capete...
în fiecare clipă a zborului se nășteau
o aripă de munte real
cealaltă în interiorul căntecului <>

Tympul este cel care lucrează-n mine
cu bucuria Dragostei
« întru cele bune și de folos sufletelor noastre »
cum spune Poetul

multumiri Domnului (P) pentru această « aventură »
din anotympul poeziei
pentru bucuria pe care o trăiesc călătorindu-l
în căutarea zmeului de hârtie al Rafilei
în casele moștenite
pe stradela vantului

iau aici
câteva deschideri de pagini:

p.15: încercând pe neliniști tăcerea
într-o zi
o umbră și-un cântec m-au bătut pe umăr

p.83: tu știi că pe stradela vântului
la răscrucile gândului
în cheia magică a tridentului imposibil
e odă bucuriei
din chemarea radicalului
și-a logaritmului complex (p.79)

p.157: dimineața veniseră niște inși ciudați
care se căzneau să-mi prindă șerpii
spițerul cumpără șerpii pentru veninul lor,
cu care lumea ar putea fi tămăduită
de dragoste și de ură (p.159)

p.17: de după poveste, o mână
pe mâmă, o pasăre vorbitoare
n prim plan, tu

caustica «faustica» ta... cat despre inger, chiar ieri mi-am amintit (fara pic de motiv) ce zicea Zelkanu ca zicea Isihie : starea de gratie este plina de Inger si Ingerului nu-i spui laude ca-i frangi aripile... sper c-am «batut» pana-ntracolo sa prinzi ce n-am spus mai mult...

mi-a placut “ascunzatoarea” asta intr-un câine... doar, " îngerul nu are nimic de ascuns", nu?

vad ca cei mai rapizi sunt poetii...
cu intarziere si mai prozaic, zic si eu ca "purtam cu totii in noi partea noastra de adavar, dar nu ni-l vom cunoaste nici noi insine, daca nu vom depune un minimum de efort exprimandu-l"... speranta ar fi mai la vedere, molipsitoare si deschizatoare de actiune...

pe hartia de banca, pe o parte l-as vedea pe "pui", abia iesit din ou, cum sparge "ochiul dracului"... pe partea cealalta... nu m-am gandit, poate alba, dar intrebarea Domnului (P) ramane deschisa...

pe scara lui Escher, chiar si posibilul poate lua locul iluziei...
cu speranta, sa fie!
ca nici aceasta nu-i o pipa...

aici, la sapte fuse orare, e inca ziua nasterii Nascatoarei...
las si eu un semn pentru poezie, si sa nu uitam ca maine e toamna annei...

http://francais.agonia.net/index.php/poetry/13988614/l’automne_de_anna

George, eu nu cred ca lipseste vreun \"d\" in toata povestea asta de pe insula Meeea... inclin, mai degraba, spre insula micului print, cu oita (cu mielul acela desenat sa traiasca mult, si care, din vorba in vorba, a adormit in ladita fermecata de pe insula Meeea... acolo nu are nevoie de multa iarba, putina dragoste ii ajunge pentru o viata...

« Triada Ulysse, Sloterius și Petru sunt, poate, fazele de trecere de la omidă la fluture, Sloterius fiind existența crisalidei » (Scrisori pe plajă)

Gândul fuge să spună ce simte, lasând cuvintele să se împiedice pe urma lui…
Frumoasă carte ! Frumoasă prezentare... atinge ce e și trăiește dincolo de...
Felicitari, George !

Dinspre Montréal, ce-aș mai putea « răstălmaci » ?
Poezia lui Yannelis are ceva în comun cu cea a Domnului (P), Sloterius, Alexis, Petru, Ulysse, Zelkanu, Celcarezice, Matematicarul, Batrânul de la far si Pierre Nadar... e inconfundabilă, sinceră, iar pe fiecare pagină apare și dispare, ca într-o magie... cheia « aceasta nu este o pipă », și semnează (în locul lui Magritte) « imp :resie de țărm de mare ».

Între « obiect , percepția și reprezentarea lui », poezia te câștigă prin nuanțele luminii pe care o degajă, lumină exprimată de imaginile clare din spatele cuvintelor... nu de puține ori, cuvintele « zgâlțâie »... imaginea mângâie...

Desenele ? învelesc și dezvelesc, ca valul, notele ce se rostogolesc pe portativul lui (i).

« Stau cu Infinitu-n suflet / Învelindu-l cu luceferi » (Scrisori pe plajă)

« seara-n care iar e lună după ploi și vânt
și ți-e scara cât o lume adunată-n gând
.................
umbre lungi aleargă-n noapte portativu-i alb
note vesele-s străine și mi-e visul cald
iedera mi-a strâns pe ziduri cârdul de cocori
rătăcind în amintire azi în uneori »
(Fata mării)

.. și, penru că suntem în 24 august, La mulți ani !

maria

de la o imagine la alta, in ochiuri de apa, Histria te imprieteneste cu toamna, cu ploile, cu scara dubla, cu digul, cu soparla cuminte, cu urmele de car, cu tipatul pescarusului, cu poarta, cu vocea pietrei, cu gandul la pestele de deasupra, cu zidurile surpate, cu realitatea din imaginar de atunci - acelas adevar de acum... cu floarea « de acum in acelasi atunci »...

ca doar
« în fiecare picătură de rouă-i un mărgăritar
și-un sistem solar »

http://francais.agonia.net/index.php/poetry/13987197/l’automne,_tout_comme_les_pluies,_vient_de_histria

ma uitam dupa doua versuri, cand...

