Spuse de copil

Episodul I Bucurie împărtășită ------------------------ Ana, cu mâinile până la cot în nisip: - Tata, nisipul se bucură că ne jucăm cu el? De ce ? ---------- - Mama, bine că ți-ai găsit un soț. - De ce? întreb eu, neștiutoare. - Pentru că voiam să exist! Supărarea ------------ - Aveți noroc, altădată aș fi plâns! Încălzire globală -------------------- - Mama, tu știi că e soare afară? Nu e de glumit! Taxă pe spaimă ------------------ - E acolo o doamnă care nu ne lasă să trecem fără bani. - O, ce bine că am trecut de doamna aia! Reproș --------- -Nu poți, mâță, să fii mai adorabilă? După un păhărel (cu apă) --------------------------- -Acum, că am gura udă, pot să vorbesc mai bine! Sărbătoare ------------------ Azi ... dezlegare la oase! Mai dorește cineva? ---------------------- ... \"un ceai de suflețel călduț\"? Laptele ----------- - O să-i orbești pe oameni cu dinții tăi albi! spune “laptele”... - Și cu dinții mei dulci! completează Ana. Teleportare -------------- Ana îmi explică: -Dacă închizi ochii, ești în Cer, dar tu ești acasă la noi! În vârfurile picioarelor ----------------------------- -Nu vreau să tropăi, că nu vreau să deranjez oamenii de sub parchet! Imprimeu ------------ -Uite, sunt îngeri! Mulțumesc, Doamne, că mi-ai trimis îngeri pe ștrampi! În încheiere, vă urăm multă imaginație, spor la scris, și atenție la “cocofanii”!