Jurnale

Mai frumoasă decât toamna ce-și pictează amintirea pe întinderi necuprinse, mai frumoasă e Iubirea… Mai frumoasă decât frunza ce se scaldă în culoare, decât lacul ce se pierde-n ochii

EDElia David

0

2

Să crezi în Dumnezeu înseamnă să te bucuri, Păcatul să te doară, ‘n-afara, lui, nimic, Să pui pe faptă prețul, și nu pe-a sale lucruri, Să vrei să fii, nu mare, ci vesel, gingaș, mic. Să crezi

EDElia David

0

4

Dragostea este vederea ochilor tăi, Dragostea este vindecarea rănilor tale, Ea îți umple golul inimii, Ea îți domolește clocotul sângelui Dragostea se oferă nu calităților, ci neputințelor

EDElia David

0

0

Episodul I Bucurie împărtășită ------------------------ Ana, cu mâinile până la cot în nisip: - Tata, nisipul se bucură că ne jucăm cu el? De ce ? ---------- - Mama, bine că

EDElia David

0

6

-Dacă lumea, astăzi, ia sfârșit cu tine, Dacă totul, mâine, fi-va pustiit, Ce-ai lăsa, în urmă, celui care vine Să zidească iarăși ce s-a năruit? Ai lăsa, anume, sfatul îndreptării, Ai lăsa

EDElia David

0

6

În Grădina Bucuriei, printre flori fără pereche, Printre arbori ce se umplu, ram cu ram, de stele vii, Mișunând pe ea insecte, e-o comoară veche, veche, Ce-o știu doar căutătorii, duși

EDElia David

0

5

Poveștile sunt inventate, în fiecare noapte a lumii, când, în jilțurile lor de argint, stelele încep să se-așeze, de acei povestitori care nu pot să adoarmă fiindcă nu au încetat să

EDElia David

0

4

Ce-ți spune ea, plăpânda floare, Când o privești cu înțeles, Ca unul ce, știind că moare, O învelești în milă-ades? Îți spune “Plânge-mă, străine“? Ori “Umple-ți inima-n tăcere, Luând, anume

EDElia David

0

9

Se trezi cu stiloul alergând pe caiet… Îl dureau rândurile albe, ca o seară fără povești. De fapt, îl dureau visurile care nu i se împlineau niciodată. Toți spuneau: ce frumos visezi tu, Mic!

EDElia David

0

2

Până să îi trimită bunica un prieten din cer, copilul se și apucă să îi scrie acestuia o scrisoare: “Bună ziua...” începu el, neștiind cum să i se adreseze. - Bună ziua! se auzi un răspuns din

EDElia David

0

6

Mamaie, mie mi-e dor de un prieten pe care nu-l am, începu Mic, în gând, o scrisoare . Mamaia plecase la Dumnezeu și pe el îl lăsase acasă, ca să se facă mai întâi mare. - Știi cum aș vrea să fie

EDElia David

0

2

Primăvara Sub avalanșa vieții, năuc dă-n muguri timpul Soare Din mugurul Luminii, mereu, alți zori de zi... Fragilitate Petale de zăpadă sub talpa

EDElia David

0

0

A fost odată o țară a poveștilor în care nu locuia nimeni… Au încercat și oameni mari și copii sa intre și să-și ridice acolo o căsuță, gândind că se vor desfăta de dimineața și până seara cu

EDElia David

0

1

A fost odată, și încă mai poate fi, o floare neasemuit de frumoasă. Numele ei era “Floarea Bucuriei” și se găsea pretutindeni… Oamenii, pe vremea aceea, știau că nu există un loc mai bun decât

EDElia David

0

3

Intră Sfântul Nicoale Din odaie in odaie, Unde ghete noi sau vechi Fac de strajă în perechi. Papuci, cizme, botoșei Pentru cei mai mititei, Vor un dar, un moft, ceva, Dar pe sfânt cine să-l