« dincolo de Infinit
m-ai lăsat să văd
ce n-am văzut aici »

la sapte fuse orare
de « calea laptelui (care) a dat în foc »,
dincolo de ocean si aproape de marginea Infinitului,
am afalt ca incepem ziua de azi, maine...

si mare fu bucuria,
ca s-a auzit pana aici
bucuria ta.

se simte aproape ploaia de stele
a acestor zile
din perseidele
(larmes de Saint Laurent)
de langa Cassiopeia

nici macar nu intorc privirea,
si ce bine se vede W!
o broderie peninsulara
la tivul visului si al visarii...

« spune Tu
ce greșeală făceam
dacă plecam prea devreme »

Prezentarea « Voiajul »-ui îmi pare chiar primitoare, motiv să vin și eu (cam târziu, ce-i drept) cu câteva completări în «joc second»…

Voiajul este o carte de învățătură, scrisă în anii de început ai «post-comunismului». Pe fondul unui voiaj de practică, pe vaporul Neptun, profesorul profită de “ieșirea din cotidianul teoremelor” și intră în libertatea gândului. În joc second, voiajul exterior, Constanța, Hereke, Cairo, Limassol, Sulina (5 porturi, precum fețele dulapului cu 5 uși), susține notele portativului interior, plin cu juliturile unui regim opresiv. Între cele doua planuri se naște un spațiu poetic, în care omul acesta își ia rolul în serios și face niște mărturisiri spre cele bune și de folos sufletelor rătăcite. Mi-ar fi plăcut ca,-n loc de a prezenta «structura cărții», să găsesc citate care să ilustreze că, de fapt, tot voiajul se face spre «rănile României decapitate», în care politica izgonirii cetățeanului din viața cetății, și chiar din țară, se combină cu formarea grupărilor de tip mafiot.

« Spuneai că am scăpat de comuniști. De partidul lor, poate, dar de mentalitatea lor, nu. Îmi pare rău că nici tu, nici prietenul meu din Canada, nu-mi satisfaceți curiozitatea să-mi scrieți despre greutățile pe care le-ați întâmpinat printre străini. Senzația mea este că suntem acceptați mai mult de la distanță. Prin \'90, am cochetat și eu cu ideea de a lăsa totul baltă. Acum, cu toate că suntem în partea cea mai gravă a crizei, cred că am făcut bine că nu m-am pripit. Am o infinitate de proiecte, și unele am început să le duc la capăt. Nu uita propunerea care ți-am făcut-o, de a te ajuta să-ți publici scrierile.

Te plângeai că strada voastră conține toate rasele pământului, și Eugen a împrumutat înjurăturile portoricanilor. În plus, îti cere zilnic bani și, cu toate că ți-e frică de faptul că i-ar putea folosi pentru droguri, în final, si după multe ezitări, îi dai. Recunoști că școala românească este o școală bună, cănd vorbești de incultura celor cu care vii în contact. Tu nu uita să-ți menți copiii în cunoașterea limbii române.» (din cele «trei scrisori»)

Autorul, regalist în perioada mineriadelor, fiu de preot în priodada comunistă, este un exilat în propria țară.

Exemplele ar fi multe, fiecare din cele 7 « porți » ale voiajului e deschisă pentru meditație, în libertatea cugetului și pilda Părintelui...

Am zâmbit când am dat de «madeleine», acest «tymp» care aduce un detaliu trecut în cel mai cuprinzător prezent...

O mică «madeleine», și închei cu «o frază», mereu deschisă, care încă mă călătorește :

«Sur l\'eau, en voyage vers soi-m&#234;me
Dédicace:
Mon Dieu, accepte ce livre comme une pri&#232;re dédiée &#224; l\'âme de mon p&#232;re, en signe de gratitude pour sa sollicitude et ses conseils.

Avant-propos.
La maison, c\'est l\'espace de l\'enfance. Le reste… un voyage.
L\'impuissance et la faiblesse se trouvent &#224; l\'origine de l\'envie et de la souffrance.
En désirant peu, tu obtiendras tout.
La richesse de l\'homme se trouve en lui-m&#234;me, et non &#224; l\'extérieur de soi.
Ce qui est en trop pour toi, ne l\'éparpille pas! Sois généreux, fais un don!»

*extras de la această adresă :
http://francais.agonia.net/index.php/prose/1800146/Le_Voyage

«... dacă Europa nu ar fi într-o astfel de \"fierbere\", m-aș întoarce acasă. Aici nu-mi lipsește nimic, decât iubirea. Am parte de toate dar, cel mai mult, am parte de dor.»

Domnul Profesor, mulțumesc !
Maria Gheorghe

e asa de bine
cand in gând iti cresc cuvinte
cu întelesuri noi
ce ranesc insular
pân\'la bucurie
unind inceputul cu nesfârsitul...

asa am numarat eu
de la apus
inca un rasarit repetat... cel dintâi...