EDElia David

0

0

Trecere Din toamnă-n toamnă frunza își schimbă-n noi culoarea… Toamna Ce fată nu miroase un pic a crizantemă? Acuarelă Pe dealurile toamnei pasc turmele

EDElia David

0

0

A fost odată un copac tânăr și foarte foarte nepriceput. Dintre toți copacii, numai el se usca primăvara și toamna înmugurea, ca iarna să dea câte o floare și, cu puțin noroc și un fruct. Așa

EDElia David

0

1

A fost odată un fir de iarbă necăjit, necăjit... - Cine te-a supărat, firule? îl întrebă mama Iarbă, mângându-i încet trupul firav. - Eu m-am supărat, răspunse el, sucindu-se și răsucindu-se

EDElia David

0

2

A fost o dată o ploaie care s-a întâlnit pe stradă cu un copil. Văzându-l cât de vesel și de nepăsător trece pe lângă ea, ploaia a zis: - Astăzi o să fac să fii foarte trist. - Nu poți! a

EDElia David

0

1

A fost odată un copac altfel decât toți copacii. În el, fiecare frunză vorbea. Nu trebuia decât să înveți limba frunzelor ca să înțelegi că fiecare avea câte o poveste a ei, începută chiar din

EDElia David

0

2

Un om mergea pe drumul său. Și mergea abătut, cu gândul că așa i-a dat lui Domnul, să meargă întruna și odihnă inimii să nu afle nicăieri… Într-o zi, pe când îl apăsau gândurile, de parcă, deși

EDElia David

0

2

A fost odată un păianjen care se puse pe țesut o pânză dintr-un fir ca de borangic - subțire, subțire, cât să să te minunezi de așa finețe de lucrătură… Nu era gâză să nu se oprească lângă pânza

EDElia David

0

1

A fost odată, în căsuța unui nor, în care mama zăpadă albea hăinuțele tuturor copiilor ei mici, mulți și drăgălași, un fulg de nea oleacă mai îndărătnic. De fapt, nu era îndărătnic, ci doar

EDElia David

0

2

A fost odată o pasăre al cărei nume nu îl cunoștea nimeni… Poate că cel dintâi om, Adam, uitase să îi dea și ei unul, cum le dăduse celorlalte păsări ce îi trecură prin fața ochilor, în zborul lor

EDElia David

0

7

A fost odată un om care trăia de azi pe mâine și muncea din greu pentru asta. Timp să se bucure nu prea îi mai rămânea; de fapt nici nu știa ce înseamnă, fiindcă nu se întâlnise niciodată cu

EDElia David

0

0

A fost odată o poveste nemulțumită că nu avea sfârșit. Ce tare i-ar fi plăcut să audă că se termină cu “Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…” sau cu “Am încălecat pe-o șea și v-am

EDElia David

0

1

A fost odată, într-o poveste, un pitic. El însuși era un povestitor iscusit, care aducea bucurie copiilor, când aceștia îl căutau și îi ziceau, trăgându-l de hăinuțele peticite: - Piticule, hai

EDElia David

0

0

Micule prinț, În momentele de aridă singurătate doar ție pot să-ți scriu cu adevărat. Pentru că ai priceput albul de până acum al desenelor mele și m-ai învățat să îmblânzesc

EDElia David

0

0

Uneori, când ești foarte supărat, se poate întâmpla să adormi cu ochii în lacrimi. Și să visezi că zbori cu barca prin cer. Vâslind fără încetare cu aripile umede cu care, dacă ești Mic, te mai

EDElia David

0

0

Mic ședea pe dâmbul lui cel verde până în vârf, unde câteva fire de iarbă aveau privilegiul de a fi văzute dansând cu vântul. Se gândea la Micul prinț și la planeta aceea pe care nu mai ajungea

EDElia David

0

0

Micule prinț, Tu nu știi cum este să fii un om mare… Să crești atât de repede încât, la scurt timp după ce te-ai trezit pe o altă planetă, să nu mai ai cum să înveți decât din greșeli.. Să

EDElia David

0

0

Când vulpea, sosită de niciunde, începu să le predea prima și ultima lecție de domesticire, tot Pământul dormea dus… Și era mai bine așa, fiindcă, dacă ar fi văzut că era o vulpe polară, oamenii

EDElia David

0

0

Ca și cum ar fi înțeles că aceasta este o poveste tot atât de serioasă ca și viața ei, mica floare de nu-mă-uita îi spuse lui Mic: - Dar noi nu avem vulpe. Fără vulpe, tu nu o să-ți dai

EDElia David

0

0

O durere va străbate întotdeauna povestea Micului prinț. O durere și o nostalgie pe care oamenii mari rareori și le mărturisesc unii altora... Dar copiii au mereu curajul adevărului. În

EDElia David

0

0

- Și acum? întrebă floarea, dându-și degeaba la o parte petalele de pe ochi. - Și acum trebuie s-o luăm de la capăt. - Adică, iar să-i scriem scrisori? - Da, că le citește... - Ce folos,

EDElia David

0

4

- Bine-ai revenit pe Pământ! spuse floarea și îl străpunse cu mai multă dragoste în privire decât voia să arate. Lucrul acesta îl făcu pe Mic să creadă că nu va fi iertat în vecii vecilor.

EDElia David

0

5

În aceeași clipă în care se gândea la toate acestea, un junghi îi trecu prin inimă... Floarea sa îl privea din grădina memoriei... Îl privea lung, căutând să-l ajungă cu asprimea frumoșilor

EDElia David

0

0

Ca să nu fie mai prejos, îi arătă însă piatra pe care o păstra cu sfințenie într-un buzunar al pantalonilor, în speranța că într-o zi poate avea să îl întâlnească pe vreo cărare din Univers: -

EDElia David

0

0

Mic nu putea să doarmă. Un fulger, care îl sperie cumplit, tăie cerul în două. Altfel nu se explică felul în care, de pe Pământ, ajunse cu viteza luminii exact pe planeta Micului prinț. - Ai

EDElia David

0

2

- Oare ce ar trebui să-i scriem Micului prinț, ca să ajungă până la el? căscă mica floare de nu-mă-uita, abia trezită din somn. Mic tăcu... În ochii ei albaștri strălucea atât de frumos roua

EDElia David

0

0

Aflând că m-am întors din lumea poveștilor, și că obișnuiesc să mă odihnesc scriind despre tot ce am văzut acolo, câțiva copii m-au întrebat odată dacă Micul prinț mai trăiește. Trecând peste

EDElia David

0

3

Atunci când avea o clipă liberă, și dacă nu ședea, trist, pe scăunel, în fața câte unui apus de soare, Micul prinț se căznea să repare avionul prietenului său atât de naiv... Într-o zi, avionul

EDElia David

0

3

Cine vrea să-l caute, știe unde să-l găsească – dar, pentru că nu vrea nimeni, Mic este de negăsit. Așa se face că, în ultima vreme, petrece foarte mult timp în compania stelelor și a singurului

EDElia David

0

2

Fără un buldog pentru el și un bichon pentre ea, copilul simțea că nu puteau pleca în Dumbrava fermecată. Dar culoarea noului câine îi dădea bătăi de cap – deoarece Lizuca, neputând vorbi,

EDElia David

0

0

Băiatul se dădu jos din pat, foarte nerăbdător să intre în odaia surioarei sale și să-i treacă pe sub nas o crenguță din teiul înflorit. Tare i-ar fi plăcut ca ramura parfumată să aibă și o

EDElia David

0

0

- Ce bine, se gândi Mic, și răsuci pe deget firul cu ciucuraș din vârful unei scufii, lucru care pe surioara lui nu o deranjă deloc. Ce bine că ai venit și tu... Dar poate că nu o să te mai

EDElia David

0

0