(am ocolit ghilimelele, pentru a doua vâsla...)

... celor pe care i-am auzit: \"frumos ce scrie Dana Banu!\"

\"carte frumoasă, cinste cui te-a scris\" și... bine ai venit!
eu voi veni cu lista...

maria

eu cred tot ce intreaba Ana, cred in mirarile ei...

acum cateva zile, au fost pe la mine doi copii... Vlad are trei anisori. m-a intrebat:

Maria, de ce tu ai doua periute de dinti?

eu am crezut totdeauna in intrebarile la care nu stiu sa raspund.

la multi ani, Elia!

ma bucur ca \"eternitatea\" n-a ramas straina memoriei \"celuicare\" a urmat.
\"amintirile ne vor proteja\", chiar si cele dureros de amare.
un scaun \"liberat\" va ramane vesnic \"ocupat\" de cel care a plecat...

frumos si dens poem \"personal\"!

când e vorba si timpul de aflare sau de sustinera adevarului, a cararii istoriei lui, românul tace si, mai mult voit, ignora \"petele\" de pe pânza memoriei neamului.

chiar asa, cui? si, totusi, avem datoria neuitarii si curajul acceptarii...

frumos e imbracata cu poezie aceasta zi însarbatorita de Nihil Sine Deo...

\"stânca și piatra cântă
marea valul cerul și norii cântă
toate cântă
doar noi să avem cutia de rezonanță
și corzile la valoarea lor\"

nu m-am suparat...
stiam si de rai... am reprodus integral pasaportul... e de 2010...
n-am gasit obligatoriu sa aduc vorba de rai si cimitire...
Visi e mult prea viu printre \"mortii\" astia pamanteni...

pentru ca am revenit, profit si felicit pe Garda Petru Ioan... fabulele \"cu susu-n jos\" mi-au mers la suflet. multumesc!

POPA\'S PARTOUTS

PASAPORT DE OLTEAN
FEDERAL REPUBLIK OF OLTENIA

Acest document va recunoaste cetatenia de oltean pentru o perioada de 24 de ore

loc pentru pus moaca

Obligatii:

sa participati la Festivalul-Concurs de Umor \"Oltenii & Restu\' Lumii\"

Drepturi:

in spatiul Olteniei, drepturile nu se acorda, ti le faci rost.

Dupa expirarea termenului de valabilitate al pasaportului, posesorul ramane valabil.

DESPRE JUVETI

Teritoriul cuprins intre: Banat, Muntenia, Dunare si Carpatii Meridionali, denumit generic Oltenia, este locuit din cele mai vechi timpuri de juveti, un popor iute de gura, dar si de mana. Functie de zonele in care locuiesc, juvetii sunt:de Dolj, de Gorj, de Valcea, de Olt, de Mehedinti. Mai nou, lupta pentru recunoasterea originii lor distincte, ca o spita lipsa la roata unei carute rupte in marginea Caracalului, juvetii de Romanati. Lupta lor pentru neatarnare de judetul Olt este cunoscuta si apreciata de mai toti politicienii veniti in vizita cu ocazia unor campanii electorale.

O parte din teritoriile locuite de juveti au fost ocupate vremelnic de trupele austriece in urma cu aproape 300 de ani. Spre deosebire de celelalte provincii ale Romaniei, pentru care s-au purtat lupte crancene, austriecii au preferat sa paraseasca teritoriile ocupate in Oltenia, fara lupta, intrucat ramasesera fara cai, arme si chiar unele obiecte de imbracaminte intima. Si cum iernile din Oltenia sunt cam aspre, s-a dovedit a fi o mare gresala istorica.

Daca lucrurile ramaneau asa si juvetii nu faceau gat, apeland la tactica \"iutelii de mana\" si a \"nebagarii de seama\", acum, aproape toata Oltenia facea parte din spatiul Shengen, intrarea in Comunitatea Europeana facandu-se, azi, cam prin dreptul Slatinei.

ATENTIE - ACHTUNG - ATENTION

In spatiul Olteniei bancurile cu olteni nu se spun, se interpreteaza.

Orice lucru lasat nepazit apartine de drept celui care l-a vazut primul.

Este interzisa circulatia carutelor cu cainii legati in fata.

Femeile merg obligatoriu la un pas in spatele barbatilor si nu vorbesc neintrebate, decat atunci cand sunt singure.


*autor: Visi Ghencea e-mail: visi_ghencea@yahoo.com

Nota mea: in loc de praz, pasaportul e verde.

imi pare sau asa este
suntem pe aceeasi carare
de o parte si de alta
culturi diferite...
una cu iedera
alta doar c-o lebada...
in fata
casa de pe mijlocul plajei
cu caini si pescarusi...

si atunci

pe langa varianta in franceza
zic cum zice celcezice
picatura de lumina
sa ajunga-n punct de sprijin
sa rastorni cu el pamantul
ca sa-ti imblanzeasca gandul...

http://francais.agonia.net/index.php/poetry/13954439/en_descendant